Biserica de lemn din Desești

Biserica de lemn cu framul Sf. Paraschiva din Desești a fost inclusă în decembrie 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO împreună cu alte șapte biserici din județul Maramureș. Biserica din Desești reprezintă “unul din monumentele caracteristice Maramureșului secolului al XVIII-lea”.Marius Porumb, "Biserici de lemn din Țara Maramureșului", în Monumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj-Napoca, 1982, p.106. De-a lungul anilor 1996, 1997 și 1998 s-au derulat ample lucrări de restaurare, care au vizat, atât arhitectura, cât și pictura murală. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice cu codul LMI: . Veche biserică greco-catolică lăcașul de cult se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Desești. Edificiul religios este revendicat de Biserica Română Unită cu Roma, Parohia Română Unită (Greco-Catolică) Desești, care a deținut lăcașul de cult până în 1948, odată cu interzicerea cultului greco-catolic la instaurarea regimului comunis în România.

Documentare Ioan Bârlea a consemnat, în cadrul lucrării sale din anul 1909, inscripțiile care se păstrau în interiorul bisericiiIoan Bârlea, Însemnări din bisericile Maramureșului, București , 1909, p. 90. În 1911 Tit Bud realizează un scurt istoric al parohiei din această localitateTit Bud, Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi și până în anul 1911, Gherla. 1911, p. 41. Victor Brătulescu a descris biserica de lemn din Desești, fiind cel dintâi care prezintă grafic desfășurarea iconografică a acesteia, chiar dacă doar parțial. Totodată studiul său este important deoarece include anexe cu planurile si releveul acestei bisericiVictor Brătulescu, „Biserici din Maramureș”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXXIV, 1941, pp. 15-17. În cartea sa Arta veche a Maramureșului I. D. Ștefănescu nu insistă asupra prezentării arhitecturii bisericii din Desești ci face referiri iconografice și redă inscripțiile care însoțesc unele imaginiI. D. Ștefănescu, Arta veche a Maramureșului, Ed. Meridiane, București, 1968, pp. 115-117. Cercetătoarea Anca Pop Bratu în articolul Precizări în legătură cu activitatea unor zugravi de tradiție postbizantină în Maramureșul istoric prezintă o comparație între iconostasele realizate de pictorul Alexandru Ponehalschi printre care și cel din Desești, încercând să urmărească evoluția stilistică a picturii acestuia.Anca Bratu Pop, "Precizări în legătură cu activitatea unor zugravi de tradiție postbizantină în Maramureșul istoric", în Pagini de veche artă românească, IV, 1981, pp. 90-120. În lucrarea intitulată Pictura murală maramureșeană, A. Pop Bratu redă programul iconografic al picturii parietale din Desești, într-o manieră bine structurată, cu detalii amănunțite. În cadrul aceleiași lucrări autoarea analizează trăsăturile caracteristice ale stilului picturii lui Radu Munteanu, unul dintre zugravii care au decorat interiorul bisericii din Desești.Anca Bratu Pop, Pictura murală maramureșeană, Ed. Meridiane, București, 1982, pp. 39-48. Marius Porumb sistematizează traiectoria activității celor doi pictori care au activat la Desești în cadrul Dicționarului de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIIIMarius Porumb, Dicționar de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIII, Ed. Academiei Române, București, 1998, pp. 108-109, 248-252, 294-299. Autorul acordă un capitol aparte picturii maramureșene și implicit a celei din Desești în lucrarea sa intitulată Un veac de pictură românească din Transilvania, sec. XVIIIMarius Porumb, Un veac de pictură românească din Transilvania, sec. XVIII, Ed. Meridiane, București, 2003, pp. 98-103. Alte cercetări, având ca subiect activitatea zugravilor Radu Munteanu și Alexandru Ponehalschi, se datorează istoricilor Ecaterina Cincheza-Buculei Ecaterina Cincheza-Buculei, Câteva date noi despre meșterii bisericilor de lemn din Maramureș, secolul al XVIII-lea (Țara Lăpușului), în SCIA, tomul 27, 1980, pp. 30-39. și Aurel Bongiu Aurel Bongiu, "Un zugrav din secolul al XVIII: Radu Munteanu", în Arta, Anul XVII, Nr. 11, 1970, pp. 18-20. Arhitectura bisericii din Desești a fost analizată în contextul mai amplu al recentelor studii dedicate arhitecturii bisericilor maramureșene de către Alexandru BaboșAlexandru Baboș, Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureș until the turn of the 18th century. Norrköping: Lunds universitet, 2004 și Joby PattersonJoby Patterson, Wooden Churches of the Carpathians. A Comparative Study, East European Monographs, Boulder Distributed by Columbia University Press, New-York, 2001, p. 105.

