Tadeusz Kościuszko

Andrzej Tadeusz Bonawentura Kościuszko a fost un genist militar, om de stat și lider militar polonez care a devenit erou național în Polonia, Lituania, Belarus, Franța și Statele Unite. U.S. Embassy Marks Birthday of Tadeusz Kosciuszko With Donation to Museum A luptat în conflictele Uniunii Polono-Lituaniene împotriva Rusiei și Prusiei și de partea SUA în Războiul de Independență. În calitate de Comandant Suprem al Forțelor Armate Naționale Poloneze, a condus Răscoala lui Kościuszko din 1794.

Kościuszko s-a născut în februarie 1746, într-un conac de pe moșia din , pe atunci în Marele Ducat al Lituaniei, o parte a Uniunii Polono-Lituaniene (astăzi în din Belarus).Уладзімер Арлоў «Імёны Свабоды» (Uladzimer Arloǔ “The Names of Freedom”)(in Belarusian) pp 26-27 La 20 de ani, a absolvit din Varșovia. După începutul din 1768, Kościuszko s-a mutat în Franța în 1769 pentru a studia. S-a întors în Uniune în 1774, la doi ani după prima ei împărțire, și a dat meditații copiilor în casa lui . În 1776, Kościuszko s-a mutat în America de Nord, unde a luat parte la Războiul de Independență al Statelor Unite cu grad de colonel în Armata Continentală. Arhitect militar desăvârșit, el a proiectat și a supravegheat construcția de fortificații de ultimă generație, inclusiv cele de la West Point, New York. În 1783, ca recunoaștere a serviciilor sale, Congresul Continental l-a ridicat la gradul de general de brigadă.

La întoarcerea în Polonia în 1784, Kościuszko a fost numit general-maior în armata Uniunii Polono-Lituaniene în 1789. După ce Războiul Polono-Rus din 1792 a dus la a doua împărțire a Uniunii, el s-a pus în fruntea unei răscoale militare împotriva Imperiului Rus în martie 1794, până când a fost capturat în în octombrie 1794. Înfrângerea Răscoalei lui Kościuszko din noiembrie a dus la a Poloniei în 1795, care a pus capăt Uniunii. În 1796, după moartea țaritei Ecaterina a II-a, Kościuszko a fost grațiat de succesorul ei, țarul Pavel I, și a emigrat în Statele Unite. Prieten apropiat al lui Thomas Jefferson, cu care împărtășea idealurile drepturilor omului, Kościuszko a scris un testament în 1798, dedicându-și posesiunile din Statele Unite educației și eliberării sclavilor americani. Kościuszko s-a întors în cele din urmă în Europa și a trăit în Elveția până la moartea sa în 1817. Executarea testamentului său s-a dovedit mai târziu dificilă, iar fondurile nu au fost niciodată folosite în scopul cerut de Kościuszko.

