Paul Constant (pseudonimul lui Paul D. Constantinescu; n. 29 ianuarie 1895, Craiova – d. 9 noiembrie 1981, Sibiu) a fost un scriitor, poet și militar român. Recunoscut ca un observator fin al mediului provincial și al vieții micilor funcționari, Constant a lăsat o operă vastă ce cuprinde de la schițe satirice și piese de teatru până la romane istorice de anvergură. A fost descris ca un „plurivalent om al scrisului", stilul său amintind de umorul scânteietor al lui Caragiale și G. Brăescu.

Biografie

S-a născut la Craiova, la 29 ianuarie 1895, fiind unul dintre cei opt copii ai lui Dumitru și ai Eufrosinei Constantinescu, o familie de mici meseriași. Talentul literar a fost o trăsătură de familie, istoria literară înregistrând cinci „condeieri olteni" proveniți din această familie, printre care și frații săi Eugen, Savin, Iancu și Lucia Burdun. Paul a moștenit darul povestirii de la mama sa, care s-a ocupat cu dragoste de numeroasa familie fără să-și piardă buna dispoziție și energia. stanga|miniatura|Părinții și frații scriitorului la Craiova, începutul secolului XX.

Studii și începuturile carierei După absolvirea școlii comerciale, din cauza lipsei mijloacelor materiale, este nevoit să-și întrerupă studiile și să accepte slujbe modeste: contabil la o bancă din Craiova (1912–1913) și învățător suplinitor în satul Gârcov, județul Romanați (1914–1915). Însuși scriitorul a mărturisit mai târziu că acei doi ani de apostolat la sat i-au fost „cei mai frumoși ani ai tinereții", prilejuindu-i contactul cu natura, cu limba și obiceiurile oamenilor de la țară — contacte ce vor reverbera ulterior în romanele sale istorice.

Cariera militară Între 1915 și 1916 urmează cursurile Școlii Militare de Ofițeri din București, după care participă la campania din Moldova în Primul Război Mondial (până în 1918). După război a activat ca mic slujbaș la Caracal, iar din 1919 s-a consacrat carierei militare, funcționând ca ofițer în garnizoana Sibiu (1921–1924), apoi la Caracal (1924–1929), revenind la Sibiu în 1929. Între 1929 și 1945 a fost cadru didactic și intendent la Școala de Cavalerie din Sibiu. La maturitate, a plecat voluntar pe frontul de Vest în Al Doilea Război Mondial, servind patria, după cum aprecia istoricul literar Alexandru Firescu, „nu numai cu condeiul, ci și cu spada".

Activitatea literară miniatura|304x304px|Paul Constant (primul rând, primul din stânga, în uniformă militară) la Asociația Scriitorilor din Ardeal, fotografie de grup. În centrul rândului din față, președintele asociației — prof. Victor Papilian. Debutul literar a avut loc timpuriu, în 1911, cu o schiță umoristică publicată în revista Veselia din București. Deși s-a afirmat ulterior mai ales ca prozator, a debutat editorial ca poet în 1926, cu volumul colectiv Poezii, publicat alături de frații săi Eugen și Savin, contribuind cu ciclul de versuri simboliste „Litanii pentru cei uitați".

Primăvara lui 1928 este marcată de editarea săptămânalului Vremea (Caracal), împreună cu Ștefan N. Ricman, unde Paul Constant publică sub pseudonimul Tudor Praștie. În 1932, împreună cu fratele său Eugen Constant, fondează și conduce la Sibiu, până în 1934, revista de literatură, cultură și artă Provincia literară. A fost de asemenea unul dintre fondatorii grupării cultural-literare „Thesis" (1931), alături de Al. Dima, I. Popescu-Sibiu, Ecaterina Săndulescu și Mircea Alexiu.

Volumele de schițe, prezentând cu umor o întreagă galerie a universului provincial, l-au consacrat ca un fin observator al „micilor slujbași". Criticul Stelian Metzulescu îl descrie ca un „plurivalent om al scrisului", remarcând în schițele sale o împletire de „veselie, ironie, grație și sensibilitate". În 1940, Eugen Lovinescu însuși a insistat ca Paul Constant să se dedice genurilor satirice și umoristice, pentru care dovedea disponibilități deosebite; scriitorul și-a urmat însă propriul drum, abordând deopotrivă comedia de teatru și romanul istoric.

