Philon din Alexandria (în greacă, Φίλων ὁ Ἀλεξανδρεύς sau Φίλων (ο) Ιουδαίος, Filon Iudeul, în ebraică: (Iedediah), Filon Ha'alexandroni sau ידידיה Yedidia Ha'alexandroni), (n. 15/10 î.Hr. - d. c. 54 d.Hr.) a fost un filozof mistic evreu de limbă greacă din Egipt, totodată numit Philo Iudaeus, este unul dintre cei mai mari filozofi elenistici din rândul evreilor, care a trăit în Alexandria, în provincie romană de Egipt.
Folosirea alegoriei de către Philon pentru a armoniza scriptura evreiască, în principal Tora, cu filosofia greacă și anume cu platonismul, și a fost prima documentată de acest gen și, prin urmare, adesea înțeleasă greșit. Mulți critici ai lui Philon au presupus că perspectiva sa alegorică ar da credibilitate noțiunii de legendă asupra istoricității.Philon și Numele lui Dumnezeu, JQR 22 (1931) pp. 295-306 Filon a susținut adesea o înțelegere literală a Torei și istoricitatea unor astfel de evenimente descrise, în timp ce alteori a favorizat lecturile alegorice.De Opificio Mundi, III.13, secțiune legată de necesitatea literală a celor șase zile de creație. Concepțiile sale au avut un rol important în formarea teologiei creștine.
Deși niciodată atribuită în mod corespunzător, căsătoria lui Philon a Exegezei evreiești și Filosofiei stoice cu condiția ca o formularea să fie preluată ulterior de alte conținute de Midrașe (Părtășii) din secolele 3 și 4 d.Hr. Unii au susținut că această lipsă de credit sau afinitate pentru Philon de către conducerea rabinică la acea vreme, s-a datorat adoptării sale de alegoric în loc de interpretări literale din Biblia Ebraică, deși s-a datorat probabil criticilor sale asupra cărturarilor Rabinici, citând lucrările și ideile lor erau "pline de desfrânare Sybaritică și desfrânare față de rușinea lor veșnică",De Vita Mosis, I, I.1 "dornici de a da un aspect specios la acțiuni infame, astfel încât să asigure notorietate pentru fapte rușinoase",De Vita Mosis, I, I.3 și, în cele din urmă, că el "ignoră firea invidioasă a unor astfel de oameni și va continua să povestească adevăratele evenimente din viața lui Moise"De Vita Mosis, I, I.4 din care Philon a simțit că au fost pe nedrept ascunse și acoperite deasupra.
Potrivit Iosifus, Philon a fost în mare parte inspirat de Aristobul din Alexandria și Școala Alexandrină. Singurul eveniment din viața lui Philon care poate fi datat decisiv este participarea sa la ambasada la Roma în 40 d.Hr.; prin care a reprezentat Evreii Alexandrini într-o delegație la împăratul Roman Gaius Caesar Augustus Germanicus (Caligula) în urma conflictelor civile dintre comunitățile evreiești și grecești din Alexandria.(Embassy to Gaius)Antiquities xviii.8, § 1; comp. ib. xix.5, § 1; xx.5, § 2
Biografie Datele de naștere și de moarte ale lui Philon sunt necunoscute, dar în număr mic și le regăsim în operele sale și pot fi judecate după descrierea lui Philon ca fiind "bătrân" când făcea parte din Delegația la Gaius Caligula în 38 d.Hr. Profesorul de istorie evreiască Daniel R. Schwartz estimează anul nașterii sale ca cândva între 20 și 10 î.Hr. Referirea lui Philon la un eveniment sub domnia împăratului Claudius indică faptul că a murit cândva după 41 e.n.
Aparținea unei familii bogate, cu o bună poziție socială. Astfel fratele său, Tiberius Iulius Alexandru (c. 10 î.Hr. - c. 50 d.Hr.), a fost un evreu roman foarte bogatAcesta a cheltuit o sumă fabuloasă pentru decorarea Templului din Ierusalim. Fiul său, cu același nume, a fost prefect al Iudeei și apoi al Egiptului roman. Acesta din urmă conduce reprimarea revoltei evreilor împotriva romanilor (în anul 66, sub domnia lui Nero)., aflat în relații apropiate cu împăratul Agrippa.
