2001: O odisee spațială este un roman științifico-fantastic din 1968 scris de Arthur C. Clarke. A fost conceput concomitent cu versiunea de film a lui Stanley Kubrick și publicat după apariția filmului. Intriga are la bază idei din mai multe povestiri ale lui Clarke, în special „Sentinela” (scrisă în 1948 pentru un concurs organizat de BBC, dar publicată abia în 1951 sub titlul „Sentinel of Eternity”). Detaliile despre colaborarea dintre Clarke și Kubrick la acest proiect se regăsesc în cartea The Lost Worlds of 2001 (1972).

Prima parte a romanului (în care extratereștrii influențează strămoșii primitivi ai oamenilor) este similară din punct de vedere al intrigii cu o povestire mai veche a lui Clarke, „Fantastica întâlnire din zori”.

Intriga

O rasă extraterestră ancestrală și necunoscută folosește un dispozitiv de forma unui monolit cristalin gigantic pentru a investiga lumile de pe cuprinsul galaxiei și, acolo unde este posibil, încurajează dezvoltarea vieții inteligente. Cartea prezintă apariția unui asemenea monolit în Africa de acum 3 milioane de ani, unde inspiră un grup flămând de strămoși hominizi ai omenirii să învețe cum să folosească unelte pentru a ucide animale pentru hrană, pentru a se apăra împotriva prădătorilor și pentru a pune capăt luptelor cu alte triburi. De asemenea, el le trezește interesul pentru planificarea evenimentelor, având un rol covârșitor în depășirea stadiului de oameni-maimuță.

Acțiunea se mută la câteva milioane de ani în viitor, în anul 1999, prezentând călătoria spre Lună a dr. Heywood Floyd pentru a studia o perturbație magnetică prezentă în craterul Tycho și denumită Tycho Magnetic Anomaly One (TMA-1). O excavație desfășurată în zonă aduce la lumină un monolit negru, realizat conform proporțiilor 1:4:9 și a cărei datare îl plasează cu 3 milioane de ani în urmă, devenind prima dovadă concretă a existenței vieții extraterestre inteligente. Floyd și echipa care vizitează situl au ocazia să observe reacția monolitului la primul contact cu lumina solară: el trimite un semnal radio către unul dintre sateliții lui Saturn, IapetusVezi paragraful Iapetus versus Japetus din cadrul acestui articol..

Din nou acțiunea se mută în viitor, de data aceasta peste doar 18 luni, ajungând în 2001. De pe Pământ este trimisă o misiune către Saturn prin intermediul navei spațiale Discovery, la bordul căreia singurele ființe umane conștiente sunt dr. David Bowman și dr. Frank Poole, ceilalți trei colegi ai lor aflându-se în hibernare și urmând a fi treziți la destinație. Nava este menținută în parametri de inteligența artificială HAL 9000, căreia ocupanții navei îi spun simplu „HAL”.

Când nava ajunge în apropierea planetei Jupiter, HAL îi informează pe cei doi despre iminența unei defecțiuni la antena parabolică de comunicații. Poole o schimbă, dar vechea antenă nu pare să prezinte nicio defecțiune; mai mult, la puțin timp după aceea, HAL semnalează că și noua antenă e pe cale de a se defecta. Bowman intră la bănuieli, iar discuția pe care o poartă cu echipa de pe Pământ le confirmă că există posibilitatea ca HAL să prezinte o defecțiune. Lucrurile iau o întorsătură urâtă: ieșind din nou în spațiu pentru a verifica problema la antenă prezentată de HAL, Poole suferă un accident ciudat și este catapultat în spațiu. Bowman urmează procedurile și încearcă să trezească un alt om care să-i ia locul colegului pierdut, dar ecluzele se deschid și nava intră într-un proces de depresurizare.

Cei trei oameni aflați în hibernare mor, dar Bowman reușește să ajungă la costumele spațiale și se salvează. Următorul pas îl constituie decuplarea lui HAL și trecerea navei pe comandă manuală, moment în care de pe Pământ i se revelează adevărata misiune: odată ajuns în dreptul planetei Saturn, el trebuie să coboare pe satelitul Iapetus pentru a depista destinația semnalului radio transmis de TMA-1. Locația respectivă prezintă un monolit similar lui TMA-1, cu aceleași proporții, dar mult mai mare. În momentul în care Bowman ajunge în dreptul lui, monolitul îl detectează și își revelează funcția pentru care fusese construit: aceea de poartă stelară. Ea se deschide în fața lui Bowman, iar ultimele sale cuvinte auzite la Centrul de Comandă sunt: „Dumnezeule... e plin de stele!”

