Robert A. Heinlein () a fost un scriitor american de science-fiction. Deseori numit "decanul scriitorilor de science fiction", a fost unul dintre cei mai populari, influenți și controversați autori ai genului. El a stabilit standardul pentru plauzibilitatea științifică și a ajutat la creșterea nivelului literar al genului, fiind unul dintre primii scriitori de science fiction publicat în revistele mainstream (de exemplu, lucrări scrise de el au apărut la sfârșitul anilor '40 în The Saturday Evening Post). A fost unul dintre cei mai bine vânduți scriitori de science fiction timp de multe decenii și, alături de Isaac Asimov și Arthur C. Clarke, a fost cunoscut ca unul dintre "Cei Trei Mari" din science fictionRobert J. Sawyer Moartea science fictionului.
Un scriitor remarcabil de povestiri science fiction, Heinlein a aparținut unui grup de scriitori care s-a afirmat sub bagheta lui John W. Campbell, Jr. în revista acestuia Astounding Science Fiction - deși Heinlein a infirmat ipoteza conform căreia Campbell i-ar fi influențat în vreun fel stilul scriitoricesc. Heinlein a abordat în mod repetat anumite teme sociale: importanța libertății individuale, obligațiile pe care le au oamenii față de societățile în care trăiesc, influența religiei organizate asupra culturii și formei de guvernământ, precum și tendința societății de a reprima nonconformismul. El a examinat și legătura dintre dragostea fizică și cea emoțională, explorând diferite structuri familiare neortodoxe și speculând pe seama influenței pe care călătoriile spațiale o pot avea asupra obiceiurilor culturii umane. Tehnicile folosite în abordarea acestor teme a dat naștere la opinii divergente asupra genului de puncte de vedere care sunt expuse prin intermediul SF-ului.
Heinlein a câștigat premiul Hugo pentru patru dintre romanele sale; pe lângă asta, la cincizeci de ani de la publicarea lor, trei dintre operele sale au fost recompensate retroactiv cu același premiu, acordat pentru perioada în care distincția nu exista. El a obținut și primul premiu "Grand Master", oferit de Science Fiction Writers of America pentru întreaga activitate.
Biografia Copilăria thumb|left|Elevul ofiţer Heinlein, în Anuarul din 1929 publicat de Academia Navală Americană. Robert A. Heinlein s-a născut pe 7 iulie 1907 în Butler, Missouri, Statele Unite. Copilăria și-a petrecut-o în Kansas Also available at Robert A. Heinlein, a Biographical Sketch. Adus pe 6 iulie 2007., Missouri. Curentul religios, social, conservator, protestant, evanghelic numit Bible Belt i-a influențat clar lucrările de ficțiune, mai ales cele târzii, experiențele sale din copilărie au stabilit atmosfera culturală din Time Enough for Love (Timp suficient pentru iubire) și To Sail Beyond the Sunset (Navigând dincolo de apus) , printre altele. Cu toate acestea el se rupe mai târziu de multe dintre aceste valori, în special cele privind morala în probleme cum ar fi religia și sexualitata, atât în scrierile lui cât și în viața sa personală.
Marina Armata a constituit a doua influență majoră asupra lui Heinlein. De-a lungul întregii sale vieți a crezut cu tărie în loialitate, conducere și alte idealuri asociate armatei. El a absolvit Academia Forțelor Navale ale Statelor Unite din Annapolis în 1929, devenind ofițer al Forțele Navale ale Statelor Unite. Prima însărcinare, datând din 1931, a fost pe portavionul USS "Lexington" (CV-2), unde a lucrat inițial în comunicațiile radio în 1931. Deoarece căpitanul portavionului era Ernest J. King, care a luptat ulterior în Al Doilea Război Mondial, Heinlein a fost deseori intervievat de către istorici în legătură cu acesta în ultimii ani, în special cu privire la serviciul său pe post de căpitan al primului portavion modern al Marinei SUA. Între 1933 și 1934, Heinlein a lucrat la bordul distrugătorului USS "Roper"" (DD-147), urcând în grad până la rangul de locotenent. Fratele său, Lawrence Heinlein, a fost membru al Forțelor Aeriene și al Gărzii Naționale, ajungând până la gradul de general-maiors.James Gunn, "Grand Master Award Remarks ; "Credit Col. Earp and Gen. Heinlein with the Reactivation of Nevada's Camp Clark," The Nevada Daily Mail, 27 iunie 1966."
