Ronald Wilson Reagan, cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, () a fost cel de-al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii. Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece, a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea comunismului din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura super-putere pentru următoarele decenii. Înainte de a deveni președinte, a fost al 33-a guvernator al Californiei, din 1967 până la 1975, după ce a avut o carieră de actor la Hollywood și a fost lider de sindicat.
Crescut de o familie săracă în mai multe orășele din nordul statului Illinois, Reagan a absolvit în 1932 și a lucrat la câteva posturi de radio private, fiind crainic sportiv, după care s-a mutat la Hollywood în 1937, a devenit actor jucând în câteva roluri principale în niște producții importante. Reagan a fost ales de două ori președinte al —sindicat al actorilor—unde a luptat pentru eliminarea . În anii 1950, s-a mutat la televiziune și a fost vorbitor motivațional la fabricile General Electric. Reagan a fost un timp democrat până în 1962, când a devenit conservator și s-a mutat la Partidul Republican. În , prin discursul „A Time for Choosing”, a susținut campania prezidențială eșuată a republicanului Barry Goldwater și a devenit cunoscut la nivel național ca un nou purtător de cuvânt conservator. Construind o rețea de susținători, a fost în 1966. Ca guvernator, Reagan a crescut taxele, a transformat deficitul bugetar de stat în excedent, a discutat cu protestatarii la Universitatea din California, a comandat trupele în timpul mișcărilor de protest din 1969, fiind . A candidat de două ori fără succes pentru a fi nominalizat candidat republican la alegerile prezidențiale din și ; patru ani mai târziu, a fost nominalizat candidat și a câștigat alegerile, devenind cel mai în vârstă președinte ales al SUA de până atunci, învingându-l pe președintele de atunci, Jimmy Carter, în .
Ajuns președinte în 1981, Reagan a implementat noi inițiative economice și politice. Politicile sale orientate spre , poreclite „Reaganomics”, au susținut scăderea impozitelor pentru stimularea creșterii economice, controlul rezervelor de stat pentru frânarea inflației, dereglementarea economică și reducerea cheltuielilor guvernamentale. În perioada primului său mandat a supraviețuit unei și a stimulat lupta împotriva drogurilor.
În timpul celor două mandate, în economie a avut loc o reducere a inflației de la 12.5% la 4.4% și o creștere medie anuală a PIB-ului de 3,4%; în timp ce Reagan a decretat tăieri la cheltuielile discreționare domestice, tăierile taxelor și creșterea cheltuielilor militare au contribuit la creșterea per total a acoperirilor federale, chiar după reglarea inflației. La baza celei de-a doua campanii prezidențiale a lui Reagan a stat noțiunea „”, câștigând cu o majoritate zdrobitoare de voturi în 1984, având cea mai mare victorie din partea colegiilor electorale din istoria americană. Politica externă a dominat cel de-al doilea mandat, în ea fiind inclus Războiul Rece, și .
A descris în public Uniunea Sovietică drept „Imperiul Răului”, iar în timpului faimosului discurs de la Poarta Brandenburg, președintele Reagan i-a cerut Secretarului General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, „dărâmați acest zid!”. A schimbat politica Războiului Rece de la destindere la , escaladând cursa înarmării cu URSS, iar în acest răstimp a participat la discuții cu Gorbaciov, care au culminat cu , care a micșorat arsenalele nucleare ale ambelor țări. Președinția lui Reagan a avut loc într-o perioadă de declin a Uniunii Sovietice, iar la doar zece luni de la sfârșitul mandatului, Zidul Berlinului a căzut, Germania s-a reunit în următorul an, iar pe 26 decembrie 1991, la aproape trei ani după ce Reagan a părăsit funcția, Uniunea Sovietică s-a dizolvat.
Când Reagan a părăsit funcția în 1989, cota sa de popularitate atinsese 68%, egalându-l în acest sens pe Franklin D. Roosevelt și fiind egalat ulterior și de Bill Clinton, care avea să devină președinte in 1992, acestea fiind cele mai mari succese la public ale unor președinți care au părăsit funcția, din epoca modernă.