Bowman este transportat către un sistem stelar necunoscut, unde vede o stație spațială și nave spațiale are altor specii, ajungând în cele din urmă într-o cameră de hotel obișnuită, așa cum sunt numeroase pe Pământ, construită cu atenție pentru a-i permite supraviețuirea. În timpul somnului, amintirile sale sunt culese din interiorul minții, iar Bowman devine o entitate nemuritoare, un Copil al Stelelor.

Capitolele cărții

I. NOAPTE PREISTORICĂ 1 - Drumul către pieire 2 - Noua Stâncă 3 - Învățare 4 - Leopardul 5 - Întâlnire în zori 6 - Evoluție

II. TMA-1 7 - Zbor special 8 - Randevu orbital 9 - Naveta lunară 10 - Baza Clavius 11 - Anomalie 12 - Călătorie la lumina Terrei 13 - Zorile lente 14 - Ascultătorii

III. ÎNTRE PLANETE 15 - Discovery

16 - Hal 17 - Regim de croazieră 18 - Printre asteroizi 19 - Depășirea lui Jupiter 20 - Lumea zeilor

IV. ABIS 21 - Aniversare 22 - Ieșire 23 - Diagnostic 24 - Circuitul defect 25 - Primul om pe Saturn 26 - Dialog cu Hal 27 - Nevoia de a ști 28 - În vid 29 - Singur 30 - Secretul

V. LUNILE LUI SATURN 31 - Supraviețuirea

32 - Privitor la extratereștri 33 - Ambasador 34 - Gheața orbitală 35 - Ochiul lui Iapetus 36 - Fratele cel Mare 37 - Experiment 38 - Santinela 39 - În ochi 40 - Ieșire

VI. PRIN POARTA STELARĂ 41 - Stația Centrală 42 - Cerul străin 43 - Infern 44 - Recepție 45 - Recapitulare 46 - Transformare 47 - Copilul-SteaTitlurile capitolelor au fost preluate din ediția apărută la editura Nemira în anul 2010.

Personaje

David Bowman - comandantul misiunii Discovery și singurul supraviețuitor uman al acesteia, pășește prin poarta stelară de pe satelitul Iapetus și se transformă într-o entitate nemuritoare, un Copil-al-Stelelor Frank Poole - secundul lui Bowman în misiunea Discovery, victimă a unui accident în timp ce repara antena de comunicație a navei cu Pământul, accident care îl expulzează în spațiul cosmic HAL 9000 - inteligență artificială care se ocupă de bunul mers al navei Discovery; ambiția sa de a se dovedi demn de misiunea încredințată îl aduce într-o stare stranie în care e dispus să ucidă tot echipajul uman de la bord pentru a asigura cu orice preț succesul misiunii; el provoacă accidente care duc la decesul tuturor oamenilor de la bord, în afara lui Bowman, care-l decuplează. Numele său vine de la Heuristic ALgoritmic, dar în continuarea 2010 se menționează zvonul că numele ar fi fost ales special pentru a o lua înaintea celor de la IBM (literele care compun numele HAL fiind cele care le preced în alfabet pe cele din numele IBM) ARTHUR C. CLARKE - 2010: A doua odisee, ed. Nemira, 2010, capitolul 35, pag. 200. Doctorul Heywood Floyd - savant american desemnat să asiste la dezgroparea monolitului TMA-1 din craterul lunar Tycho Dimitri Moisevici - membru al Academiei de Științe a URSS, prieten foarte bun cu Floyd Ralph Halvorsen - administratorul Provinciei de Sud de pe Lună Doctorul Roy Michaels - șef de laborator pe Lună, geofizician Privește-Lună - om maimuță ale cărui capacități cognitive se dezvoltă sub influența monolitului extraterestru, permițându-i să devină liderul grupului său, pe care îl ajută să scape de prădători, de grupurile rivale și de foamete Whitehead, Kaminski și Hunter - ceilalți membri ai echipajului navei Discovery, aflați în stare de animație suspendată și decedați după depresurizarea navei

Teme majore

Pericolul tehnologic 2001: O odisee spațială explorează descoperirile tehnologice: avantajele și riscurile lor. Computerul HAL 9000 demonstrează problemele care pot apărea atunci când oamenii construiesc mașini a căror funcționare în cele mai mici detalii nu o înțeleg pe deplin și, implicit, nu o pot controla.