Scriitorul a fost și un prolific reporter, semnând câteva sute de articole și reportaje în presa locală sibiană (România viitoare, Flacăra Sibiului, Provincia literară, Transilvania, Tribuna Sibiului) sub pseudonimele Stuparu Filimon, Olteț Ion și Moș Țintașu.

Spre sfârșitul vieții, Paul Constant era o prezență familiară a Bibliotecii Județene „ASTRA" din Sibiu, unde venea zilnic să lucreze la manuscrise, poreclit afectuos „Moș Constant" de personalul bibliotecii.

Opera

Poezie Litanii pentru cei uitați, în volumul colectiv Poezii (Eugen, Paul și Savin Constant), Ed. autorilor, Craiova, 1926, p. 19–43. Ceasuri ostenite. Versuri, Ed. foii culturale Vremea, Caracal, 1930.

Proză scurtă Măști pentru muzeu. Schițe umoristice, Ed. autorului, Caracal, 1930; reeditare Ed. Albatros, București, 1970. În litera legii. Schițe șugubețe, Ed. Provincia literară, Sibiu, 1933. Zugrăveli. Schițe și povestiri, Fundația culturală Craiova, Colecția „Pământ și suflet oltenesc", Craiova, 1935. Mărturisirea unui inculpat. Schițe pentru timp urât, Sighișoara, 1935. Colivia cu sticleți. Întâmplări din vremea gramofonului. Schițe și povestiri de satiră și umor, prefață de G. Nistor, Ed. Facla, Timișoara, 1977.

Romane Râia, Ed. Ramuri, Craiova, 1939 — roman satiric premiat de Academia Română. Iancu Jianu, Ed. Cugetarea–Georgescu-Delafras, 1940; reeditare Ed. Tineretului, col. „Cutezătorii", București, 1969. Haiducii, Ed. Tineretului, București, 1957. Tudor Vladimirescu, Ed. Tineretului, București, 1960. Stâlpi de foc. Povestiri din zilele Revoluției de la 1848, Ed. Tineretului, București, 1967. Primăvară, focuri și gloanțe. Povestiri, Ed. Ion Creangă, București, 1973. Volburi peste veacuri, Ed. Ion Creangă, București, 1973.

Teatru Colivia cu sticleți — comedie, reprezentată în 1946 la Teatrul din Sibiu. Logodna — comedie, publicată în revista Luceafărul de ziuă (Brașov), nr. 1–2, 1956. O zi de cură.

Lucrări cu caracter militar Noțiuni de legislație militară. Curs de administrație militară. Caiet de contabilitate militară.

Documente și mărturii autografe

Pe verso-ul unei cărți poștale datate martie 1959, Paul Constant a lăsat un scurt poem autograf, cu titlul implicit O cruce:

Receptare critică Opera lui Paul Constant a fost comentată de personalități literare marcante. Eugen Lovinescu a insistat ca scriitorul să se dedice genurilor satirice, recunoscând în el un talent aparte pentru umor. Criticul Stelian Metzulescu, în antologia critică Literele în țara banilor, l-a caracterizat drept un autor în ale cărui schițe „veselia, ironia, grația și sensibilitatea împletesc firul unei acțiuni, ce te farmecă prin deznodământul lor nebănuit". Printre celelalte referințe critice importante se numără studiile lui Florea Firan din De la Macedonski la Arghezi (Ed. Scrisul Românesc, 1975, p. 132–134) și Profiluri și structuri literare (Ed. Scrisul Românesc, 1986), Marian Popa în Dicționar de literatură contemporană (Ed. Albatros, 1977, p. 159–160), precum și Perpessicius în Opere, vol. X (Ed. Minerva, 1979, p. 40–45).

Note

Bibliografie Cramarenco, Cornelia; Firescu, Alexandru, Constant: o familie de literați, Seria Personalia, nr. 20, Biblioteca Județeană ASTRA, Sibiu, 2008. Firan, Florea, De la Macedonski la Arghezi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1975, p. 132–134. Firan, Florea, Profiluri și structuri literare, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1986. Popa, Marian, Dicționar de literatură română contemporană, Ed. Albatros, București, 1977, p. 159–160. Perpessicius, Opere, vol. X, Ed. Minerva, București, 1979, p. 40–45. Metzulescu, Stelian, Literele în țara banilor, antologie critică.

Categorie:Nașteri în 1895 Categorie:Decese în 1981 Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Dramaturgi români Categorie:Militari români în Primul Război Mondial Categorie:Militari români în Al Doilea Război Mondial Categorie:Craioveni Categorie:Decese în Sibiu