Deși numele părinților săi sunt necunoscute, se știe că Philon provenea dintr-o familie nobilă, onorabilă și bogată. A fost fie tatăl său sau bunicul patern, care a fost acordat Cetățenia romană dictatorul roman Gaius Iulius Cezar. Ieronim a scris că Philon a venit de genere sacerdotum (dintr-o familie preoțească).Jerome, De Viris Illustribus (e-text), Caput XI (English translation).Daniel R. Schwartz, "Philon, Tatăl Său, Familia, și Vremea Lui", în Kamesar (2009). Strămoșii și familia sa aveau legături sociale și legături cu preoția în Iudeia, a Dinastia Hasmoneană, a Dinastia irodiană și Dinastia Iulio-Claudiană în Roma.
Philon a avut doi frați, Alexandru Alabarhul și Lysimachus. Prin Alexandru, Philon a avut doi nepoți, Tiberius Iulius Alexandru și Marcus Julius Alexander. Acesta din urmă a fost primul soț al prințesei Irodiene Berenice. Marcus a murit în 43 sau 44.
Philon a vizitat Al Doilea Templu în Ierusalim cel puțin o dată în viață.Pe Providență 2.64. Philon împreună cu frații săi au primit o educație amănunțită. Ei au fost educați în Cultura elenistică Alexandria și cultura Romei antice, într-o măsură în Egipteană Veche cultura și în special în tradițiile Iudaismul, în studiul literaturii tradiționale evreiești și în filosofia greacă.
În jurul anului 40, Philon participă la ambasada pe care evreii alexandrini o trimit împăratului Caligula.
Gândirea lui Philon a exercitat o influență importantă asupra filosofiei religioase iudaice și creștine.
Ambasada la Gaius dreapta|miniatura|220x220px|Gravură în lemn din Die Schedelsche Weltchronik (Nuremberg Chronicle) În (Ambasada lui Gaius), misiunea sa diplomatică la Gaius Caligula, unul dintre puținele evenimente din viața sa care este cunoscut în mod specific. El relatează că purta o petiție care descrie suferințele evreilor Alexandrini și îi cerea împăratului să le asigure drepturile. Philon oferă o descriere a suferințelor lor, mai detaliată decât cea a lui Iosifus, pentru a-i caracteriza pe grecii Alexandrini ca agresori în conflictele civile care lăsaseră mulți evrei și greci morți.
Philon a trăit într-o eră de tensiune etnică în creștere în Alexandria, exacerbată de noile structuri ale provinciei imperiale Egipt. Unii eleni expatriați din Alexandria i-au condamnat pe evrei de o presupusă alianță cu Roma, chiar dacă Roma căuta să suprime naționalismul evreiesc în Provincia romană Iudeea. În Ad Flaccum, Philon descrie situația evreilor din Egipt, scriind că aceștia numărau nu mai puțin de un milion și locuiau în două dintre cele cinci districte din Alexandria. El povestește abuzurile prefectului Aulus Avilius Flaccus, despre care spune că a ripostat împotriva evreilor când au refuzat să se închine la Caligula ca zeu.Flaccus, Capitole 6–9 (43, 53–56, 62, 66, 68, 71–72), Traducerea Yonge (în mod conectat) Daniel Schwartz presupune că, având în vedere acest context tensionat, ar fi putut fi convenabil din punct de vedere politic pentru Philon să favorizeze monoteismul abstract în loc de pro-Iudeanismul evident.
Philon consideră planul lui Caligula de a ridica o statuie de sine în Al Doilea Templu pentru a fi o provocare, întrebând: "faceți război împotriva noastră, pentru că anticipați că nu vom suporta o asemenea umilință, ci că vom lupta în numele legilor noastre și vom muri în apărarea obiceiurilor noastre naționale? Pentru că nu ați putut fi ignoranți cu privire la ceea ce ar fi putut rezulta din încercarea voastră de a introduce aceste inovații cu privire la templul nostru." În întreaga sa prezentare, el susține implicit angajamentul Evreiesc de a se răzvrăti împotriva împăratului, mai degrabă decât să permită un astfel de sacrilegiu să aibă loc.
Philon spune că a fost considerat de poporul Său ca având o prudență neobișnuită, datorită vârstei, Educației și cunoștințelor sale. Acest lucru indică faptul că el era deja un bărbat mai în vârstă în acest moment (40 CE).Ambasada lui Gaius, capitole 28-31, Traducerea Yonge (în mod conectat)
În Antichități ale evreilor, Iosifus spune despre selecția lui Philon de către comunitatea evreiască alexandrină ca reprezentant principal în fața împăratului roman Gaius Caligula. El spune că Philon a fost de acord să reprezinte evreii Alexandrini în ceea ce privește dezordinea civilă care se dezvoltase între evrei și greci. Iosifus, totodată, ne spune că Philon a fost priceput în filosofie, și că el a fost frate cu Alabarch Alexandru.Iosifus, Antichitățile XVIII. 8. 1. Potrivit lui Iosifus, Philon și comunitatea evreiască mai mare au refuzat să-l trateze pe împărat ca pe un zeu, să ridice statui în cinstea împăratului și să construiască altare și temple pentru împărat. Iosifus spune că Philon credea că Dumnezeu a susținut în mod activ acest refuz.
