Joseon (coreeană: 조선; Hanja: 朝鮮; romanizat uneori ca Chosŏn, Choson, Chosun sau Cho-sen) a fost un stat coreean fondat de Regele Taejo al Joseon (Yi Seong-gye), stat care a durat aproximativ cinci secole, din iulie 1392, până în octombrie 1897. A fost fondat după căderea dinastiei Goryeo, care avea capitala în locul unde este astăzi orașul Kaesong. La început, țara a fost redenumită iar capitala a fost mutată unde este în zilele noastre orașul Seoul. Frontierele nordice ale statului s-au extins până la râurile Amnok și Duman după cucerirea Jurchen-ului. Joseon a fost ultima dinastie din istoria coreeană și cea mai lungă dinastie guvernată după principii confucianiste.
În perioada sa de existență, dinastia Joseon a exercitat autoritatea asupra peninsulei coreene, promovând o reorganizare socială bazată pe neoconfucianism și adoptarea elementelor culturale chineze. Totodată, epoca a fost marcată de o dezvoltare semnificativă a culturii clasice, a schimburilor comerciale și a progresului în domenii precum știința, literatura și tehnologia.
Cu toate acestea, statul a fost grav slăbit în timpul secolului al XVI și începutul secolului al XVII, atunci când Japonia și Qing aproape i-au invadat teritoriul. Aceasta a dus la o politică izolaționistă din partea Dinastiei Joseon, politică pentru care statul a ajuns să fie cunoscut ca ,,Regatul Sihastru”. După încheierea invaziilor manciuriene, statul a avut parte de o perioadă de aproape 200 de ani de pace. Chiar dacă s-a încercat recuperarea puterii în timpul izolării, în secolul al XVIII-lea s-a ajuns la un colaps cauzat de luptele interne pentru putere, presiunea internațională și revolte. Puterea Joseon-ului a scăzut rapid la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Dinastia Joseon a lăsat o moștenire importantă pentru Coreea modernă. O mare parte din etichetele coreene moderne, normele culturale, atitudinea societății față de problemele moderne se bazează pe cultura acestei dinastii. Limba coreeană folosește alfabetul Hangul care a fost creat în timpul domniei Regelui Sejong din Dinastia Joseon.
Istorie
Perioada timpurie
Scurtă prezentare a dinastiei precedente și a declinului acesteia thumb|326x326px|Mormântul generalului Choe Yeong În secolul al XIV-lea, Dinastia Goryeo era în declin. Dinastia avea aproximativ 400 de ani de existență, fiind fondată de Regele Taejo al Goryeo (Wang Geon, 왕건) în anul 918. Colapsul acesteia a fost provocat de războaie și ocupația de facto de după destrămarea Imperiului Mongol. Legitimitatea Dinastiei Goryeo devenise o problemă din ce în ce mai contestată de curte din cauza incapacității dinastiei de a guverna eficient regatul, căsătoriilor internaționale forțate cu persoane din Dinastia Yuan și rivalității dintre ramurile familiei (mama regelui U era cunoscută ca un om de rând, fapt ce a dus la contestarea descendenței Regelui U din Regele Gongmin). În interiorul regatului aristocrații influenți, generalii și chiar prim-miniștrii încercau să controleze curtea regală, fapt ce a dus la neînțelegeri puternice și diviziune între diverși factori. Odată cu raidurile efectuate de Wokou și invaziile Turbanelor Roșii, cei care au venit să domine curtea regală au fost aristocrația cu idei noi Sinjin, aflată în opoziție cu aristocrația Gwonmun, precum și cei care luptau de fapt împotriva amenințărilor externe: talentatul general Yi Seong-gye și rivalul său, Choe Yeong. Ca urmare a instaurării dinastiei Ming de către Împăratul Hongwu (Zhu Yuanzhang), curtea regală din Goryeo s-a împărțit în două facțiuni aflate în conflict: grupul condus de generalul Yi (susținând dinastia Ming) și grupul condus de Generalul Choe (stând de partea Dinastiei Yuan). În 1388 (al paisprezecelea an al Regelui U), când un mesager din Ming a venit în Goryeo pentru a cere predarea unei părți semnificative din teritoriul de nord al Goryeo, Generalul Choe a văzut o șansă de a