Lagărul de exterminare Sobibor, cu numele oficial SS-Sonderkommando Sobibor a fost, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, un lagăr german înființat conform planului denumit Operațiunea Reinhard, de exterminare a evreilor din Polonia ocupată, împreună cu lagărele de exterminare Belzec și TreblinkaBem 2015, p. 26.. Lagărul Sobibor a rămas în istorie mai ales datorită evenimentelor din 14 octombrie 1943: revolta și evadarea în masă a deținuților.
Lagărul Lagărul Sobibor a fost construit în primăvara anului 1942, într-un loc numit Stare Kolonia Sobibór, la 12 kilometri de satul Sobibór din voievodatul Lublin din sud-estul Poloniei. Naziștii au ales un teren împădurit care aparținuse administrației silvice locale, lângă stația de cale ferată a satului. Aceasta avea o linie moartă pe care au înglobat-o în lagăr. Lângă aceasta au construit o rampă și de acolo o cale ferată îngustă pentru platforme de vagonete, care ducea în interiorul lagăruluiSchelvis 2014, p. 28.. O primă fază a construcției a fost terminată în vara lui 1942Schelvis 2014, p. 38., dar extinderea lagărului a continuat până la revoltăWeb 2017, p. 39.. thumb|left|Stația de cale ferată Sobibór
Primul comandant al lagărului a fost Hauptsturmführerul SS Franz StanglSchelvis 2014, p. 262., urmat de Hauptsturmführerul , din septembrie 1942 până la lichidarea lagărului în octombrie 1943Bem 2015, p. 114.. Personalul lagărului era format din circa 50 de ofițeri și subofițeri SS, care nu aveau sarcini de gardă. Acestea erau executate de 120-150 de gardieni foști prizonieri de război sovietici, în mare parte ucraineni, dar și de alte naționalități, de exemplu germană, care intraseră voluntar în slujba naziștilor Site-ul Muzeului și Memorialului Sobibor, pagina History (accesat la 18 septembrie 2024).Schelvis 2014, p. 34.Bem 2015, p. 120-121..
Lagărul avea cinci sectoare. În primul, numit Vorlager, era comandamentul, locuințele SS-iștilor și alte clădiri de care se serveau ei, în case care existau acolo dinainte de război. Tot acolo erau și barăcile gardienilorRaschke 1982, p. 54-55.. thumb|150px|Poarta principală a lagărului în martie 1943
Lagărul I cuprindea terenul de apel, barăcile în care dormeau deținuții și mai multe ateliere pentru croitori, cusătorese, cizmari, tâmplari, dulgheri, fierari, lăcătuși, lăcătuși-mecanici, aurari, pictori de firme, precum și o brutărieWeb 2017, p. 37 și 70.Bem 2015, p. 79.. Printre deținuții lucrători mai erau și grădinariRaschke 1982, p. 331., zidari, precum și câțiva bucătari, brutari, dentiști și mediciBem 2015, p. 69-71..
Lagărul II cuprindea două părți. Într-una era clădirea administrativăWeb 2017, p. 37. și o mică fermă în care se creșteau animale domestice și se cultivau legume și fructe pentru personal. Tot acolo era și un grajd pentru caiWeb 2017, p. 72.. În cealaltă parte era un teren în care erau luate obiectele care erau asupra deportaților nou sosiți, și se dezbrăcau cei destinați a fi omorâți. Tot aici se aflau barăci în care se sortau hainele și obiectele luate de la ei, precum și cele din bagajele lorBem 2015, p. 52, 65, 73.Schelvis 2014, p. 69.. Lângă o fostă capelă preexistentă lagărului erau la început duși și împușcați deportații nou sosiți care nu se puteau deplasaBem 2015, p. 227.Schelvis 2014, p. 64.. Mai târziu, aceștia, precum și cadavrele din trenuri erau duse pe calea ferată îngustă direct în lagărul IIISchelvis 2014, p. 66..
În lagărul III se găseau camere de gazare. La început au fost trei camere într-o clădire de lemn și o anexă unde era un motor de mare capacitate al cărui gaz de eșapament transmis prin conducte ucidea victimele. Mai târziu, clădirea de lemn a fost înlocuită cu una din cărămidă, cu opt camere, și a fost adus încă un motor. Tot aici se îngropau la început victimele în gropi comune și tot aici erau barăcile deținuților din , cei care efectuau toate muncile în lagărul IIISchelvis 2014, p. 29.Webb 2017, p. 40.. Mai târziu, cadavrele erau arse în gropi săpate pentru aceasta tot în lagărul IIIBem 2015, p. 2019..