În 1929, Heinlein s-a însurat în Los Angeles cu Eleanor Curry, originară din Kansas City,"Social Affairs Of The Army And Navy", Los Angeles Times; 1 septembrie 1929; p. B8. dar căsnicia a durat doar un an. See also the biography at the end of For Us, the Living, 2004 edition, p. 261. În 1932 s-a căsătorit cu Leslyn Macdonald, născută pe 29 august 1904 în Massachusetts (și decedată pe 13 aprilie 1981 în California), o radicală cu care, ulterior, Isaac Asimov îl compara pe Heinelin, denumindu-l "un liberal înflăcărat." Isaac Asimov, I, Asimov.
California În 1934 Heinlein a fost trecut în rezervă din cauza îmbolnăvirii de tuberculoză și, pe perioada îndelungatei spitalizări, a dezvoltat conceptul patului cu apă. Descrierile detaliate cuprinse în trei dintre cărțile sale au fost suficiente pentru a împiedica Statele Unite să le breveteze odată cu apariția lor pe piață în anii '60."Moștenirea lui Robert A. Heinlein" de Taylor Dinerman. The Wall Street Journal, 7/26/07.
După lăsarea la vatră, Heinlein a urmat cursurile de matematică și fizică de la UCLA, dar a renunțat după câteva săptămâni din cauza bolii sau a faptului că dorea să intre în politică.Postfața cărții For Us, The Living: A Comedy of Customs, ediția 2004, p. 245.
Heinlein a avut câteva slujbe, printre care cele de agent imobiliar și de miner, dar timp de câțiva ani a fost destul de strâmtorat din punct de vedere financiar. El a fost un luptător activ în mișcarea socialistă de stopare a sărăciei din California, inițiată de Upton Sinclair în anii '30. Heinlein s-a implicat în campania în urma căreia Sinclair a fost nominalizat în 1934 pentru funcția de guvernator al Californiei din partea Partidului Democrat. Heinlein însuși a candidat în California State Assembly în 1938, dar nu a avut succes.Heinlein a candidat ca democrat de stânga într-un district conservator, fiind învins datorită mișcărilor de culise ale contracandidatului său republican (postfața cărții For Us, The Living: A Comedy of Customs, ediția 2004, p. 247 și povestirea "A Bathroom of Her Own"). În plus, o juxtapunere nefericită de evenimente a făcut ca un anume Konrad Henlein să țină capul de afiș în Sudetenland. În 1954 a scris: "...mulți americani... au susținut sus și tare că McCarthy a creat un 'regim al groazei'. Sunteți îngroziți? Eu nu sunt și am în spate o activitate politică situată mult mai la stânga poziției senatorului McCarthy." Tramp Royale, 1992, ISBN 0-441-82184-7, p. 62.
thumb|235px|Robert Heinlein, L. Sprague de Camp și Isaac Asimov, Șantierul naval din Philadelphia, 1944
Autor Deși nu a fost destituit în urma campaniei - avea o mică pensie de handicap din partea Marinei - Heinlein a trecut la scris pentru a-și putea plăti ipoteca. Prima povestire publicată, "Life-Line", a apărut în revista Astounding Science-Fiction în 1939. Scrisă inițial pentru a participa la un concurs, a fost vândută revistei pentru o sumă mai mare decât premiul acelui concurs. Heinlein a fost repede recunoscut ca un conducător al noii mișcări desfășurate în direcția unui science fiction "social", devenind oapsete de onoare la Worldcon-ul din 1941, ținut în Denver. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a ocupat de inginerie aviatică pentru Marina SUA, recrutându-i pe Isaac Asimov și L. Sprague de Camp pentru a lucra la Șantierul naval din Philadelphia, Pennsylvania. Din punct de vedere scriitoricesc, a colaborat cu revista Boys' Life.
