Electretul este un material dielectric ce prezintă o polarizare electrică cvasi-permanentă la temperatura ambiantă, fără a fi deformat (de exemplu, ceara de carnauba, provenită din frunzele palmierului carnauba Copernicia prunifera, din nord-estul Braziliei.)Mic dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică Română, București, 1972. Electretul generează câmpuri electrice interne și externe, fiind un echivalent electrostatic al magnetului permanent. Oliver Heaviside a creat acest termen în 1885. Materiale cu proprietăți asemănătoare electretului au fost studiate încă de la începutul secolului al 18-lea. Un exemplu particular este electroforul, un dispozitiv compus din două discuri metalice dintre care unul are proprietăți asemenea electretului. Electroforul a fost inventat inițial de către Johan Carl Wilcke din Suedia în 1762 și a fost îmbunătățit și popularizat, în 1775, de către italianul Alessandro Volta. Note
Vezi și Oliver Heaviside Telefon Feroelectricitate Feromagnetism Permitivitate (electromagnetism)
Bibliografie V. Novacu Electrodinamica Editura didactică și pedagogică-București 1966 Vasile Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, 1984, p 120-121
Legături externe
Categorie:Electricitate