miniatura|Răspândirea limbilor samoedice în secolul XVII (hașurat) și secolul XX (fundal continuu) Limbile samoedice (uneori ortografiat samoiedice) sunt o ramură a familiei de limbi uralice, cealaltă ramură alcătuind-o limbile fino-ugrice. Limbile samoedice sunt vorbite de samoezi, populații de origine mongolă care trăiesc în Siberia de nord de o parte și de alta a munților Ural. Numărul total de vorbitori ai acestor limbi este mic, estimat la numai 30.000.
Limbile samoedice se împart în două subramuri:
Limbile samoedice nordice: Eneț, cu două dialecte foarte diferite; Neneț, având două dialecte cu interinteligibilitate redusă; Nganasan, vorbită în Peninsula Taimîr; Iuraț, dispărută, vorbită anterior în regiunea fluviului Enisei.
Limbile samoedice sudice: Mator, dispărută în secolul al XIX-lea; Kamas, stinsă în secolul al XX-lea, ultimul vorbitor murind în 1989; Selkup, vorbită de cca 1500 oameni în regiunea dintre fluviile Obi și Enisei, se remarcă printr-un număr mare de foneme vocalice (25). Din 1930 are și o formă scrisă, bazată pe unul dintre cele trei dialecte.
Categorie:Limbi uralice