Lagărul IV era în construcție la data revoltei, pe un teren încă împăduritBem 2015, p. 74.Schelvis 2014, p. 147.. Destinația sa era curățarea și sortarea armamentului de infanterie și a cartușelor capturate pe front de la sovietici. Această activitate a și început înainte de terminarea lagărului IVBem 2014, p. 385..
Deținuții În lagăr erau aduși deportați evrei din Polonia (cei mai mulți), Germania, Austria, Țările de Jos, Belgia, Franța, Cehoslovacia, Lituania, Uniunea SovieticăBlatt 1996, p. 33-34..
La sosire erau selectați meseriașii și muncitorii calificați bărbați și femei fără copii. Mai erau selectați un număr de bărbați și tineri peste 14 ani apți de muncă fizică, astfel încât în lagăr să fie permanent circa 600 de deținuți folosiți la diversele munci, atâția câți erau necesari pentru întreținerea lagărului, servirea SS-iștilor și a gardienilor, extinderea lagărului. Toți ceilalți nou sosiți erau puși să se dezbrace complet, femeilor li se tundea părul, și erau omorâți în camerele de gazare. Gazul de eșapament folosit provoca o agonie de 20-30 de minute. Aproximativ din trei în trei săptămâni, cei care lucrau în lagărul III erau de asemenea uciși și înlocuiți cu alțiiSchelvis 2014, p. 67-69.Webb 2017, p. 52-56.. Nu se știe exact câte victime au fost. O primă estimare, cea din 1947 a unei comisii de investigare poloneze, a fost de 250.000Bem 2015, p. 161., dar în anii 2000, cercetătorul olandez ajunge la concluzia că numărul lor a fost de circa 170.000Schelvis 2014, p. 198..
Deținuții lăsați în viață la sosire făceau toate muncile în lagăr. Meșteșugarii și muncitorii calificați erau privilegiați față de ceilalțiRaschke 1982, p. 120.. Unii erau puși să lucreze și în folosul personal al SS-iștilor. De exemplu, pictorul , din Olanda, era ținut pentru pictarea indicatoarelor din lagăr, dar era pus să picteze și tablouri pentru SS-iștiRashke 1982, p. 109.Bem 2015, p. 118-119.. Aurarul lucra în atelierul mecanic, dar făcea și bijuterii din aurul pe care îl luau unii SS-iști pentru ei de la deportațiBem 2015, p. 69..
Majoritatea celor lăsați în viață făceau munci necalificate. Unii lucrau la preluarea deportaților sosiți. Le luau bagajele și le transportau la sortat, scoteau cadavrele celor decedați în timpul transportului și curățau vagoanele, neavând voie să lase nicio urmă. Aceștia aveau privilegiul de a-și procura alimente din bagaje când puteau evita atenția personalului, pentru că mâncarea primită în lagăr era cu mult sub necesitățile normale ale unui omBem 2015, p. 186, 206-208..
Unele femei lăsate în viață reparau haine și lenjerie, tricotau, călcau sau spălau rufeBem 2015, p. 66.. Altele lucrau împreună cu bărbați la sortarea lucrurilor luate de la deportați și împachetarea celor utilizabile pentru a fi trimise în GermaniaSchelvis 2014, p. 88.. Acești deținuți puteau mânca pe ascuns alimente din bagaje și, cu riscul vieții, unii furau și obiecte prețioase și bani, pe care le ascundeau, sau cu care puteau plăti gardienilor, ca să le aducă lucruri de afarăBem 2015, p. 125-126..
Alți deținuți lucrau la bucătăriiSchelvis 2014, p. 233., la brutărieSchelvis 2014, p. 258., îngrijind grădinile de flori ale SS-iștilorSchelvis 2014, p. 241. sau la fermă, lucrând pământul sau îngrijind cai și alte animale domesticeWeb 2017, p. 34..
Erau și deținuți care făceau curățenieWeb 2017, p. 74.. Unii băieți lucrau la incinerator arzând lucrurile inutilizabile, gunoiul și fotografiile, scrisorile, documentele, cărțile luate de la deportațiRashke 1982, p. 135., alți băieți lustruiau cizmele și curățau uniformele SS-iștilorArad 1999, p. 110.. Tot băieți erau folosiți la tunderea femeilor și adunarea părului în vedea trimiterii pentru prelucrareSchelvis 2014, p. 71..
