miniatura|Model al Noii Cancelarii a Reichului cu locația complexului de buncăre marcată cu roșu miniatura|Model al (stânga) și Vorbunkerului (dreapta) a fost un adăpost antiaerian situat lângă Cancelaria Reichului din Berlin, Germania. A făcut parte dintr-un complex subteran de buncăre construit în două etape, în 1936 și 1944. A fost ultimul dintre Cartierele Generale ale Führerului (în ) folosit de Adolf Hitler în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Hitler s-a mutat în la 16 ianuarie 1945, iar acesta a devenit centrul regimului nazist până în ultima săptămână a celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa. Hitler s-a căsătorit cu Eva Braun acolo la 29 aprilie 1945, cu mai puțin de 40 de ore înainte ca ei să se sinucidă.
După război, atât clădirea veche, cât și cea nouă a Cancelariei au fost nivelate de Armata Roșie sovietică. Complexul subteran a rămas în mare parte neatins până în 1988–89, în ciuda unor încercări de demolare. Secțiunile excavate ale vechiului complex de buncăr au fost în mare parte distruse în timpul reconstrucției acelei zone din Berlin. Locul a rămas nemarcat până în 2006, când a fost instalată o mică placă cu o diagramă schematică. Unele coridoare ale buncărului încă există, dar sunt sigilate pentru public.
Construcție Buncărul Cancelariei Reichului a fost inițial construit ca un adăpost antiaerian temporar pentru Hitler, care de fapt a petrecut foarte puțin timp în capitală în cea mai mare parte a războiului. Bombardamentele intensificate asupra Berlinului au dus la extinderea complexului ca un adăpost permanent improvizat. Complexul elaborat era format din două adăposturi separate, Vorbunker („buncărul din față”; buncărul superior), finalizat în 1936, și , situat mai jos decât Vorbunkerul și spre sud-vest, finalizat în 1944. Acestea erau conectate printr-o scară dispusă în unghi drept și puteau fi izolate unul de celălalt printr-un perete despărțitor și o ușă de oțel. Vorbunkerul era situat sub pivnița unei mari săli de recepție din spatele vechii Cancelarii a Reichului de pe Wilhelmstrasse 77. era situat la aproximativ sub grădina vechii Cancelarii a Reichului, la nord de noua clădire a Cancelariei Reichului de pe Voßstraße 6. Pe lângă faptul că era mai adânc sub pământ, avea o armare semnificativ mai mare. Acoperișul său era din beton cu o grosime de aproape . Aproximativ 30 de camere mici erau protejate de aproximativ de beton; ieșirile duceau spre clădirile principale, precum și o ieșire de urgență până în grădină. Dezvoltarea a fost realizată de compania Hochtief ca parte a unui program extins de construcții subterane în Berlin început în 1940. Costul construcției pentru a totalizat 1.349.899,29 Reichsmarkuri.
Locuința lui Hitler se afla în această secțiune nouă, inferioară, iar până în februarie 1945 fusese decorată cu mobilier de înaltă calitate luat din Cancelarie, împreună cu mai multe tablouri în ulei înrămate. După ce cobora scările în secțiunea inferioară și trecea prin ușa de oțel, exista un coridor lung cu o serie de camere de fiecare parte. Pe partea dreaptă erau o serie de camere care includeau camerele generator/ventilație și centrala telefonică. Pe partea stângă se afla dormitorul/camera de zi a Evei Braun (cunoscută și ca camera de oaspeți privată a lui Hitler) și o anticameră (cunoscută și ca camera de zi a lui Hitler), care ducea în biroul/studioul lui Hitler. Pe perete atârna un portret mare al lui Frederic cel Mare, unul dintre eroii lui Hitler. O ușă ducea în dormitorul modest mobilat al lui Hitler. Alături era camera de conferințe/hărți (cunoscută și ca camera de informare/situație) care avea o ușă ce ducea în camera de așteptare/anticameră.
