thumb|300px|Pictură simbolică din secolul XIX - jefuirea Romei de către vandali în 455 Prăbușirea Imperiului Roman se referă de fapt la prăbușirea Imperiului Roman de Apus în 476. Declinul și căderea Imperiului Roman de Apus a fost un proces istoric complex care a fost determinat de mai mulți factori.
Păreri după cercetări mai vechi Purtătorul principal al acestor păreri era istoricul britanic Edward Gibbon (1737-1794) care în opera sa „The History of the Decline and Fall of the Roman Empire”Edward Gibbon, - Decline and Fall of the Roman Empire, J.M. Dent & Sons, London, 1966Edward Gibbon, - Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman, Editura Minerva, BPT nr. 893-895, București, 1976 susține teoria declinului și căderii Imperiului Roman potrivit căreia acestea s-ar fi datorat: slăbirii structurii imperiului, la care ar fi contribuit și creștinismul presiunea din afară, cauzată de popoarele barbare, care erau dușmanii imperiului, El exclude teoria lui Montesquieu, care atribuia cauza căderii imperiului decadenței societății romane.
Până în secolul al XIX-lea lumea creștină considera în principal că popoarele germanice ar fi determinat căderea imperiului.
Istoricul german Oswald Spengler (1880-1963) privește căderea imperiului ca un fenomen ciclic care se repetă în cadrul istoriei și anume că fiecare imperiu cunoaște o perioadă de început, o perioadă de dezvoltare și una de decădere și dezmembrare. Această teorie ciclică găsește o serie de adepți ca Arnold Joseph Toynbee, care însă adaugă că și decăderea morală ar fi accelerat acest proces.
Păreri după cercetări mai noi „Teoria decadenței morale” a societății romane este acceptată ca fiind o cauză a declinului Imperiului, ea provocând corupție și slăbire pe plan economic: conducătorii militari și nobilii romani nu se mai supuneau împăratului; nemulțumirea în general a populației, personalități integre părăsind funcțiile lor de stat și intrând în slujba bisericii; la acestea s-au adăugat și numeroasele atacuri ale popoarelor barbare, care nu mai puteau fi respinse de o armata romană mai puțin organizată și disciplinată decât în trecut.
Criza climatică O analiză recentă interpretează bolile și schimbările climatice ca factori importanți ai prăbușirii politice a imperiului. A existat un optimum climatic roman din aproximativ 200 î.Hr. până în 150 d.Hr., când zonele din jurul Mediteranei erau în general calde și bine udate. Acest lucru a făcut agricultura prosperă, recrutarea armatei ușoară și colectarea impozitelor simplă. Din aproximativ 150 d.Hr., clima a devenit, în medie, oarecum mai proastă pentru majoritatea zonelor locuite din jurul Mediteranei. După aproximativ anul 450 d.Hr., clima s-a înrăutățit și mai mult în Mica Eră Glaciară din Antichitatea târzie, ceea ce ar fi putut contribui direct la varietatea de factori care au cauzat prăbușirea Romei.
Imperiul Roman a fost construit la marginea tropicelor. Drumurile și mările sale, care au generat o abundență de comerț, au creat, fără să știe, o ecologie a bolilor interconectată, care a declanșat evoluția și răspândirea agenților patogeni. Pandemiile au contribuit la schimbări demografice masive, crize economice și lipsă de alimente în criza din secolul al III-lea. Mortalitatea masivă din 165–180 d.Hr. cauzată de Ciuma Antonină a afectat serios încercările de a respinge invadatorii germanici, dar legiunile au menținut, în general, sau cel puțin au restabilit rapid granițele Imperiului.
Note
Bibliografie
Legături externe Der Untergang Roms. Von einem Mitarbeiter des Lehrstuhls Geschichte an der Uni Frankfurt (PDF) The Fall of Rome - an author dialogue (Gespräch zwischen Peter Heather und Bryan Ward-Perkins) Website zu einem Kurs an der Uni. Lancaster
Categorie:Imperiul Roman