Datarea bisericii

Biserica de lemn din Desești a fost datată de către istoricul Marius Porumb ca fiind edificată la mijlocul secolului al XVIII-leaPorumb, Biserici de lemn, p. 19. Vicarul greco-catolic al Maramureșului, Tit Bud, consemnează că biserica a fost construită în 1770Bud, p. 41. Același an de construire a bisericii îl propune și Joby PattersonPatterson, Wooden Churches, p.105, iar Alexandru Baboș o datează în anul 1780Vezi Baboș, Tracing a Sacred Building Tradition,tabelul nr.120, pp. 140-142. Având însă în vedere că ansamblul parietal și iconostasul au fost realizate în anul 1780, biserica a fost probabil construită cu câțiva ani înainte de decorarea ei.

Pictura bisericii Pictura din interiorul bisericii din Desești s-a păstrat în condiții bune, acoperind toți pereții celor trei încăperi. Tocmai de aceea importanța acestui ansamblu parietal este deosebită, fiind un exemplu reprezentativ de pictură postbizantină de secol XVIII specifică Maramureșului. La acest fapt se adaugă însemnătatea întâlnirii în cadrul aceleiași biserici a doi dintre cei mai renumiți pictori din MaramureșRaluca Betea, Biserica de lemn din Desești. The Wooden Church in Desești. L`eglise en bois de Desești, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2007, p. 11.. În absida altarului bisericii se află una din inscripțiile care consemnează numele zugravilor care au realizat pictura: “Acest sfânt altar l-au zugrăvit în zilele lui […] Bacinschi Andrei, vicareș fiind Gheorghe Dioseghi, prototop fiind Rădnic Teodor, preot fiind Dunca Moise, diac fiind Drăguș Todor; pentru zugrăvitu au plătit boieri[i] satului. Zugrav Radu Munteanu și Gheorghie” Bratu Pop, Precizări în legătură cu activitatea unor zugravi, p. 117. În pronaos se află următoarea inscripție: „1780, au plătit această tindă de o au zugrăvit gazdele satului az pisan (am scris eu) Radu Munteanu zugravu”Betea, Biserica de lemn din Desești, p. 14.. Ioan Bârlea și Anca Pop Bratu au transcris greșit un cuvânt foarte important, care desemnează comanditarii acestei picturi. În loc de gazde (stăpânii, proprietarii satului) cercetătorii au transcris jupânese (boieroaice, stăpâne) Vezi Bârlea, p. 91 și Pop Bratu, Precizări în legătură cu activitatea unor zugravi, p. 117. Pe iconostas, deasupra registrului ce conține icoanele împărătești, se desfășoară o altă inscripție: „Ani[i] Domnului 1780, acest sf[ânt] fruntar l-au plătit Pop Eanoș Părșinar și cu jupâneasa dumisale Marica, fecioru[ul] lor Ștefan și cu părinții lor Pop Grigorie, Acsene, ca să le fie lor pomană în veci de veci, Amin luna lui iunie 7 zile, de 35 de forinți” Pop-Bratu, Precizări în legătură cu activitatea unor zugravi, p. 109. Inscripția nu consemnează numele pictorului, dar este importantă deoarece conține data execuției și numele donatorilor. Toate cele trei inscripții din biserica din Desești certifică importanța pe care nobilii maramureșeni au avut-o, în calitate de ctitori, în construirea și împodobirea lăcașurilor de cultPentru mai multe informații despre comanditarii bisericilor maramureșene vezi Baboș, Tracing a Sacred Building Tradition, capitolul The Founders.