A fost primul președinte de după Dwight D. Eisenhower care a deținut două mandate, după ce o succesiune de cinci președinți anteriori cu un singur mandat, unii din cauza unor împrejurări deosebite. Deși la început plănuia să aibă o perioadă post-prezidențială activă, Reagan a dezvăluit în 1994 că fusese diagnosticat cu boala Alzheimer, cu un an înainte. A apărut în public pentru ultima dată la . A , în 2004, la vârsta de 93 de ani.
O persoană emblematică printre republicani, are o poziție favorabilă în , iar activitatea sa prezidențială a constituit o realiniere pentru politicile conservatoare din SUA.
Tinerețea Ronald Wilson Reagan s-a născut într-un apartament de la etajul doi al unei clădiri comerciale din pe 6 februarie 1911. A fost cel mai mic fiu al lui și . Jack a fost un vânzător [de încălțăminte] ai cărui bunici au fost imigranți din comitatul Tipperary din Irlanda,, Ronald Reagan's America (2008) p. 1 pe când Nelle era de origine jumătate engleză și jumătate scoțiană (mama ei s-a născut la Surrey).Kengor, p. 4 Fratele mai mare al lui Reagan, (1908–1996), a devenit director de publicitate.
Tatăl lui Reagan și-a poreclit fiul „olandezul”, din cauza aspectului său de „olandez mic și gras” și a tunsorii de „băiat olandez”; porecla a stat lipită de el pe parcursul tinereții. Familia lui Reagan a locuit pentru perioade scurte de timp în câteva orășele și orașe din Illinois, precum Monmouth, Galesburg și Chicago. În 1919, s-au întors în Tampico și au locuit într-un apartament aflat deasupra porțiunii comerciale a clădirii până s-au stabilit în final la . După ce a fost ales președinte, Reagan a locuit la etaj, în secțiunile private ale Casei Albe și a remarcat ironic că locuiește din nou deasupra prăvăliei.
Potrivit lui , autor al lucrării „Dumnezeu și Ronald Reagan”, Reagan avea o încredere deosebit de mare în bunătatea oamenilor; această încredere și-a avut originea în credința optimistă a mamei saleKengor, p. 16 și în credința cultului protestant Discipolii lui Hristos, în care a fost botezat în 1922. Pentru acea vreme, mult înaintea mișcării pentru drepturi civile, opoziția lui Reagan față de discriminarea rasială era ceva neobișnuit și lăudabil. El a evocat perioada când în Dixon proprietarul unui han local nu le-a permis unor negri să stea acolo. Mama lui Reagan i-a invitat să stea peste noapte la ei și să ia micul dejun următoarea dimineață.Kengor, p. 15 După închiderea magazinului Pitney la sfârșitul lui 1920 și a șederii familiei la Dixon,Cannon (2001), p. 2 „micul univers” al vestului mijlociu american i-a lăsat o impresie de durată lui Reagan.Reagan (1990), p. 27
Educație Reagan a frecventat , unde a devenit interesat și s-a perfecționat în actorie, sporturi și povestire.Brands, Reagan (2015) pp. 12–5 Prima sa meserie a fost cea de salvamar pe în Parcul Lowell în 1927. Există o estimare cum că de-a lungul unei perioade de șase ani, Reagan a salvat 77 de persoane de la înec ca salvamar.Brands, Reagan (2015) pp. 16–7 A urmat cursurile , o școală de arte liberale, unde a devenit membru al frăției , majoretă și a studiat economia și sociologia. S-a specializat în economie și sociologie la și a absolvit cu nota C, unde profesorii l-au catalogat drept un „student indiferent”. Și-a atras o reputație de om bun la toate, excelând în viața politică la nivelul campusului, sport și teatru. A fost membru al unei echipe de fotbal american și căpitan al unei echipe de înot. A fost ales președinte al corpului de studenți și a condus o revoltă studențească împotriva președintelui colegiului după ce acesta a încercat să reducă numărul de posturi didactice.Cannon (2003), p. 25
Cariera Radio și film
După ce a absolvit Eureka în 1932, Reagan s-a dus la Iowa, unde a fost crainic la câteva posturi de radio. S-a mutat la radio în Des Moines, unde a fost comentator al jocurilor de baseball ale echipei . Specialitatea sa era comentarea jocurilor fază cu fază folosind ca sursă doar descrieri simple pe care postul le primea prin cablu în timp ce jocurile se desfășurau.Brands, Reagan (2015) pp. 24–31
Pe când călătorea cu echipa prin California, Reagan a dat o probă de actorie în 1937, în urma căreia a semnat un contract pe șapte ani cu studiourile Warner Brothers.Brands, Reagan (2015) pp. 35–41 Și-a petrecut primii ani din carieră la o unitate de film de categoria B, unde, glumea Reagan, producătorii „nu doreau [ca filmele] să iasă bune; doreau să iasă joi.”