Comentariile complete ale lui Iosephus despre Philon:
Acest eveniment este descris și în Cartea 2, Capitolul 5 din Eusebiului Historia EcclesiaeEusebius, Church History,http://www.newadvent.org/fathers/250102.htm
Lucrări Scrieri ale lui Philon De Aeternitate Mundi De Abrahamo De Migratione Abrahami De Mutatione Nominum De Plantatione De Agricultura De Confusione Linguarim De Congressu Eruditiones Gratia De Decalogo De Sacrificius Abelis et Cainis De Posteritate Caini De Ebrietate De Escrecationibus De Fuga et Inventione De Gigantibus De Josepho De Opificio Mundi De Vita Contemplativa De Vita Mosis De Sobrietate De Somniis De Specialibus Legibus De Virtutibus De Praemiis et Poenis Legum Allegoriae Legatio ad Gaium In Flaccum Quaestiones in Genesim Quaestiones in Exodum Quis Serem Divinarum Heres Sit Quod Deterius Potiori Insidari Soleat Quod Deus Sit Immutabilis Quod Omnis Probus Líber Sit
Despre lucrările lui Philon Unele dintre lucrările lui Philon au fost păstrate în greacă, în timp ce altele au supraviețuit Armeană traduceri, și o cantitate mai mică supraviețuiește într-o Latină traducere. Data exactă a scrierii și planul original de organizare nu este cunoscută pentru o mare parte din textul atribuit lui Philon.James R. Royse, cu Adam Kamesar, "Lucrările lui Philon", în Kamesar, ed. (2009).
Majoritatea lucrărilor supraviețuitoare ale lui Philon se ocupă de Tora (primele cinci cărți ale Bibliei). În cadrul acestui corpus sunt trei categorii:James R. Royse, cu Adam Kamesar, "Lucrările lui Philon", în Kamesar, ed. (2009).
Quaestiones ("Întrebări")- scurtă expunere verset cu verset: patru cărți despre Cartea Genezei și două pe Cartea Exodului. Toate cele șase cărți sunt păstrate printr-o traducere armeană, care a fost publicată de Jean-Baptiste Aucher în 1826. Comparația cu fragmentele grecești și latine supraviețuitoare recomandă traducerea ca fiind literală și exactă în măsura în care merge, dar sugerează că o parte din conținutul original lipsește. Se crede că există douăsprezece cărți originale, șase despre Geneza sau Facerea și șase despre Exodul su Ieșirea. Comentariu Alegoric - exegeza mai lungă care explică semnificațiile ezoterice; textul supraviețuitor se ocupă doar de Cartea Genezei, cu omisiunea notabilă a Geneza 1 omisă din Cartea Dreptului. "Expunerea Legii" – o sinteză mai simplă a subiectelor din Pentateuh, probabil scrisă atât pentru neamuri, cât și pentru evrei.
Philon este, de asemenea, creditat cu scrierea:James R. Royse, cu Adam Kamesar, "Lucrările lui Philon", în Kamesar, ed. (2009).
Scuze pentru iudaism, inclusiv Despre viața lui Moise, Despre evrei, și Despre viața contemplativă. Lucrări istorice (care descriu evenimentele actuale din Alexandria și Imperiul Roman), inclusiv Ad Flaccum și De legatione ad Gaium Lucrări filosofice, inclusiv Fiecare Om Bun Este Liber, Despre eternitatea lumii, Pe Animale, și Despre Providență, ultimii doi supraviețuind doar prin traducere armeană. Lucrări acum pierdute, dar menționate de Eusebiu din Cezareea.
Filosofie Philon reprezintă vârful Evreiesc-elenistic sincretism. Lucrarea sa încearcă să combine Platon și Moise într-un singur sistem filosofic. Etica sa a fost puternic influențată de Pitagoreismul și Stoicismul, preferând o moralitate a virtuților fără pasiuni, cum ar fi pofta/dorința și furia, dar cu o "simpatie umană comună".
Punct de Vedere din Scriptură