După încetarea războiului, Heinlein și-a re-evaluat cariera. Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, precum și declanșarea Războiului Rece l-au convins să scrie non-ficțiune pe teme politice și să încerce să pătrundă pe piețe mai bine plătite. A publicat patru povestiri influente pentru revista The Saturday Evening Post, încoronate în februarie 1947 de "The Green Hills of Earth", ceea ce a făcut din el primul scriitor de science fiction care a ieșit din "ghetoul pulp". În 1950, filmul Destination Moon — un film-documentar la care a contribuit cu povestea și scenariul, inventând multe dintre efectele folosite - a câștigat premiul Oscar pentru efecte speciale. Heinlein s-a implicat și într-o serie de romane SF pentru tineret inițiată de editura Charles Scribner's Sons, colaborare care a durat pe tot parcursul anilor '50 (în ritmul de o carte pe an).
Heinlein a divorțat de a doua lui soție în 1947, căsătorindu-se în anul următor cu Virginia "Ginny" Gerstenfeld, alături de care va rămâne până la moartea sa, patru decenii mai târziu. Curând după aceea, cuplul Heinlein s-a mutat în Colorado, dar în 1965 sănătatea ei a fost afectată de altitudine. Cei doi s-au mutat în Santa Cruz, California și au construit în Bonny Doon, CaliforniaHeinlein, Robert A. Grumbles from the Grave, cap. VII. 1989. o casă circulară, proiectată la fel ca și cea din Colorado de Virginia și construită de Robert.
Ginny i-a servit lui Robert drept model pentru multe dintre personajele feminine inteligent și independente. Între 1953–1954, familia Heinleins a călătorit în jurul lumii (mai ales pe pachebot), voiaje descrise de Heinlein în Tramp Royale, care i-au servit pe post de material pentru romanele science fiction a căror acțiune implică voiaje îndelungate la bordul navelor spațiale (Podkayne of Mars și Friday). Ginny a fost primul cititor al manuscriselor sale și avea reputația că e un inginer mai bun ca HeinleinMoartea lui Ginny Heinlein . 18 ianuarie 2003., Isaac Asimov susținea că Heinlein a trecut la politia de dreapta în perioada în care s-a căsătorit cu Ginny. Tramp Royale conține două apologii de mare întindere legate de audierile lui McCarthy. În 1958, cuplul a creat mica organizație "Patrick Henry League" și a participat la campania din 1964 a lui Barry Goldwater.
Romanele SF pentru tineret ale lui Heinlein sunt considerate o parte importantă a operei sale. Scrierile sale au urmat diverse subiecte de-a lungul seriei, dar, în 1959, Infanteria stelară a fost considerată de staff-ul lui Scribner prea controversată pentru prestigiul lor, așa încât au respins-o. Simțindu-se eliberat de constrângerea de a scrie romane pentru tineret, Heinlein a căutat un alt editor și a scris o serie de cărți provocatoare, care au redesenat granițele SF-ului, printre acestea numărându-se cele mai bune opere ale sale, Străin în țară străină (1961) și Luna e o doamnă crudă (1966).
Ultimii ani și moartea Începând din 1970, Heinlein a avut o serie de probleme de sănătate, întrerupte de perioadele obositoare în care se ocupa de pasiunea sa, pietrăria (în corespondența sa privată s-a referit la această pasiune ca la "ocupația uzuală, preferată, desfășurată între scrierea cărților").Virginia Heinlein to Michael A. Banks, 1988 Deceniul a început cu o peritonită, după care a necesitat mai bine de doi ani de recuperare. De îndată ce s-a simțit suficient de întremat ca să scrie din nou, a început lucrul la Time Enough for Love (1973), care a introdus multe teme regăsite în ficțiunile sale ulterioare.
La mijlocul anilor '70, Heinlein a scris două articole pentru Britannica Compton Yearbook.Despre Paul Dirac și antimaterie și despre chimia sângelui. O versiune a celei dintâi, intitulată Paul Dirac, Antimatter, and You, a apărut în antologia Expanded Universe, demonstrând atât talentul de popularizator al științei deținut de Heinlein, cât și lipsurile sale în domeniul fizicii (o ecuație este prezentată incorect ca fiind ecuația Dirac). El și Ginny au bătut țara în lung și-n lat ajutând la reorganizarea operațiunilor de donare a sângelui în Statele Unite; tot în acea perioadă, a fost pentru a treia oară oaspete de onoare al Worldcon-ului, ținut în anul 1976 în Kansas City, Missouri.