Adrien-Marie Legendre () a fost un matematician francez, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniile analizei matematice, teoria numerelor, statisticii și algebrei.

Biografie Adrien-Marie Legendre s-a născut la Paris (potrivit unor surse, posibil la Toulouse) la 18 septembrie 1752, într-o familie înstărită. A urmat studiile la Collège Mazarin din Paris, unde și-a susținut teza în fizică și matematică în 1770. Între 1775 și 1780 a predat la Școala Militară din Paris, iar ulterior a fost asociat la Bureau des longitudes și profesor la École normale supérieure.

În 1782 a câștigat premiul Academiei din Berlin pentru lucrarea sa privind traiectoria proiectilelor în medii rezistente, fapt care i-a adus recunoașterea în mediul științific și atenția lui Joseph-Louis Lagrange. În 1783 a devenit adjunct al Académie des Sciences, iar în 1785 a fost numit associé. În 1789 a fost ales membru al Royal Society.

În timpul Revoluției Franceze, în 1793, și-a pierdut o mare parte din avere, însă a reușit să-și stabilizeze situația financiară cu sprijinul soției sale, Marguerite-Claudine Couhin, cu care s-a căsătorit în același an. În 1795 a devenit unul dintre cei șase membri ai secțiunii de matematică a Institutului Național al Științelor și Artelor (Institut National des Sciences et des Arts), reorganizat ulterior, în 1803, sub Napoleon.

În 1824, după ce a refuzat să voteze candidatul susținut de guvern la Institut, a fost privat de pensia acordată pentru activitatea sa de examinator de matematică la Școala Militară (funcție deținută între 1799 și 1815). Situația sa a fost parțial remediată în 1828, iar în 1831 a fost numit ofițer al Legiunii de Onoare.

A murit la Paris la 9 ianuarie 1833, după o boală îndelungată. Numele său se numără printre cele 72 de nume înscrise pe Turnul Eiffel.

Activitatea științifică Legendre a avut contribuții fundamentale în mai multe ramuri ale matematicii. Lucrările sale au influențat dezvoltarea ulterioară a teoriei numerelor, a analizei matematice și a teoriei funcțiilor eliptice. Cercetările sale privind rădăcinile polinoamelor au anticipat dezvoltări ulterioare, inclusiv idei care vor fi formalizate mai târziu în teoria lui Galois.

El a dezvoltat și popularizat metoda celor mai mici pătrate, publicată în 1806 ca anexă la lucrarea sa despre determinarea orbitelor cometelor, metodă care a devenit ulterior esențială în regresie liniară, statistică și procesarea semnalelor.

În teoria numerelor, Legendre a formulat conjecturi importante privind distribuția numerelor prime și a studiat legea reciprocității pătratice, demonstrată ulterior riguros de Carl Friedrich Gauss. De asemenea, a introdus simbolul Legendre, utilizat în teoria numerelor.

În 1830 a oferit o demonstrație a ultimei teoreme a lui Fermat pentru cazul n = 5, independent de demonstrația realizată anterior de Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet.

Legendre a realizat contribuții majore și în studiul funcțiilor eliptice și al integralelor eliptice, pe care le-a clasificat sistematic. Lucrările sale au stat la baza dezvoltărilor ulterioare realizate de Niels Henrik Abel și Carl Gustav Jacob Jacobi.

În mecanică clasică și termodinamică, este cunoscut pentru transformarea Legendre, utilizată pentru trecerea de la formularea lagrangiană la cea hamiltoniană și pentru definirea unor potențiale termodinamice, precum energiile libere Helmholtz și Gibbs.

De numele său sunt legate și polinoamele Legendre și ecuația diferențială Legendre, care apar frecvent în probleme de fizică matematică, în special în electrostatică și teoria potențialului.

Legendre este, de asemenea, autorul lucrării Éléments de géométrie (1794), un manual de geometrie extrem de influent, utilizat timp de aproape un secol, care a reorganizat și simplificat în mod sistematic materialul din Elementele lui Euclid.

Posteritate Legendre a fost membru al Academiei Franceze de Științe și ofițer al Legiunii de Onoare.

Un crater de pe Lună și asteroidul din centura principală (26950) Legendre îi poartă numele. Numele său este înscris, de asemenea, pe Turnul Eiffel.

Note

Bibliografie Bell, E. T. - Les grands mathématiciens Bobancu, V. - Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974

Vezi și Transformarea lui Legendre Polinomul lui Legendre

Legături externe

Biografia la MacTutor Scrieri despre Legendre la Deutsche Nationale Bibliothek

Categorie:Nașteri în 1752 Categorie:Nașteri pe 18 septembrie Categorie:Decese în 1833 Categorie:Decese pe 9 ianuarie Categorie:Absolvenți ai Universității din Paris Categorie:Matematicieni francezi din secolul al XVIII-lea Categorie:Matematicieni francezi din secolul al XIX-lea Categorie:Specialiști în algebră Categorie:Specialiști în analiză matematică Categorie:Specialiști în teoria numerelor Categorie:Membri ai Academiei Franceze de Științe Categorie:Membri ai Royal Society of Edinburgh Categorie:Nume înscrise pe Turnul Eiffel Categorie:Ofițeri ai Legiunii de onoare Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună Categorie:Oameni de știință din Paris Categorie:Decese în Paris