Bogdan I (supranumit Bogdan Întemeietorul; n. înainte de 1307 – d. 1367)Silviu Andrieș Tabac, În căutarea strămoșilor, revista Didactica Pro, Nr. 3 (25) din iunie 2004. a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei.
Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia. Perioada domniei lui Bogdan I în Moldova a fost de patru ani conform Letopisețului de la Putna: „Și a domnit Bogdan, 4 ani”.Bogdan Murgescu, Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001, p. 86. Astfel, perioada domniei lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea confruntării militare numită „bătălia de la Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe nepoții și succesorii lui - Petru I și Ștefan, cei care au fost feciorii lui Ștefan Voievod, cel care a fost feciorul lui Bogdan I.Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 429, 431
Voievod al Maramureșului (1330–42 și 1355–59) Înainte de anul 1342, Bogdan, voievodul Maramureșului, a primit în stăpânire de la regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, un cnezat de vreo 17-18 sate stăpânite cu diplomă de întărire, cu reședința la Cuhea,Radu Popa, Țara Maramureșului în veacul al XlV-lea, ed. a II-a, București, 1997, p. 76-77, harta, fig. 4, p. 144-148, harta, fig. 10Radu Popa, Mircea Zdroba, Șantierul arheologic Cuhea din centrul voievodal din veacul al XIV-lea, Baia Mare, 1966, p. 6-7 și pentru sprijinul oferit regelui în campaniile sale militare acesta îi concedase stema sa de familie (crini de aur în câmp albastru)Ștefan S. Gorovei, Dragoș și Bogdan întemeietorii Moldovei, București, 1973, p. 112-113. În cazul stemei lui Bogdan I, alt autor considerăDan Cernovodeanu,Știința și Arta Heraldică în România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, pp. 114,125 că acesta avea pe stemă doar floarea heraldică cu cinci petale.
După moartea lui Carol Robert de Anjou, Bogdan I cade în dizgrația succesorului acestuia, Ludovic I de Anjou, din cauza conflictului din iarna anului 1343 în care se afla aliat cu voievodul de Bereg, Crăciun din Bilca, împotriva lui Ioan, fiul lui Dionisie din Kölcse, susținător al noului rege Ioan Mihályi de Apșa, Diplome maramureșene din secolul XIV și XV, Sighet, 1900, p. 17, iar pentru următorii 17 ani Bogdan este declarat de către coroana maghiară: Bogdan, fost voievod al Maramureșului, infidelul nostru..
Înainte de 15 septembrie 1349 are loc un alt moment de adversitate împotriva partizanilor regelui când Ștefan, nepotul de frate al lui Bogdan I, năvălește în cnezatul Marei, de la nord-vest de Cuhea, alungând din Giulești pe cneazul Gyula cu cei șase fii ai săi fideli lui Ludovic I, în încercarea de a-i aduce de partea lui Bogdan I împotriva regelui. În urma acestui act regele îi cere voievodulului Ioan, fratele lui Ștefan, la data de 15 septembrie 1349, să-l repună în drepturi pe cneazul Gyula și pe cei alungați pentru că au refuzat să treacă de partea lui Ștefan și a unchiului său Bogdan I, fostul voievod, necredincioși cunoscuți ai regatului nostru Ioan Mihályi de Apșa, Diplome maramureșene din secolul XIV și XV, Sighet, 1900, p. 26-27
Cândva, înainte de 1353, cnezatul lui Bogdan I se împarte între acesta și fiii fratelui său Iuga, Ioan și Ștefan, care vor stăpâni împreună nouă sau zece sate cu reședința la Rozavlea, Bogdan I rămânând cu opt sate cu reședința la Cuhea.
Nereușind să adune aliați împotriva regelui, fiind părăsit și de nepoții săi, Ioan și Ștefan, Bogdan I hotărăște să treacă munții în Moldova.Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 428-429
Domn al Moldovei (1363–1367) thumb|left|Bogdan I, portret imaginar din secolul al XIX-lea. thumb|right|200px|Mormântul lui Bogdan I Voievod în Mănăstirea Bogdana. Data plecării lui Bogdan I, cu fiii săi, în Moldova și cum anume nu se știe cu certitudine, dar trecerea munților a avut loc cândva după 24 iunie 1360 și înainte de 2 februarie 1365Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 426.
Cronicarul Ioan de Târnave consemna:
Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș. Bătălia dintre Bogdan I și Balc și ceilalți fii ai lui Sas sunt confirmate în diploma regală acordată lui Balc de Ludovic I de Anjou la 2 februarie 1365. În aceasta se consemnează rănile cumplite suferite de Balc și moartea crudă a unor frați, rude și slujitori ai acestuia. De asemenea, s-a consemnat că Bogdan I și fiii acestuia nu se aflau la primul act de răzvrătire împotriva regelui la care diavolul i-a îndemnat de mai multe ori. Astfel, cnezatul lui Bogdan I și titlul de voievod de Maramureș, deținut la acea vreme de nepotul Ștefan, îi sunt cedate lui Balc, cu toate că nepoții săi, Ștefan și Ioan, nu-l însoțiseră în Moldova.Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 430
Încercările regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere nu au izbutit, iar acesta, învingător asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca domn volnic, independent. După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania.
Mănăstirea Bogdana de la Rădăuți transformată de Bogdan I din biserică în mănăstire este locul unde a fost înmormântat, iar ulterior i-a purtat numele, Bogdana, adică a lui Bogdan.Întemeierea Țării Moldovei. Voievozi din sec. al XIV-lea (abordări și interpretări noi) În această mănăstire a fost așezată episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I. Piatra funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă a fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare la 27 ianuarie 1480.Repertoriul monumentelor și obiectelor de artă din timpul lui Ștefan cel Mare, București, 1958, p. 252
Referințe 150px|thumb|right|Imaginea lui Bogdan I pe o marcă poștală din Republica Moldova
Bibliografie Ioan Mihályi de Apșa, "Diplome maramureșene din secolul XIV și XV ", Sighet, 1900 Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001 Radu Popa - Țara Maramureșului în veacul al XlV-lea, ed. a II-a, București, 1997 Radu Popa, Mircea Zdroba - Șantierul arheologic Cuhea din centrul voievodal din veacul al XIV-lea, Baia Mare, 1966 Ștefan S. Gorovei - Dragoș și Bogdan întemeietorii Moldovei, București, 1973.
Lectură suplimentară (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904 Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943 (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966 Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010
Vezi și Bogdan Vodă (dezambiguizare)
Legături externe Unibuc CLASSICA Întemeierea Țării Moldovei. Voievozi din sec. al XIV-lea (abordări și interpretări noi)
Categorie:Nașteri cu dată necunoscută Categorie:Cneji ai Maramureșului Categorie:Domni și domnitori ai Moldovei Categorie:Nobili români Categorie:Români din secolul al XIV-lea Categorie:Români pe medalii românești Categorie:Români pe mărci poștale din Republica Moldova Categorie:Dinastia Bogdăneștilor Categorie:Decese în 1367 Categorie:Ctitori de edificii religioase Categorie:Eponime ale localităților din România