200px|thumb|right|Localizarea insulei Axel Heiberg în Arhipelagul Arctic Canadian
200px|thumb|right|Insula Axel Heiberg
thumb|right|200px|Imagine din satelit a insulei Axel Heiberg
Insula Axel Heiberg este o insulă în Arhipelagul Arctic Canadian și aparține administrativ de regiunea Qikiqtaaluk a provinciei Nunavut din Canada. Cu o suprafață de 43178 km2 Area of major sea islands, by region, Statistics Canada, 2005. Accesat la data de 1 august 2009 Sea Islands , The Atlas of Canada, Natural Resources Canada, 2008. Accesat la data de 1 august 2009 ocupă locul 31 în lume și locul 7 în Canada.
Insula se învecinează la nord cu Oceanul Arctic, la est strâmtorile Eureka și Nansen o despart de insula Ellesmere, la sud de ea se află insula Graham, la sud-vest insula Amund Ringnes de care este despărțită prin strâmtoarea Massey iar la vest de ea se află insulele Ellef Ringnes și Meighen, de care este despărțită prin Canalul Peary.
Cel mai înalt punct de pe insulă este vârful Outlook, cu o înălțime de 2210 m deasupra nivelului mării.
Pe insulă există vestigii arheologice care indică faptul că în trecut a fost locuită de inuiți, dar în prezent ea nu are locuitori permanenți. Pe insulă se află o stațiune de cercetări arctice operată de Universitatea McGill din Montreal, Canada.
Insula a fost descoperită în anul 1900 de către expediția condusă de Otto Sverdrup și numită de acesta în onoarea lui Axel Heiberg, om de afaceri norvegian care a contribuit la finanțarea expediției sale Ringnes - Grunnleggerne, Ringnes- Carlsberg Group, 2009. Accesat la data de 1 august 2009. Insula a fost revendicată de Norvegia până în 1930 Canadian Arctic Sovereignty , W. R. Morrison, The Canadian Encyclopedia, Historica Foundation of Canada, 2009. Accesat la data de 1 august 2009 Schledermann, P., The Muskox Patrol: High Arctic Sovereignty Revisited , Arctic, vol. 56, no. 1 (March 2003), p. 101–109.
În 1955, interiorul insulei a fost cartografiat de doi geologi canadieni, N.J. McMillan și R.C. McCulloch McMillan, N.J., Observations of the terminus of Bunde Glacier, Axel Heiberg Island, Northwest Territories, Canada, in 1955 and 1983 , Arctic, vol. 51, no. 1 (March 1998), p. 55–57.
Începând cu 1959, un grup de cercetători de la Universitatea McGill au studiat fiordul Expedition din zona centrală a insulei, și în 1960 au fondat o stațiune de cercetări arctice acolo. Stațiunea, care poate găzdui până la 12 persoane, este folosită în prezent doar pentru studii specifice pe timpul veriiGlaciology on Axel Heiberg Island: A Historical Background, Glaciology at Trent, Trent University, Ontario, Canada. Accesat la data de 1 august 2009.
Un element de interes îl constituie și pădurea fosilă ce datează din Eocen și a fost descoperită pe insulă în anul 1985 Thurston H., 1986, Icebound Eden, Equinox, no. 3, p. 72 Basinger J.F., 1987, Our 'Tropical Arctic, Canadian Geographic 106:28.
Note
Bibliografie suplimentară Adams, Peter. Field Research on Axel Heiberg Island, N.W.T., Canada Bibliographies and Data Reports ; with Appendices of Data from the McGill Subarctic Research Station, Shefferville, P.Q. Sherbrooke, Québec: Centre for Northern Studies and Research, McGill University, 1987. Blatter, H., 1987, "On the thermal regime of an arctic valley glacier: a study of White Glacier, Axel Heiberg Island, N.W.T., Canada", Journal of Glaciology, 33, 200-211. Cogley, J.G., 1999, "Axel Heiberg Island: Selected References on Glaciology", Trent Technical Note 99-2, Department of Geography, Trent University, Peterborough. Cogley, J.G., W.P. Adams, M.A. Ecclestone, F. Jung-Rothenhäusler and C.S.L. Ommanney, 1996, "Mass balance of White Glacier, Axel Heiberg Island, N.W.T., Canada, 1960-91", Journal of Glaciology, 42, 548-563. Cogley, J.G., and W.P. Adams, 2000, "Photographic resources for monitoring glacier fluctuations on Axel Heiberg Island", Arctic, 53(3), 248-259. Foster, J., Journey to the Top of the World. Greey de Pencier, Toronto, 1987 Jackson, M P A, and J C Harrison. 2006. "An Allochthonous Salt Canopy on Axel Heiberg Island, Sverdrup Basin, Arctic Canada". Geology. 34, no. 12: 1045. Kuc, M. Bryogeography of Expedition Area, Axel Heiberg Island, N.W.T., Canada. Bryophytorum bibliotheca, Bd. 2. Lehre: Cramer, 1973. ISBN 3-7682-0912-1 LePage, B. A. 2001. "New Species of Picea A. Dietrich (Pinaceae) from the Middle Eocene of Axel Heiberg Island, Arctic Canada". Botanical Journal of the Linnean Society. 135: 137-167. Liptzin, Daniel. 2006. "A Banded Vegetation Pattern in a High Arctic Community on Axel Heiberg Island, Nunavut, Canada". Arctic, Antarctic, and Alpine Research. 38, no. 2: 216. Maag, Hans Ulrich. Ice Dammed Lakes and Marginal Glacial Drainage on Axel Heiberg Island, Canadian Arctic Archipelago. Montreal: McGill University, 1969. Müller, F., 1962, "Zonation of the accumulation area of the glaciers of Axel Heiberg Island, N.W.T.", Journal of Glaciology, 4, 302-310. Redpath, Bruce B. Seismic Investigations of Glaciers on Axel Heiberg Island. 1964. Ricketts, Brian David. Delta Evolution in the Eureka Sound Group, Western Axel Heiberg Island The Transition from Wave-Dominated to Fluvial-Dominated Deltas. Ottawa: Energy, Mines, and Resources Canada, 1991. ISBN 0-660-13844-1 Vandermark, D., J. A. Tarduno, and D. B. Brinkman. 2006. "Late Cretaceous Plesiosaur Teeth from Axel Heiberg Island, Nunavut, Canada". Arctic. 59, no. 1: 79-82. Williams C.J., Johnson A.H., LePage B.A., Vann D.R., Sweda. T, 2003. Reconstruction of Tertiary Metasequoia Forests II. Structure, Biomass and Productivity of Eocene Floodplain Forests in the Canadian Arctic', Paleobiology, vol. 29, no.2: 271-292. Yang, H., Huang, Y., Leng, Q, LePage, B.A. and Williams C.J. 2005. "Biomolecular preservation of Tertiary Metasequoia fossil Lagerstatten revealed by comparative pyrolysis analysis". Review of Palaeobotany and Palynology, 134: 237-256.
Legături externe Pădurile eocene de pe insula Axel Heiberg Canadian Arctic Islands - scenery and geology Canadian Arctic- Axel-Heiberg Island - Canadian Glacier Inventory Project Axel Heiberg Island
Categorie:Insulele Canadei Categorie:Insule arctice Categorie:Insule ale Americii de Nord