Începutul vieții miniatura| Kościuszko, în vârstă de 15 ani, în 1761 Kościuszko s-a născut în februarie 1746 într-un conac de pe moșia de lângă , în , Marele Ducat al Lituaniei, parte a Uniunii Polono-Lituaniene.Institute of World Politics, 2009, article. Data exactă a nașterii lui este necunoscută; se dau în mod obișnuit 4 februarieHerbst, 1969 p. 430. și 12 februarie. Kościuszko era fiul cel mai mic al unui membru al șleahtei (nobilimea poloneză fără titluri), Ludwik Tadeusz Kościuszko, un ofițer în , și al soției sale Tekla Ratomska.Herbst, 1969 p. 431. Familia deținea .Szyndler, 1991, p. 476. La data nașterii lui Tadeusz Kościuszko, familia deținea proprietăți de pământ modeste în Marele Ducat, lucrate de 31 de familii de țărani.Cizauskas 1986, pp. 1–10.Storozynski, 2011, p. 2. legătură=//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/68/Mara%C4%8Do%C5%AD%C5%A1%C4%8Dyna%2C_Ka%C5%9Bciu%C5%A1ka._%D0%9C%D0%B0%D1%80%D0%B0%D1%87%D0%BE%D1%9E%D1%88%D1%87%D1%8B%D0%BD%D0%B0%2C_%D0%9A%D0%B0%D1%81%D1%8C%D1%86%D1%8E%D1%88%D0%BA%D0%B0_%28L._Bichebois%2C_1848%29.jpg/220px-Mara%C4%8Do%C5%AD%C5%A1%C4%8Dyna%2C_Ka%C5%9Bciu%C5%A1ka._%D0%9C%D0%B0%D1%80%D0%B0%D1%87%D0%BE%D1%9E%D1%88%D1%87%D1%8B%D0%BD%D0%B0%2C_%D0%9A%D0%B0%D1%81%D1%8C%D1%86%D1%8E%D1%88%D0%BA%D0%B0_%28L._Bichebois%2C_1848%29.jpg|miniatura| Conacul Mereczowszczyzna (1848) Tadeusz a fost botezat în biserica catolică, primind astfel numele Andrzej, Tadeusz și Bonawentura.Szyndler, 1991, p. 27.Krol, 2005, Public address.Gardner, 1920 p. 317.Kajencki, 1998, p. 54. Familia din partea tatălui erau etnici lituaniano–ruteniCizauskas 1986, pp. 1–10. și își avea originea în Konstanty Fiodorowicz Kostiuszko, un curtean al regelui polonez și Sigismund I cel Bătrân.Korzon, 1894, p. 135. Familia din partea mamei lui Kościuszko, familia Ratomski, era și ea ruteană.Новости [Novosti], 2009, p. 317. legătură=//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/87/Warszawaio6.jpg/220px-Warszawaio6.jpg|miniatura| Palatul Kazimierz din Varșovia, unde Kościuszko a participat la Scriitorii moderni din Belarus interpretează etnia rutenească sau lituaniană a familie sale ca fiind belarusă.Sanko & Saverchenko, 1999, p. 82. El s-a descris odată drept litvin,Новости [Novosti], 2009, p. 317. un termen care desemna locuitorii Marelui Ducat al Lituaniei, în cadrul Uniunii Polono-Lituaniene. Scriitorii moderni litvini din Belarus interpretează litvin drept „belarus”, înainte ca cuvântul „belarus” să fi fost utilizat.Под ред, 2006, pp. 206–08. Familia lui s-a polonizat încă din secolul al XVI-lea.100 Great Aristocrats, Essay. La fel ca majoritatea nobilimii polono-lituaniene a vremii, familia Kościuszko vorbea poloneză și se identifica cu cultura poloneză.Storozynski, 2011, p. 27.

În 1755, Kościuszko a început să urmeze școala în Lubieszów, dar nu a terminat niciodată din cauza problemelor financiare ale familiei sale de după moartea tatălui său în 1758. Regele polon Stanisław August Poniatowski a înființat un () în 1765, la ceea ce este acum Universitatea din Varșovia, pentru a educa ofițerii militari și oficialii guvernamentali. Kościuszko s-a înrolat în corp la , probabil datorită susținerii financiare din partea familiei . Școala punea accent pe disciplinele militare și artele liberale,Storozynski, 2011, p. 28. și după absolvirea ei la , Kościuszko a fost promovat la gradul de (un grad militar aproximativ echivalent cu locotenentul modern). El a rămas ca student instructor și, până în 1768, a atins gradul de căpitan.Herbst, 1969 p. 431.

Călătoriile prin Europa În 1768, a izbucnit războiul civil în Uniunea Polono-Lituaniană, când a încercat să-l detroneze pe regele Stanisław August Poniatowski. Unul dintre frații lui Kościuszko, Józef, a luptat de partea insurgenților. Confruntat cu o alegere dificilă între rebeli și susținătorii săi – regele și familia Czartoryski, care preferau o abordare graduală a renunțării la dominația rusească – Kościuszko a ales să părăsească Polonia. La sfârșitul anului 1769, el și un coleg, artistul Aleksander Orłowski, au primit burse regale; pe s-au îmbarcat spre Paris. Ei doreau să-și continue studiile militare. Fiind străini, li s-a refuzat înscrierea în academiile militare franceze și, astfel, s-au înscris la .Herbst, 1969 p. 431. Acolo, Kościuszko și-a dezvoltat interesul pentru desen și pictură și a luat lecții private de arhitectură de la arhitectul .Gardner, 1942, p. 17.

Kościuszko nu a renunțat la dezvoltarea cunoștințelor sale militare. A auditat prelegeri timp de cinci ani și a frecventat bibliotecile academiilor militare din Paris. Expunerea sa la iluminismul francez, împreună cu toleranța religioasă practicată în Uniunea Polono-Lituaniană, i-au influențat puternic cariera ulterioară. Teoria economică franceză a fiziocrației a lăsat o urmă deosebit de puternică asupra gândirii sale.Storozynski, 2009, pp. 17–18. El și-a dezvoltat și abilitățile artistice și, deși cariera sa avea să îl ducă într-o altă direcție, toată viața a continuat să deseneze și să picteze.Herbst, 1969 p. 431.NPS, 2009, Essay.

