Fleetwood Mac (cunoscută inițial ca Peter Green's Fleetwood Mac) a fost o trupă rock britanico-americană formată în 1967 care a cunoscut numeroase schimbări în componență și diferite niveluri de succes. De la formarea trupei și până în 1974, nicio formulă a trupei nu a ținut mai mult de doi ani.
Singurul membru prezent în trupă de la formare este toboșarul al cărui nume se găsește și în numele trupei, Mick Fleetwood. Basistul John McVie, în ciuda contribuției sale în numele trupei, nu a cântat pe primul lor single sau în primele lor concerte. Clăpara/claviaturista Christine McVie a apărut pe toate albumele trupei exceptând două, fie ca membră sau ca muzician de studio. De asemenea, a realizat coperta albumului Kiln House.
Perioadele de succes ale trupei au fost perioada blues de la sfărșitul anilor 1960 (cu hit single-ul Albatross), când în fruntea trupei se afla chitaristul Peter Green (secondat de chitaristul Danny Kirwan și chitaristul Jeremy Spencer la slide guitar), și din 1975 până în 1987, cu o orientare pop, când a avut ca membri pe Christine McVie, Lindsey Buckingham și Stevie Nicks (cei anterior menționați fiind americani). Al doilea album de studio cu Buckingham și Nicks membri, intitulat Rumours, a devenit cel mai bine vândut album din istorie la vremea respectivă, producând patru melodii Top 10 în Statele Unite (inclusiv melodia numărul 1 „Dreams”, singura melodie numărul unu a trupei în America). Albumul a petrecut 31 de săptămâni pe locul 1 în topul Billboard și a câștigat premiul Grammy pentru Cel mai bun album al anului. Până în prezent albumul a fost vândut în peste 40 de milioane de exemplare la nivel mondial, fiind astfel al optulea cel mai bine vândut album din istorie.
Trupa a avut un succes mai modest din 1971 până în 1974, când în formația se afla Bob Welch, și în anii 1990, când au avut loc alte modificări de componență înainte de revenirea lui Lindsey Buckingham și Stevie Nicks. Până în momentul de față au vândut aproximativ 100 de milioane de discuri la nivel mondial, fiind astfel una dintre cele mai bine vândute formații din toate timpurile.
Istorie Formarea și primii ani (1967–1970) Fleetwood Mac s-a format la Londra în 1967 când Peter Green a părăsit trupa blues britanică John Mayall & the Bluesbreakers. Green l-a înlocuit pe chitaristul Eric Clapton în Bluesbreakers și a primit laude din partea criticilor pentru prestația sa de pe albumul A Hard Road. După ce a fost în Bluesbreakers o vreme, Green a întrebat dacă toboșarul Mick Fleetwood poate să îl înlocuiască pe Aynsley Dunbar. John Mayall a acceptat iar Fleetwood a devenit membru al trupei.
Bluesbreakers era acum alcatuită din Green, Fleetwood, John McVie și John Mayall. Green l-a contactat pe Fleetwood pentru a forma o nouă trupă. Ei îl doreau insistent pe McVie ca basist și chiar au numit trupa Fleetwood Mac pentru a-l atrage pe McVie. Totuși, acesta a ales să rămâmă cu Mayall decât să se alăture unei trupe necunoscute. Între timp, Green și Fleetwood i-au recrutat pe chitaristul Jeremy Spencer și basistul Bob Brunning, care era în trupă sub înțelegerea să o părăsească dacă McVie accepta să se alăture. Această primă versiune a trupei și-a făcut debutul pe 13 august 1967 la Windsor Jazz and Blues Festival. La câteva săptămâni de la spectacol, McVie a acceptat să devină basistul trupei.
Primul album al trupei, Fleetwood Mac, a fost un album blues lansat în februarie 1968 prin casa de discuri Blue Horizon. Albumul a avut un succes major în Regatul Unit, ocupând locul 4, deși nu avea niciun single lansat de pe el. Trupa a lansat în curând două single-uri, Black Magic Woman și Need Your Love So Bad. Al doilea album al trupei, Mr. Wonderful, a fost lansat în august 1968. Ca și precendentul, acesta era un album blues. Pe acest album a cântat pentru prima dată, ca muzician de studio, Christine Perfect din trupa Chicken Shack (care mai târziu avea să devină Christine McVie).