susține invadarea Peninsulei Liaodong (Goryeo pretindea a fi succesorul regatului Goguryeo; ca atare, Manciuria care aparținuse acestui regat trebuia să fie recucerită de către Goryeo deoarece era un teritoriu coreean). Generalul Yi a fost desemnat să conducă atacul dar acesta s-a opus ferm. A plecat cu armata dar pe insula Wuihwa el s-a revoltat și s-a întors la Gaegyeong (capitala Goryeo; în ziua de astăzi orașul Kaeseong). Generalul Yi i-a eliminat atât pe Generalul Choe și simpatizanții săi și a inițiat o lovitură de stat, detronându-l pe Regele U în favoarea fiului său, Regele Chang (1388). El i-a executat pe Regele U și pe fiul său după ce au încercat, fără reușită, să revină la putere și a încoronat forțat o persoană din familia regală, numită Yo care a devenit Regele Gongyang. După ce a început să controleze indirect curtea regală, prin regele marionetă, Generalul Yi a început să se alieze cu aristocrația Sinjin prin persoane cum ar fi Jeong Do-jeon sau Jo Jun. Unul dintre primele sale acte ca generalisim de facto al Goryeo a fost să treacă legea Gwajeon prin care a confiscat în mod eficient terenurile de la aristocrații Gwonmun care dețineau un număr mare de terenuri și erau în general conservatori. Terenurile confiscate au fost distribuite susținătorilor lui Yi din aristocrația Sinjin. Al cincilea fiu al generalului Yi, Yi Bang-won, a eșuat în încercarea sa de a-l convinge pe respectatul nobil Jeong Mong-ju, care era susținătorul vechii domnii, să jure credință față de noul regim. Yi Bang-won împreună cu cinci asasini, printre care și Jo Yeong-gyu, l-au asasinat pe nobilul Jeong Mong-ju pe podul Seonjuk, lângă Gaegyeong. Astfel a eliminat o figură cheie a opoziției față de generalul Yi. În acelaș an, generalul l-a detronat pe Regele Gongyang, pe care l-a exilat în Wonju, apoi a urcat pe tron. Astfel, dinastia Goryeo s-a sfârșit după aproximativ 500 de ani de domnie.
Eliminarea rămășițelor Dinastiei Goryeo thumb|Palatul Gyeongbok|355x355px La începutul domniei sale, Yi Seong-gye, acum regele Taejo a menținut denumirea de Goryeo și a schimbat doar linia regală, menținând de fațadă cei 500 de ani de tradiție ai Dinastiei Goryeo. Cu toate că a primit multe amenințări de revoltă din partea nobilimii Gwonmun, care era drastic slăbită dar mai avea încă influență și continua să jure credință vechii dinastii și clanului retrogradat Wang, pentru a simboliza schimbarea, Regele Taejo a decretat în 1393 o nouă dinastie cu numele de Joseon, readucând la viață o veche dinastie care purtase acest nume. Țara a fost redenumită, primind numele de ,,Regatul Marelui Joseon”, deși este evocată chiar și de către istoricii moderni doar prin numele casei sale de guvernământ. Odată cu anunțarea noii case regale, a apărut îngrijorarea față de soarta urmașiilor rămași ai familiei detronate Wang. Regele Taejo și oficialii săi au simțit că în cazul chestionării legitimității statutului lor de către ceilalți membrii ai Dinastiei Goryeo, ar putea avea de suprimat o rebeliune în masă sau chiar și-ar putea pierde puterea recent dobândită. În cele din urmă, Taejo, împreună cu prim-ministrul Jeong Do-jeon, a convocat toți membrii familiei Wang pe malul Mării Galbene și i-a instruit să urce la bordul unei nave cu destinația Insula Ganghwa, unde să trăiască în liniște, departe de ochii guvernului. Cu toate acestea, aceasta a fost o capcană deoarece un membru al echipajului era instruit să facă o gaură în navă, pentru a se scufunda imediat ce aceasta întra în ape suficient de adânci. Nava s-a scufundat iar ultimii urmași ai dinastiei Goryeo s-au pierdut prin înec. Conform unei legende urbane, atunci când au auzit de soarta descendenților familiei Wang, care au fost suficienți de naivi să urce în vapor, rudele lor și-au schimbat numele de familie de la Wang (王) la Ok (玉), prin adăugarea unei trăsături de pensulă pentru a ascunde adevărata lor origine.
