Nicolae Grant () a fost un pictor român.
A fost fiul lui Effingham Grant, un diplomat, om de afaceri și filantrop, născut în Marea Britanie și stabilit ulterior în România. Fiii lui Nicolae Grant, Petre și Șerban au fost jucători de hochei pe gheață pentru echipa națională a României.
Ascendențe familiale Nicolae Grant a fost fiul scoțianului Effingham Grant [1820-1892], secretar la Consulatul Britanic din Țara Românească, în perioada în care acesta era condus și coordonat de sir Robert Gilmour Colquhoun.Grigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.65. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș.
În anul 1850, Effingham Grant se căsătorește cu Zoe Racoviță [1827-1892], fiica lui Alexandru Racoviță și a Anei, nepoata lui Constantin (Dinicu) Golescu. Astfel el ajunge proprietarul Palatului Belvedere din București și al moșiei aferente acestuia.
Având fler în afaceri, Effingham Grant a înființat în anul 1863 „Fonderia E. Grant et comp. Belvedere“, prima turnătorie din București, iar în 1864 „Manufactura de tutun Belvedere“- primul atelier de prelucrare a tutunului din țarăGrigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.65. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș.. Pasionat de flori, Effingham Grant se ocupă de plantarea și creșterea orhideelorGrigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.65. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș. pe un teren liber din București, care, peste timp, va deveni Strada Orhideelor.
Mătușa lui Nicolae Grant, Mary Grant, venind în vizită în Țara Românească, la fratele său (Effingham Grant), ajunge să îndrăgească locurile și oamenii de aici și decide să se stabilească în București, unde îl cunoaște pe C.A.Rosetti [1816-1885], cu care s-a căsătorit în anul 1847. Devenită prin căsătorie Maria Rosetti, ea a fost prima ziaristă din România (într-o perioadă când această profesiune era, exclusiv, rezervată bărbaților).
Alături de soțul ei, Maria desfășoară o intensă activitate, susținând Revoluția de la 1848. Casa soților Rosetti, era, în epocă, loc de întâlnire pentru revoluționarii pașoptiști. Tot, Maria Rosetti a fost sursă de inspirație pentru pictorul, sculptorul</ref> și revoluționarul pașoptist Constantin Rosenthal la realizarea, în 1850, a tabloului „România revoluționară“.
Primii ani de viață. Copilăria Născut în Palatul Belvedere din București, la sfârșitul lui aprilie 1868, tânărul Nicolae va fi al unsprezecelea din cei 16 copii al celor doi soți - Effingham Grant și Zoe Racoviță.
Unul din frații mai mari ai lui Nicolae, Robert Grant (al doilea copil în ordinea nașterii) a devenit inginer, fiind numit pentru o perioadă de timp, director general al Societății Române de Construcții și Lucrări PublicePalatul Artelor. În această funcție a inițiat construirea mai multor edificii: în capitală - Palatul Artelor (demolat, aflat pe locul unde, astăzi, este Parcul Carol I, a fost construit cu ocazia Expozițiunii Generale București 1906Palatul Artelor), Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, dar și în Iași - Teatrul Național. Cel mai cunoscut dintre aceste edificiil râmâne - Podul Grant, situat în Bucucurești, peste calea ferată: Calea Griviței - Crângași. Podul a fost botezat Effingham Grant sau mai simplu Podul Grant, în onoarea diplomatului scoțian stabilit în Țara Românească.
Pasiunea pentru pictură, i-a fost insuflată micului Nicolae de la o vărstă fragedă, din familie.
Pe de o parte, el moștenește dragostea pentru frumos și pentru artă de la tatăl său. Pasionat de antichități, Effingham Grant a deschis pe Calea Victoriei, colț cu strada Amzei din București, un magazin de artefacteGrigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.66. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș., aduse din Extremul Orient.
Pe de altă parte, la împlinirea a 8 ani, Nicolae primește în dar de la mătușa sa, Maria Rosetti, pensule și o cutie cu acuarele. Acesta este un moment de cotitură, în care copilul își descoperă plăcerea de a picta, pasiune care nu l-a mai părăsit niciodată și căreia i s-a dedicat total.
Studii Școala de Arte Frumoase, București, România. A studiat cu: Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Jean-Léon Gérôme.
Studii în Franța Tânărul Nicolae este înscris de familia sa, cu posibilități financiare deosebite, la studii în școli de prestigiu din Franța. Astfel, după a frecventat Pensionatul de băieți din Neuilly (1876-1878), a urmat cursuri la liceele din Tours (unde îl va cunoaște pe istoricul, publicistul, membru de onoare al Academiei Române și participant la Revoluția din 1848, din Țara Românească - Jean Henri ), din Montpellier și din Auteuil.
Revenirea în țară. Înscrierea la „Școala de Arte Frumoase” din București. În anul 1883, atunci când revine în țară, împreună cu familia, Nicolae Grant va urma cursurile Școlii de Arte Frumoase (1884-1885) din BucureștiSimona Nagîț. „Formă și culoare. Dicționar al artelor plastice din Argeș și Muscel (sec. XVII-XXI)”, Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 2022, p.192. ISBN 978-606-730-901-0.. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș., împotriva voinței tatălui său care își dorea ca fiul său să umeze „științele bancare“Grigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.66. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș.. Aici, va fi inițiat în artele plastice de către profesorii săi, mari maeștriGrigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.66. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș. ai penelului: Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu.
Tânărul Nicolae își face prieteni printre colegii de studiu, preferându-i, mai ales, pe Nicolae Vermont și pe Ipolit Strâmbu (întâlnit și ca Hipolit, Strâmbescu, Strâmbulescu).