Prima sa apariție pe ecran a fost când a jucat rolul principal în filmul (1937), iar până la sfârșitul lui 1939 a jucat în 19 filme, între care cu Bette Davis și Humphrey Bogart. Înainte de filmul cu Errol Flynn din 1940, a jucat rolul lui în filmul ; de aici, a obținut porecla pe care a avut-o toată viața, „the Gipper”.Cannon (2001), p. 15 În 1941, expozanții l-au votat pe locul cinci în clasamentul celor mai populare staruri din generația tânără a Hollywoodului.
Rolul preferat al lui Reagan a fost cel din filmul (1942), unde a jucat un om căruia i se amputaseră ambele picioare, în care recită replica „Unde este restul din mine?”—folosit ultima dată ca titlu al autobiografiei din 1965. Mulți critici de film au considerat Kings Row drept cel mai bun film al său, deși filmul a fost blamat de criticul de la New York Times, Bosley Crowther.Cannon (2003), pp. 56–7
Deși Reagan a spus despre Kings Row că a fost filmul care „m-a făcut vedetă”, n-a putut să scoată venituri din acest succes, deoarece a fost chemat în serviciu militar activ cu Armata SUA, la San Francisco, la două luni după lansarea filmului și niciodată n-a redobândit statutul de „star” în industria filmului. În epoca postbelică, după cei patru ani de activitate în slujba statului în al Doilea Război Mondial îl rupseseră de viața de actor, Reagan a jucat în filme precum , , , , , , (singurul film în care apare cu Nancy Reagan) și în remake-ul din 1964 al filmului (ultimul său film). În timpul carierei sale de actor, mama lui a corespondat cu el prin poștă.Skinner, et al. (2003), p. 836 Serviciul militar
După ce a terminat 14 cursuri militare pentru studiu acasă, Reagan s-a înrolat în și a primit gradul de sublocotenent la Corpul de Ofițeri de Rezervă a blindatelor ușoare pe 25 mai 1937.
Pe 18 aprilie 1942, Reagan a fost chemat la datorie pentru prima dată. Din cauza vederii sale slabe, a fost clasificat doar la serviciu limitat, ceea ce l-a exclus de la operațiunile de peste ocean. Prima lui sarcină a fost la Portul de Îmbracare San Francisco de la Fort Mason, California, ca ofițer de legătură al Biroului Portuar și de Transporturi. Cu aprobarea (AAF), a solicitat un transfer de la blindate ușoare la AAF pe 15 mai 1942 și a fost desemnat la AAF Public Relations și ulterior la (oficial „”) din Culver City, California. Pe 14 ianuarie 1943, a fost înaintat la gradul de și a fost trimis la Provisional Task Force Show Unit pentru filmul , la Burbank, California. S-a întors la First Motion Picture Unit după ce a terminat această activitate și a fost înaintat la gradul de căpitan pe 22 iulie 1943.
În ianuarie 1944, Reagan a primit un ordin de deplasare temporară la New York City pentru a participa la deschiderea , o campanie de strângere de bani prin vânzarea de obligațiuni de război. A revenit la pe 14 noiembrie 1944, unde a rămas până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. A fost recomandat pentru promovarea la gradul de pe 2 februarie 1945, dar această recomandare a fost respinsă în data de 17 iulie a aceluiași an. S-a întors la , California, de unde a fost lăsat la vatră pe 9 decembrie 1945. La sfârșitul războiului, unitățile sale au produs circa 400 de filme de pregătire pentru AAF.