După pierderea ultimelor urme ale dinastiei Goryeo, a venit timpul pentru schimbarea capitalei. Deși Kaegyeong a servit ca reședință a guvernului mai bine de 400 de ani, în Coreea era obiceiul ca odată cu schimbarea dinastiei să fie schimbată și capitala în conformitate cu geomanția și filozofia chineză feng-shui. Kaegyeong a fost considerat de asemenea, mult timp, un oraș care și-a pierdut energia de a mai menține orice tip de capitală permanentă. Ca urmare, trei locuri au fost luate oficial în considerare: poalele muntelui Gyeryong, orașul Muak și orașul Hanyang. Locația de lângă muntele Gyeryong a fost respinsă rapid din cauza terenului accidentat și lipsei capacitățiilor de comunicare, dar locația de la Muak a fost luată serios în considerare înainte ca Regele Taejo să aleagă orașul Hanyang ca cel mai potrivit pentru a fi noua capitală. Hanyang era cel mai potrivit din multe puncte de vedere: era ușor accesibil de pe mare și de pe uscat, era situat geografic în centrul Peninsulei Coreea și în valea fertilă a râului Han, fapt pentru care a fost disputat frecvent între Cele Trei Regate ale Coreei. Timp de secole, Hanyang a fost considerat binecuvântat și geomantiștii coreeni l-au considerat un oraș situat într-un loc sacru, unde curge energie geomantică. Hanyang se conforma, de asemenea, unei tradiții chinezo-coreene care spunea că trebuia să existe munți mari în nord și munți mai mici în sud pentru apărare, iar în centru o câmpie mare, această structură făcând orașul să se potrivească cu axa nord-sud. În 1394, Hanyang a fost declarat oficial noua capitală și redenumit ,,Hanseong”. În același an, poalele Munțiilor Bugak a fost ales pentru construirea palatului principal. Dezvoltarea și construcția întregului oraș cu sistemul său complicat de drumuri, porți, ziduri, reședințe civile, instituții de învățământ, clădiri guvernamentale și cinci complexe de palat principal a început, de asemenea în 1394. Reședința regală oficială, Palatul Gyeongbok a fost finalizat în 1395 în timp ce Palatul Changdeok a fost finalizat în 1405.
Conflictele de la începutul dinastiei thumb|Portretul regelui Taejo de Joseon|393x393px Regele Taejo avea două soții și ambele aveau fii. Prima soție, regina Sineui, cu care se căsătorise înainte de răsturnarea Dinastiei Goryeo, avea șase fii. A doua sa soție, Regina Sindeok, cu care se căsătorise după preluarea puterii, avea și ea doi fii. Când noua dinastie a fost promulgată iar existența ei a fost recunoscută oficial, Taejo și-a pus problema care dintre fii să fie succesorul. Deși al cincilea fiu al regelui cu Regina Sineui, Yi Bang-won, a contribuit cel mai mult la creșterea puterii tatălui său, el nutrea ură față de doi aliați cheie ai tatălui său la curte, Primul Ministru Jeong Do-jeon și Nam Eun. Toți au fost pe deplin conștienți de animozitatea dintre ei și s-au simțit amenințați reciproc. Când a devenit clar că Yi Bang-won era succesorul cel mai potrivit, Jeong Do-jeon s-a folosit de influența sa la curte și l-a convins pe rege să aleagă ca moștenitor pe fiul pe care îl iubea cel mai mult și nu pe cel considerat cel mai capabil. În anul 1392, al optulea fiu al lui Taejo și al doilea fiu al reginei Sindeok, Mărețul Prinț Uian, a fost numit Prinț Regal și succesor la tron. După moartea subită a celei de-a doua regine, în timp ce regele era în doliu, primul ministru Jeong Do-jeon a conspirat să îl ucidă preventiv pe prințul Yi Bang-won pentru a-și consolida poziția la curte. În 1398, după ce a aflat despre complot, prințul Yi Bang-won s-a revoltat imediat, atacând palatul și ucigându-i pe Jeong Do-jeon, pe susținătorii acestuia dar și pe cei doi fi ai regretatei regine Sindeok. Acest incident a fost numit ,,Primul conflict princiar”.
Îngrozit de faptul că fiii săi au fost dispuși să se ucidă între ei pentru putere și epuizat psihic de moartea reginei Sindeok, regele Taejo l-a încoronat imediat pe al doilea fiu al său, Yi Bang-gwa (mai târziu regele Jeongjong) ca noul conducător. La scurt timp după aceasta, regele Taejo a plecat în nordul orașului Hamhung.