Ernest Urdărianu (), cunoscut și ca „Urdăreanu”, deși această variantă a numelui este incorectă.Diana Mandache - Moștenirea Elenei Lupescu și statul comunist, pagina 15 S-a născut în România în 1897. A fost adjutant regal și prefect al Palatului (1935), vicemareșal (1936) și ulterior mareșal al Palatului Regal (1937), mare șambelan al Curții Regale, din 25 octombrie 1937, și ministru al Casei Regale de la 27 martie 1938 până la 4 septembrie 1940.Note de subsol A mai fost unul dintre apropiații regelui Carol al II-lea, membru al grupului său restrâns, numit „Camarila regală”.
I-a rămas credincios suveranului român chiar și după ce acesta a abdicat, pentru a doua oară, la 6 septembrie 1940, și a fost nevoit să părăsească țara. S-a căsătorit, în anul 1944, în Ciudad de Mexico, cu o tânără de 18 ani, Monique Cook (1927–2002). După moartea regelui Carol al II-lea, a rămas în serviciul Elenei Lupescu până la moartea acesteia, survenită în anul 1977. Ernest Urdărianu a murit în Portugalia, în anul 1985.
Note
Categorie:Nașteri în 1897 Categorie:Decese în 1985 Categorie:Politicieni români Categorie:Șefi ai Casei Militare Regale Categorie:Camarila lui Carol al II-lea