Complexul de buncăre era autonom. Totuși, deoarece se afla sub nivelul apei freatice, condițiile erau neplăcut de umede, cu pompe funcționând continuu pentru a îndepărta apă subterană. Un generator diesel asigura electricitatea, iar apă de puț era pompată ca sursă de apă. Sistemele de comunicații includeau un telex, o centrală telefonică și un aparat radio de armată cu antenă exterioară. Pe măsură ce condițiile se deteriorau la sfârșitul războiului, Hitler primea o mare parte din știrile de război din emisiunile radio BBC și prin curier.
Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial
Hitler s-a mutat în la 16 ianuarie 1945. Personalul său superior, inclusiv Martin Bormann și Joseph Goebbels, precum și Braun, li s-au alăturat în aprilie, în timp ce Magda Goebbels și cei șase copii ai lor s-au mutat în Vorbunkerul superior. Două sau trei duzini de membri ai personalului de suport, medical și administrativ se adăposteau de asemenea acolo. Aceștia includeau secretarele lui Hitler (inclusiv Traudl Junge), o asistentă medicală pe nume Erna Flegel și sergentul Rochus Misch, care era atât bodyguard, cât și operator al centralei telefonice. Inițial, Hitler a continuat să folosească aripa nedistrusă a Cancelariei Reichului, unde ținea conferințe militare de după-amiază în biroul său mare. După aceea, lua ceaiul cu secretarele sale înainte de a se întoarce în complexul de buncăr pentru noapte. După câteva săptămâni de această rutină, Hitler rareori părăsea buncărul, cu excepția unor scurte plimbări în grădina Cancelariei cu câinele său Blondi. Buncărul era aglomerat, atmosfera era opresivă, iar raidurile aeriene aveau loc zilnic. Hitler stătea mai ales la nivelul inferior, unde era mai liniște și putea dormi. Conferințele aveau loc o mare parte din noapte, adesea până la ora 05:00.
La 16 aprilie, Armata Roșie a început Bătălia Berlinului, iar până la 19 aprilie au început să încercuiască orașul. Hitler a făcut ultima sa ieșire la suprafață la 20 aprilie, de ziua sa de 56 de ani, mergând în grădina ruinată a Cancelariei Reichului unde a decorat cu Crucea de Fier soldați-băieți din Tineretul Hitlerist. În acea după-amiază, Berlinul a fost bombardat de artileria sovietică pentru prima dată.
Hitler era în negare cu privire la situația disperată și își punea speranțele în unitățile comandate de generalul Waffen-SS Felix Steiner, Armeeabteilung Steiner („Detașamentul de Armată Steiner”). La 21 aprilie, Hitler i-a ordonat lui Steiner să atace flancul nordic al salientului sovietic încercuitor și i-a ordonat Armatei a 9-a germane, la sud-est de Berlin, să atace spre nord într-un atac de clește. În acea seară, tancurile Armatei Roșii au ajuns la periferia Berlinului. Hitler a fost informat la conferința sa de situație de după-amiază din 22 aprilie că forțele lui Steiner nu s-au mișcat și a căzut într-o criză de furie cu lacrimi când și-a dat seama că atacul nu va fi executat. El a declarat deschis pentru prima dată că războiul era pierdut — și i-a învinovățit pe generali. Hitler a anunțat că va rămâne la Berlin până la sfârșit și apoi se va împușca.
La 23 aprilie, Hitler l-a numit pe Generalul de Artilerie Helmuth Weidling, comandantul Corpului de Tancuri LVI, comandant al Zonei de Apărare Berlin, înlocuindu-l pe locotenent-colonelul () Ernst Kaether. Armata Roșie consolidase încercuirea Berlinului până la 25 aprilie, în ciuda ordinelor emise din . Nu exista nicio perspectivă ca apărarea germană să poată face altceva decât să întârzie capturarea orașului. Hitler l-a chemat pe mareșalul Robert Ritter von Greim de la München la Berlin pentru a prelua comanda Luftwaffe de la Hermann Göring, iar acesta a sosit la 26 aprilie împreună cu amanta sa, pilotul de teste Hanna Reitsch.