La puțin timp după lansarea celui de-al doilea album, Fleetwood Mac l-a adăugat pe chitaristul Danny Kirwan, în vârstă de doar 18 ani. Green era frustrat de faptul că Jeremy Spencer dorea să contribuie la melodiile lui Green. Un muzician matur, autodidact și desăvârșit, Kirwan a dat o nouă dimensiune muzicală trupei. Cu Kirwan, trupa a lansat prima melodie numărul 1 în Europa, Albatross. Tot în această perioadă, trupa a lansat al doilea album american, English Rose, care conținea jumătate din Mr. Wonderful, câteva melodii noi compuse de Kirwan și al treilea album european, The Pious Bird of Good Omen.
Când trupa a mers în Statele Unite în ianuarie, 1969, au înregistrat multe melodii la studioul Chess Records Studio, care urma să fie închis, cu câteva legende ale muzicii blues din Chicago, cum ar fi Willie Dixon, Buddy Guy și Otis Spann. Totuși, acestea aveau să fie ultimele melodii blues ale trupei. Pe lângă schimbarea stilului muzical, trupa și-a schimbat și casa de discuri. Până în acest moment au fost sub Blue Horizon. Totuși, cu Kirwan în trupă, posibilitățile trupei erau mari pentru a rămâne cu o casă de discuri specializată în muzică blues. Trupa a semnat cu Immediate Records și au lansat Man Of The World, un nou hit la nivel britanic și european. Dar, în scurt timp, lucrurile au început să meargă rău așa că era necesar un nou contract. Deși The Beatles dorea ca trupa să semneze cu Apple Records (George Harrison) și Mick Fleetwood erau cumnați), managerul trupei Clifford Davis a decis să semneze cu Warner Bros. Records, casa de discuri cu care se află sub contract și astăzi. Primul album pentru Warner, lansat în septembrie 1969, a fost Then Play On, foarte apreciat la vremea respectivă. Versiunea americană a albumului conține melodia Oh, Well, care a fost interpretată des în concerte de la perioada apariției până în 1997 și iar incepând cu 2009. Then Play On, care a fost primul album rock al trupei, cuprindea doar melodii compuse de Kirwan și Green.
La vremea respectivă, Fleetwood Mac era cea mai populară trupă din Europa. Totuși, Peter Green, liderul trupei, era într-o stare de sănătate precară. A consumat LSD în München, ceea ce a contribuit la declanșarea schizofreniei sale. Ultimul hit al lui Green cu Fleetwood Mac a fost The Green Manalishi (With the Two-Prong Crown). Stabilitatea mentală a lui Green s-a deteriorat și dorea să doneze toți banii trupei unor organizații de caritate. Câțiva dintre membrii trupei nu au fost de acord iar Green a decis sa părăsească trupa. Ultimul spectacol dat de Green împreună cu Fleetwood Mac a fost pe 20 mai 1970.
Etapa de tranziție (1970–1975) Danny și Jeremy au rămas pentru a umple golul realizat de Green în concerte și înregistrări. În septembrie 1970 au lansat albumul Kiln House. Melodiile lui Danny au ghidat trupa spre rock-ul anilor 1970. Christine Perfect, care s-a retras din muzică dupa un album solo eșuat, a contribuit pe Kiln House, ca muzician de studio și realizând coperta albumului. Din vreme ce trupa progresa și dezvolta un nou sunet, lui Christine i s-a cerut să se alăture trupei.
Christine Perfect era căsătorită cu basistul John McVie și și-a făcut prima apariție cu trupa ca Christine McVie la Universitatea din Bristol în mai 1969, chiar în momentul în care părăsea trupa Chicken Shack. A avut succes cu melodia lui Etta James, I'd Rather Go Blind, și a fost votată de două ori "artista feminină a anului" în Anglia. Columbia Records, care acum deținea Blue Horizon, a scos un album cu piese nelansate ale trupei originale numit The Original Fleetwood Mac. Albumul a avut un oarecare succes iar trupa începea să crească din nou în popularitate.