Pericolul războiului nuclear Cartea explorează pericolele asociate erei atomice. În roman, Războiul Rece pare a fi încă prezent, iar la sfârșitul său una dintre părți pare a fi lansat arme nucleare către cealaltă. Doar intervenția Copilului-Stelelor salvează omenirea. Roger Ebert notează că Stanley Kubrick ar fi vrut inițial ca prima navă spațială care apare în film să fie o bombă orbitală, dar în cele din urmă a decis să păstreze ambiguitatea asupra scopului navei. Clarke, pe de altă parte, a păstrat acest fapt în roman și l-a prezentat explicit.Ebert 2004, p. 4.

Evoluția Romanul constituie o privire panoramică asupra progresului, fie el uman sau de altă natură. Povestea urmărește evoluția civilizației umane de la stadiul primitiv de om-maimuță. În mod particular, Odiseea spațială este preocupată nu doar de evoluția care a condus la dezvoltarea omenirii, ci și de evoluția pe care ar putea-o avea omenirea în viitor. Așa se face că se prezintă metamorfoza lui Bowman într-un Copil-al-Stelelor. Romanul subliniază că teoria evoluționistă precizează faptul că omenirea nu reprezintă sfârșitul, ci doar un stadiu al procesului. Cartea imaginează că unul dintre modurile în care poate continua acest proces îl reprezintă trecerea omenirii în corpuri de roboți și, în cele din urmă, renunțarea la forma fizică.

Explorarea spațiului La data scrierii romanului 2001: O odisee spațială omenirea nu pusese încă piciorul pe Lună. Programele de explorare spațială ale Statelor Unite și ale Uniunii Sovietice se găseau încă în stadiile incipiente, ceea ce lăsa loc suficient pentru imaginarea viitorului programului spațial. Odiseea spațială oferă una dintre aceste viziuni, un crâmpei din ceea ce ar putea deveni explorarea spațială: călătorii îndelungate de tipul zborului spre Saturn, tehnologii avansate de tipul animației suspendate, etc.

Inteligența artificială Cartea pune întrebări despre conștiință. gândire și interacțiunea oamenilor cu mașinile. Dispoziția condescendentă a lui HAL contrastează cu comportamentul său rău intenționat. Mare parte din film și din carte, HAL pare a fi funcționat defectuos, către sfârșit revelându-se faptul că acest comportament bizar a apărut ca urmare a unui conflict între ordinele primite: HAL fusese instruit să nu divulge echipajului natura misiunii, dar comportamentul membrilor acestuia l-a făcut să presupună că scopul misiunii este pus în pericol, de unde a dedus că prezența lor la bord poate afecta prima lui îndatorire. Regresul lui HAL la stadiul programării inițiale pe măsură ce Dave îi oprește procesele este similar morții umane, iar teama lui HAL de acest proces îi provoacă remușcări lui Dave.

Elementele asociate călătoriei spațiale Romanul este scris în mod deliberat astfel încât să-i permită cititorului o experimentare aproape directă a călătoriei spațiale și a tehnologiilor întâlnite. Secțiuni ample din carte sunt dedicate descrierilor de această natură, cititorii familiarizându-se cu mecanica orbitală și manevrele asociate călătoriei spațiale, viața cotidiană la bordul unei nave spațiale, intervențiile tehnice făcute în afara navei prin intermediul navetelor și a costumelor spațiale și chiar funcționarea unei toalete în condițiile lipsei gravitației

Continuări

În 1982 a fost publicată o continuare a cărții, intitulată 2010: A doua odisee, aceasta fiind la rândul ei ecranizată în 1984 (fără implicarea lui Kubrick). Clarke a mai scris ulterior două continuări: 2061: A treia odisee (1987) și 3001: Odiseea finală (1997). Până la această dată, ultimele două romane nu au fost ecranizate.

Diferențe față de film