La 28 aprilie, Hitler a aflat că Heinrich Himmler încerca să discute termeni de capitulare cu Aliații Occidentali prin intermediul contelui Folke Bernadotte, iar Hitler a considerat acest lucru trădare. Reprezentantul SS al lui Himmler la Berlin, Hermann Fegelein, a fost împușcat după ce a fost judecat sumar pentru dezertare, iar Hitler a ordonat arestarea lui Himmler. În aceeași zi, generalul Hans Krebs a făcut ultimul său apel telefonic din către feldmareșalul Wilhelm Keitel, șeful Înaltului Comandament al Forțelor Armate Germane (OKW) din Fürstenberg. Krebs i-a spus că totul va fi pierdut dacă ajutorul nu va sosi în 48 de ore. Keitel a promis că va exercita cea mai mare presiune asupra generalilor Walther Wenck, comandantul Armatei a 12-a, și Theodor Busse, comandantul Armatei a 9-a. Între timp, Bormann i-a telegrafiat amiralului german Karl Dönitz: „Cancelaria Reichului o grămadă de ruine.” A spus că presa străină raportează noi acte de trădare și „că fără excepție Schörner, Wenck și ceilalți trebuie să dea dovadă de loialitatea lor prin cea mai rapidă eliberare a Führerului”.
În acea seară, von Greim și Reitsch au zburat din Berlin într-un avion de antrenament Arado Ar 96. Mareșalul von Greim a primit ordin să determine Luftwaffe să atace forțele sovietice care tocmai ajunseseră la Potsdamer Platz, la doar un cvartal de . În noaptea de 28 aprilie, generalul Wenck i-a raportat lui Keitel că Armata a 12-a a sa a fost forțată înapoi pe întreg frontul și nu mai era posibil ca armata sa să elibereze Berlinul. Keitel i-a dat permisiunea lui Wenck să renunțe la încercare.
Hitler s-a căsătorit cu Eva Braun după miezul nopții, între 28 și 29 aprilie, într-o mică ceremonie civilă în interiorul . Apoi a luat-o pe secretara Traudl Junge într-o altă cameră și i-a dictat ultima sa dorință și testament. Hans Krebs, Wilhelm Burgdorf, Goebbels și Bormann au fost martori și au semnat documentele la aproximativ ora 04:00. Hitler s-a retras apoi la culcare.
Târziu în seara de 29 aprilie, Krebs l-a contactat pe Jodl prin radio: „Solicit raport imediat. În primul rând, despre locul unde se află vârfurile de lance ale lui Wenck. În al doilea rând, despre ora la care se intenționează atacul. În al treilea rând, despre locația Armatei a 9-a. În al patrulea rând, despre locul exact în care Armata a 9-a va străpunge. În al cincilea rând, despre locul unde se află vârfurile de lance ale generalului Rudolf Holste”. În dimineața devreme de 30 aprilie, Jodl i-a răspuns lui Krebs: „În primul rând, vârfurile de lance ale lui Wenck au rămas blocate la sud de Lacului Schwielow. În al doilea rând, Armata a 12-a nu poate continua deci atacul asupra Berlinului. În al treilea rând, grosul Armatei a 9-a este încercuit. În al patrulea rând, Corpul lui Holste este în defensivă.”
SS-Brigadeführer Wilhelm Mohnke, comandantul districtului guvernamental central al Berlinului, l-a informat pe Hitler în dimineața de 30 aprilie că va putea rezista mai puțin de două zile. Mai târziu în acea dimineață, Weidling l-a informat pe Hitler că apărătorii își vor epuiza probabil muniția în acea noapte și i-a cerut din nou permisiunea să iasă. Weidling a primit în sfârșit permisiunea la aproximativ ora 13:00. Hitler s-a împușcat mai târziu în acea după-amiază, în jurul orei 15:30, în timp ce Eva a luat cianură. Conform instrucțiunilor lui Hitler, trupurile sale și ale Evei fără viață au fost învelite în pături, cărate afară și arse. Goebbels a devenit noul Șef al Guvernului și Cancelar al Germaniei (Reichskanzler) conform ultimei dorințe și testament a lui Hitler. Reichskanzler Goebbels și Bormann au trimis un mesaj radio către Dönitz la ora 03:15, informându-l despre moartea lui Hitler și că el este noul Șef de Stat și Președinte al Germaniei (Reichspräsident), conform ultimei dorințe și testament a lui Hitler.