Iconostasul și icoanele din biserică

Inscripția de pe iconostas nu conține numele pictorului, dar prin analogie stilistică cu alte iconostase semnate de către Alexandru Ponehalschi, tâmpla bisericii din Desești se poate atribui aceluiași pictorPorumb, Dicționar de pictură veche, p. 295. După nume Alexandru Ponehalschi pare să fie de origine poloneză. Prima atestare a activității sale datează din anul 1751, când realizează o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul la biserica din Bârsana. El a fost probabil conducătorul unui atelier intinerant, afirmându-se ca pictor muralist, dar și ca zugrav de icoanePop-Bratu, Pictura murală maramureșeană, p. 23.

Tâmpla bisericii din Desești, ca în toate bisericile maramureșene este pictată pe peretele estic al naosului, înălțându-se până la boltă, icoanele mobile reducându-se la un singur rând Porumb, Un veac de pictură românească, p. 98. La Desești iconostasul este format din trei registre suprapuse, iar partea inferioară conține 4 icoane mobile, ce constituie icoanele împărătești. În partea superioară a tâmplei sunt pictate trei scene: Răstignirea, Punerea în mormânt și Învierea. Cel de-al doilea registru conține în mijloc reprezentarea lui Dumnezeu-Tatăl, iar de o parte și de alta sunt redați proorocii. În partea mediană al celui de-al treilea registru se află scena Deisis, flancată de reprezentările apostolilor. Pe lângă analogiile stilistice se constată asemnănări evidente în dispunerea și iconografia registrelor la toate iconostasele realizate de A. Ponehalschi. Pictorul a realizat tâmpla bisericii din Călinești-Căieni (1754), iconostasele de la Sârbi-Susani (1760) și Budești-Susani (1760)Bratu Pop, Precizări în legătură cu activitatea unor zugravi, pp. 90-120, tâmpla bisericii din Ieud-Deal( 1765)Baboș, p. 266 și cea de la Berbești( 1769)Porumb, Un veac de pictură, p.98.

Programul iconografic al tâmplelor se aseamănă, identificându-se totuși câteva deosebiri. Primul registru conține în tâmplele din Călinești-Căieni, Sârbi-Susani, Budești-Susani și Ieud-Deal Răstiginirea în partea mediană, în stânga scena Coborârea de pe cruce, iar în dreapta Punerea în mormânt. Numai în biserica din Desești scena a fost înlocuită cu Învierea. În scena Răstiginirii, în toate tâmplele dispunerea personajelor este identică. Exceptând biserica din Desești, celelalte iconostase pictate de Alexandru Ponehalschi, conțin în partea mediană al celui de al doilea registru reprezentarea Maicii Domnului a Întrupării, care-l poartă pe Iisus copil într-un medalion pe piept Pop-Bratu, Pictura murală maramureșeană, p. 40. La Desești, același spațiu este ocupat de reprezentarea lui Dumnezeu-Tatăl. Toate tâmplele conțin reprezentările proorocilor pe laturile acestui registru. Desfășurarea iconografică a tuturor iconostaselor lui Alexandru Ponehalschi, prezintă în registrul al treilea scena Deisis și reprezentările celor doisprezece apostoli. Pentru reconstituirea parțială a iconostasului bisericii din Berbești, care a fost demolată în anul 1932, foarte importantă se dovedește a fi fotografia realizată de Atanasie Popa și care a fost publicată de către Alexandru Baboș.Baboș, fig. 8, p. 17 Fotografia făcută din navă înspre absida altarului surprinde partea inferioară a iconostasului. În cadrul registrului al treilea se observă că au fost pictate scena Deisis și reprezentările apostolilor, grupați câte doi sub arcade. Din registrul al doilea fotografia redă doar partea inferioară, distingându-se parțial medalioanele cu prooroci, iar în partea mediană a fost probabil pictată Maica Domnului. Prin compararea decorației iconostaselor pictate de Alexandru Ponehalschi se constată o complicare a formelor: decorația cea mai simplă este prezentă la cel mai vechi iconostas, de la Călinești-Căeni, motivele decorative complicându-se la cele ulterioareBratu Pop, Precizări în legătură cu activitatea unor zugravi, pp. 112-113.