În timp ce se aflau în turneu în februarie 1971, Jeremy Spencer a spus că se duce "să cumpere o revistă" dar nu s-a mai întors. După câteva zile de căutari disperate, trupa a descoperit că Spencer s-a alăturat unei grupări religioase, The Children of Good (Copii Domnului). Pentru restul turneului, trupa l-a convins pe Peter Green să-i ajute să termine turneul. Totuși, Green a stat puțin cu trupa, așa că au decis să caute un nou chitarist.
În vara anului 1971, trupa a ținut audieri pentru un nou chitarist în casa lor mare de la țară, "Benifold", pe care au cumpărat-o înainte de turneul Kiln House. O prietenă a trupei, pe nume Judy Wong, a recomandat pe prietenul ei din liceu, Bob Welch, care locuia în Paris la vremea respectivă. Trupa s-a întâlnit de câteva ori cu Welch și au decis să îl angajeze, fără să cânte cu el sau să-i asculte înregistrările.
În septembrie 1971, trupa a lansat albumul Future Games. Albumul era diferit de ceea ce trupa a realizat până atunci. Erau mulți fani noi în America ce erau tot mai interesați de trupă. În Europa, CBS a lansat prima colecție "Greatest Hits" a trupei, care cuprindea predominant melodii compuse de Green, deși era o melodie compusă de Spencer și una de Kirwan.
În 1972, la șase luni după lansarea Future Games, trupa a lansat bine-apreciatul album Bare Trees. În timp ce trupa se descurca bine în studio, turneele erau ceva mai problematice. Danny Kirwan a dezvoltat o dependență de alcool și s-a înstrăinat de Welch și soții McVie. În momentul în care a distrus chitara sa Les Paul Customs, a refuzat să meargă pe scenă într-o noapte și a criticat trupa după aceea, Fleetwood a decis că nu avea de ales decât să îl dea afară pe Kirwan.
Următorii doi ani și jumătate s-au dovedit a fi cei mai dificili pentru trupă. În cele trei albume lansate în această perioadă au schimbat frecvent componența. În septembrie 1972 trupa a adăugat pe chitaristul Bob Weston și pe vocalistul Dave Walker, fost membru al trupei Savoy Brown. Mick, John, Christine, Welch, Weston și Walker au înregistrat Penguin, care a fost lansat în ianuarie 1973. După turneu, trupa l-a dat afară pe Walker deoarece stilul său vocal nu se potrivea cu restul trupei.
Cei cinci membri rămași au mers mai departe și au înregistrat Mystery to Me șase luni mai târziu. Albumul conținea melodia Hypnotized, care a fost frecvent difuzată la radio și a devenit una dintre cele mai ușor de recunoscut melodii ale trupei. Trupa era mândra de noul lor album și doreau să îl facă un hit. Totuși, lucrurile nu mergeau bine în cadrul trupei. Căsnicia soților McVie era într-o perioadă tensionată cauzată de certurile dintre cei doi și de abuzul de alcool al lui John McVie. În timpul turneului, Weston a avut o relație cu soția lui Fleetwood, Jenny Boyd Fleetwood, sora lui Pattie Boyd Harrison. În curând, Fleetwood l-a dat afară pe Weston iar turneul a fost anulat. Din acest motiv, albumul s-a vândut mai slab decât precedentul.
În ceea ce avea să devină una dintre cele mai bizare evenimente din istoria muzicii rock, managerul trupei, Clifford Davis, a declarat că el deține drepturile numelui "Fleetwood Mac" și a format un "fake Mac". Nimeni din "fake Mac" nu a fost vreodată în trupa reală, deși câțiva dintre ei vor forma mai târziu trupa de studio a lui Danny Kirwan. Fanilor li s-au spus că Bob Welch și John McVie au părăsit trupa iar Mick Fleetwood și Christine McVie s-ar întoarce în trupă după o pauză. Managerul de turneu al lui Fleetwood Mac, John Courage, a lucrat într-un spectacol înainte de realiza că formula folosită era o minciună. Courage a ascuns echipamentul trupei reale, care a contribuit la scurtarea turneului trupei false. Dar procesul ce a urmat a scos trupa reală Fleetwood Mac din activitate aproape un an. Disputa era în jurul cui deține drepturile numelui "Fleetwood Mac". În timp ce părea evident că numele trupei a fost dat după Fleetwood și McVie, au semnat contracte din care rezulta că au renunțat la drepturile numelui trupei.