În prima împărțire a Uniunii Polono-Lituaniene din 1772, Rusia, Prusia și Austria au anexat zone mari din teritoriul Uniunii și au dobândit influență asupra politicii interne a acesteia. Când Kościuszko s-a întors acasă în 1774, a descoperit că fratele său Józef risipise cea mai mare parte a averii familiei și că nu era loc pentru el în armată, deoarece nu își putea permite să cumpere un post de ofițer.Storozynski, 2011, p. 32. El a preluat funcția de profesor personal al familiei , guvernatorului provincial (voievod) și hatmanului și s-a îndrăgostit de fiica guvernatorului, . Ei puneau la cale să fugă împreună, dar tentativa a fost zădărnicită de servitorii tatălui ei.Herbst, 1969 p. 431. Kościuszko a suferit o pedeapsă corporală din partea lor, eveniment care este posibil să fi dus la antipatia lui pentru distincțiile de clasă.Cizauskas 1986, pp. 1–10.

În toamna lui 1775 a emigrat pentru a-l evita pe Sosnowski și pe servitorii săi.Herbst, 1969 p. 431. La sfârșitul anului 1775, a încercat să se alăture armatei saxone, dar a fost respins și a decis să se întoarcă la Paris. Acolo a aflat despre izbucnirea Războiului de Independență al SUA, în care coloniile britanice din America de Nord se răsculaseră împotriva Coroanei Britanice și și-au început lupta pentru independență. Primele succese americane au fost mult mediatizate în Franța, iar poporul și guvernul francez susțineau în mod deschis cauza revoluționarilor.Storozynski, 2011, pp. 36–38.

Războiul Revoluționar American Când a aflat despre Revoluția Americană, Kościuszko, un om cu aspirații revoluționare, care simpatiza cu cauza americană și un susținător al drepturilor omului, a plecat pe mare spre America în iunie 1776 împreună cu alți ofițeri străini, probabil cu ajutorul unui alt susținător francez al revoluționarilor americani, Pierre Beaumarchais.Herbst, 1969 p. 431.Storozynski, 2009, pp. 17–18. La , Kościuszko a depus o cerere la al Doilea Congres Continental. A fost repartizat în Armata Continentală a doua zi.

Regiunea de nord legătură=//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/95/Remains_of_Ft._Clinton%2C_NY.JPG/220px-Remains_of_Ft._Clinton%2C_NY.JPG|miniatura| , fortificat de Kościuszko, a cărui statuie se vede în depărtare Prima sarcină a lui Kościuszko a fost construirea de fortificații la din , New Jersey, pentru a proteja malurile și pentru a preveni o posibilă înaintare britanică în susul râului până la Philadelphia.Colimore, news article. El a servit inițial ca voluntar în slujba lui Benjamin Franklin, dar la , Congresul l-a numit colonel de geniu în Armata Continentală.Storozynski, 2011, pp. 41–42.

În primăvara anului 1777, Kościuszko a fost atașat sub comanda , ajungând la granița Canada-SUA în mai 1777. Postat ulterior la Fort Ticonderoga, el a revizuit fortificațiile de la ceea ce fusese una dintre cele mai formidabile cetăți din America de Nord.Herbst, 1969 p. 431.Storozynski, 2011, pp. 47–52. Analizele sale l-au făcut să recomande cu tărie construirea unei baterii pe , un punct înalt cu vedere la fort. Recomandarea sa prudentă, cu care colegii săi geniști au fost de acord, a fost respinsă de comandantul garnizoanei, generalul de brigadă .

Aceasta s-a dovedit o mare greșeală tactică: la sosirea armatei britanice sub comanda generalului John Burgoyne în iulie 1777, Burgoyne a făcut exact ceea ce Kościuszko avertizase, și i-a pus geniștii să plaseze artileria pe deal.Storozynski, 2011, pp. 47–52. Când s-au trezit că britanicii controlează complet zona înaltă, americanii și-au dat seama că situația lor era lipsită de speranță și au abandonat cetatea fără vreo salvă de tun trasă în . Forța de înaintare britanică a lovit puternic pe urmele continentalilor depășiți și epuizați în timp ce fugeau spre sud. Generalul-maior , disperat să pună distanță între oamenii săi și urmăritorii lor, i-a ordonat lui Kościuszko să întârzie inamicul.Storozynski, 2011, pp. 53–54. Kościuszko a conceput o soluție inginerească: oamenii săi au doborât copaci, au pus baraje pe pâraie și au distrus poduri și . Împovărați și cu uriașul lor traseu de aprovizionare, britanicii au început să se împotmolească, dându-le americanilor timpul necesar să se retragă în siguranță peste râul Hudson.