Munca cea mai grea era făcută de echipa care lucra în viitorul lagăr IV, la tăiatul copacilorBem 2015, p. 185.. Aceștia erau forțați să lucreze într-un asemenea ritm, încât numai cei puternici rezistau în condițiile de subnutriție în care trăiau, neputând procura alimente suplimentare dacă nu primeau de la alți deținuțiBem 2015, p. 186.. Cei care nu mai puteau să lucreze erau și ei uciși și înlocuiți cu deportați nou sosiți.
O categorie aparte a deținuților era a celor numiți , care supravegheau mereu fiecare echipă de lucru, subordonați direct unui Kapo șef. Kapo erau cei mai privilegiați dintre deținuți și aveau putere asupra acestora, pe care unii o exercitau cu cruzime, aplicând pedepse cu bătaia la ordinul SS-iștilor sau din proprie inițiativă, alții fiind mai umaniBem 2015, p. 196..
Programul de lucru era în general între orele 6 și 18, cu o pauză scurtă la mijlocul zilei pentru masă și apelBem 2015, p. 72.Arad 1999, p. 249.. În principiu, duminica programul era redus la jumătate, dar ocupat cu curățenia, și deseori cu instrucție de front epuizantă, învățarea de cântece militărești germane etc.Blatt 1996, p. 50..
Deținuții de aici aveau provizoriu o situație ceva mai bună decât în alte lagăre, de exemplu la Auschwitz. Purtau hainele pe care le aveau pe ei la sosire. Bărbații și femeile locuiau în barăci separate, dar în unele locuri lucrau împreună și, în afara programului de lucru, dacă erau lăsați în pace, puteau petrece timpul împreună până la stingere. Cântau și dansau pe muzica unui grup de muzicieniBem 2015, p. 199-201.. De altfel, uneori aceștia erau puși să cânte și la sosirea de transporturi cu deportațiWeb 2017, p. 87.. Unii au creat și relații de dragosteArad 1999, p. 278.. Două cupluri formate în lagăr, care au evadat după revoltă, s-au căsătorit după războiBem 2015, p. 186-188..
În afara momentelor de destindere, deținuții se zbăteau să supraviețuiască vicisitudinilor lagărului, în primul rând să procure mâncareBem 2015, p. 186.. Sufereau din cauza sadismului SS-iștilor, gardienilor și al unor Kapo, fiind supuși la pedepse cu bătaia sau omorâți cu cele mai diverse motive și pretexteBem 2015, p. 194-196.. Trăiau cu conștiința faptului că până la urmă vor fi omorâți cu toțiiBem 2015, p. 189.. Unii se sinucideauRashke 1982, p. 103.Bem 2015, p. 245..
Revolta și evadarea
La Sobibor au mai fost evadări și încercări de evadare înainte de cea din octombrie 1943, urmate de uciderea majorității evadaților, dar câțiva au scăpat. În urma evadărilor au fost executați și alți deținuți, pentru a-i înfricoșa pe ceilalți și a preveni alte evadăriSchelvis 2014, p. 137-142..
În vara lui 1943, în urma unor fapte pe care le-au constatat, deținuții au devenit convinși că în curând toți vor fi uciși Sobibor Uprising (Revolta din Sobibor), Holocaust Encyclopedia, United States Holocaust Memorial Museum, encyclopedia.ushmm.org (accesat la 18 septembrie 2024).Schelvis 2014, p. 144-145.Rashke 1982, p. 200.. De aceea, deținutul a inițiat formarea unui comitet din câțiva evrei din Polonia, pentru a organiza o evadare, dar până spre sfârșitul lui septembrie nu au reușit să ajungă la o hotărâre despre cum ar trebui să procedezeSchelvis 2014, p. 147-148.. Atunci a fost adus în lagăr un grup de prizonieri de război sovietici evrei, printre care Aleksandr Pecerski, ofițer cu gradul echivalent celui de locotenent. Acesta și alți sovietici au fost cooptați în comitet și împreună au elaborat planul detaliat al unei revolte care să fie urmată de evadarea tuturor deținuțilorRashke 1982, p. 243.Schelvis 2014, p. 153..