Student al „Ѐcole Nationale Supérieure des Beaux-Arts” din Paris În toamna anului 1885, Nicolae Grant decide să-și continue studiile la Paris unde urmează cursurile Școlii de Arte Decorative, sub îndrumarea sculptorului și pictorului francez, Hector Lemaire. Acesta îl pregătește pentru exigentul examen de admitere la Ѐcole Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde Grant se clasează în primii 10 suplimentari din totalul de 410 candidați.
Tot aici, la Paris, în calitate de student al Ѐcole Nationale Supérieure des Beaux-Arts, îl cunoaște pe celebrul pictor și sculptor, Jean Léon Gérôme [1824-1904] și are onoarea de a fi acceptat ca practician în atelierul său, frecventat doar de cei mai talentați studenții ai săi.
Jean Léon Gérôme era adept al stilului academic în pictură și în sculptură. Considerat de istoricii de artă „o manieră ce cultivă un ideal de frumusețe rece și convențională“Grigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.67. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș., stilul academic sau academiismul reprezintă un stil în pictură și în sculptură produs sub influența academiilor europene de artă.
Manifestat cu mai multă intensitate, în Franța secolului al XIX-lea în cadrul Ѐcole Nationale Supérieure des Beaux-Arts, stilul academic este adoptat de mai mulți pictori ai vremii. Reprezentantul de seamă al acestui stil artistic este, potrivit istoricilor de artă, Jean Léon Gérôme (mentorul și profesorul lui Nicolae Grant) cel căruia îi datorăm în mare parte, faptul că pictura academică, inspirată din scene istorice sau din cele mitologice grecești, atinge în timpul său expresia artistică deplină.
Ca student la Ѐcole Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris, tânărul Nicolae devine un bun cunoscător al curentelor moderne ale artei plastice, îmbrățișând curentul plein-air-ului.
Situate la marginea Parisului, castelul Fontainebleau și pădurea din jurul acestuiaCastelul Fontainebleau - fostul parc regal de vânătoare (incluse în anul 1981, în Patrimoniul Mondial UNESCO) oferea tinerilor pictori de la Ѐcole Nationale Supérieure des Beaux-Arts, printre care se număra și Nicolae Grant, ocazia să-și exerseze talentul și să-și exprime într-un mod realist-romantic, sentimentele sale pe pânză, prin intermediul vopselurilor în ulei.
În timpul anilor de studii din capitala Franței, Nicolae Grant, la doar 18 ani, va expune în cadrul „Salonului pictorilor francezi“Grigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.67. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș. „un efect de lampă în sepie, pictat în salonul Mariei Rosetti“Grigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.65. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș.. Acest tablou a fost inspirat din școala olandeză de pictură, care avea o tradiție în acest gen artistic - natura statică (natură moartă), care prezintă elemente neînsuflețite (fructe, flori, diverse obiecte) organizate de artist într-un cadru clar definit, încărcate cu o semnificație simbolică.
„O natură statică (natură moartă) autentică se naște în ziua în care un pictor ia decizia fundamentală de a alege ca subiect și de a organiza un grup de obiecte într-o entitate plastică. Că, în funcție de timpul și de mediul în care lucrează, le încarcă cu tot felul de aluzii spirituale, nu schimbă nimic în designul său artistic profund: acela de a ne impune emoția sa poetică în fața frumuseții pe care a văzut-o. în aceste obiecte și asamblarea lor.“ (definiție dată de criticul de artă, Charles Sterling, în „Natura moartă din Antichitate până în zilele noastre”)
În vacanțele de vară, din perioada 1886-1887, petrecute tot în Franța, tânărul pictor Nicolae Grant își dedică, o bună parte din timp, realizării de crochiuri, studii în acuarelă sau în ulei și peisaje, oferite generos de natura superbă din jurul capitalei franceze, dar și de Pădurea Fontainebleau.
Prima revenire în țară. Moartea părinților săi. În 1892, revine în țară, la Golești, județul Mușcel, unde va continua să picteze, fiind inspirat de frumusețea locurilor.
Pe 9 noiembrie 1892, la 65 de ani, mama sa, Zoe Grant (fostă Racoviță) a decedat, iar la numai două săptămâni (pe 24 noiembrie), de durere, în urma pierderii soției sale, se stinge și Effingham Grant, tatăl tânărului pictor.
Profund îndurerat de pierderea părinților săi, Nicolae Grant decide să se refugieze în muncă, iar anul următor, în 1893, la 25 de ani, va expune la Ateneul Român din București mai multe tablouri, în cadrul unei expoziții personale.
Unul dintre tablourile expuseGrigore Constantinescu. „Argeșul artistic. Evocări biografice”, Pitești, Editura Alean, 2015, p.67. ISBN 978-973-8170-15-5. Volumul se găsește în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș. - „o pânză cu vișine împrăștiate pe o față de masă albă” l-a plăcut mult pictorului român, aflat la maturitatea sa artistică - Nicolae Grigorescu. Acesta l-a felicitat pe tânărul artist, iar Nicolae Grant, în semn de recunoștință, i-a oferit tabloul în dar.
Împreună cu prietenul său, Theodor Pallady, în 1893, se întoarce în Franța unde vizitează Coastele Nordului și Finisterul, Val-André, insula Bréhat și Port Aven, din provincia Bretania. Impresionați de frumusețea peisajului, tinerii pictori străbat această zonă pitorească pe bicicletă, cu șevaletul și pensulele în tolbă.