Arsenal Football Club, cunoscut și ca Arsenal Londra sau Arsenal, este un club de fotbal profesionist din nordul Londrei. Clubul este cunoscut lumii fotbalului sub porecla "The Gunners (Tunarii)". Evoluează în Premier League și este unul dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din Anglia, câștigând de 14 ori campionatul național (Footbal League și Premier League) și de paisprezece ori Cupa Angliei.

Clubul Arsenal a fost fondat în octombrie 1886, însă cu toate acestea, a câștigat primul trofeu important abia în anii '30. După o perioadă de declin după al doilea război mondial, a devenit al doilea club din secolul XX care a câștigat o dublă (atât campionatul cât și cupa Angliei), în sezonul 1970-71, iar în ultimii douăzeci de ani a fost unul dintre cele mai importante cluburi din fotbalul englez - în acest timp, Arsenal a câștigat încă două duble, titlul de campioană în anul 2004 fără a fi învinsă iar în sezonul 2005-2006 de Liga Campionilor a devenit prima echipă din Londra care ajunge în finală.

Tradițional, culorile clubului sunt roșu și alb, cu toate că acestea au evoluat de-a lungul istoriei. De asemenea clubul și-a schimbat locația; clubul a fost fondat inițial în Woolwich, în sud-estul Londrei, însă în anul 1913 s-a mutat în nordul orașului, la Stadionul Arsenal, în districtul Highbury. În anul 2006 clubul a fost mutat pe stadionul actual, Emirates.

Arsenal are o bază de suporteri mare, și este în rivalitate cu câteva alte cluburi; cea mai notabilă este cea cu vecinii Tottenham Hotspur, meciul dintre cele două echipe numindu-se Derby-ul din Nordul Londrei. Arsenal este unul dintre cele mai bogate cluburi din fotbalul englez (în 2007 valora 600 de milioane de lire sterline) iar echipa feminină de fotbal (Arsenal Ladies) este cea mai titrată echipă de fotbal feminin din Anglia.

Istorie left|thumb|200px|Căpitanul Patrick Vieira ridicând trofeul Premier League, în anul 2004 Arsenal a fost fondat în anul 1886 sub numele de Dial Square de către muncitorii fabricii de armament „Royal Arsenal” din Woolwich, însă, după puțin timp, și-a schimbat numele în Royal Arsenal. Și-a schimbat numele din nou în Woolwich Arsenal după ce a devenit un club profesionist, în anul 1891. S-a înscris în Football League în 1893, începând competiția în divizia a doua, reușind promovarea în sezonul 1904. Totuși, izolarea geografică a stadionului a avut ca rezultat un număr redus de spectatori la meciurile jucate pe teren propriu, lucru ce a dus la probleme financiare și chiar la faliment, în sezonul 1910, an în care clubul a fost preluat de omul de afaceri Henry Norris. Norris a căutat să mute clubul în altă locație, iar în 1913, imediat după retrogradarea clubului în divizia secundă, Arsenal s-a mutat pe noul Stadion Arsenal din Highbury, nordul Londrei; au renunțat la cuvântul Woolwich din numele oficial anul următor. În anul 1919, chiar dacă Arsenal a terminat campionatul pe poziția a cincea în divizia secundă, clubul a fost ales pentru a promova în prima ligă, în locul clubului Tottenham Hotspur, prin metode dubioase.S-a pretins că promovarea clubului s-a făcut pe premise istorice și a fost posibilă datorită acțiunilor patronului Sir Henry Norris. S-a speculat că promovarea a venit în urma unui complot politic sau chiar în urma unei mite; nu au fost precizate niciodată dovezi pentru aceste acuzații. Informații se găsesc la Informații mai detaliate se pot găsi și la

În 1925, Arsenal l-a angajat pe Herbert Chapman ca manager. Chapman câștigase deja de două ori campionatul cu Huddersfield Town în sezoanele 1923-24 și 1924-25. Tacticile și antrenamentele sale revoluționare, împreună cu aducerea unor jucători importanți la echipă, precum Alex James sau Cliff Bastin, au dus la formarea echipei care a dominat fotbalul englez în anii '30. Sub comanda sa, Arsenal a câștigat primele trofee majore din istorie - o Cupă FA în 1930 și două campionate naționale, în 1931 și 1933. De asemensea, datorită lui Chapman, în 1932, stația de metrou „Gillespie Road” a fost denumită „Arsenal tube station” ().

Chapman a murit de penumonie la începutul anului 1934, însă Joe Shaw și George Allison au continuat parcursul de succes al echipei. Sub comanda celor doi, Arsenal a mai câștigat trei campionate (1933-34, 1934-35 și 1937–38) și Cupa Angliei (1935–36). Din păcate pentru club, sfârșitul deceniului a însemnat și sfârșitul perioadei de succes a clubului, odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial (lucru care a însemnat și suspendarea competițiilor fotbalistice din Anglia).

După război, sub comanda succesorului lui Allison, Tom Whittaker, Arsenal a cunoscut o nouă perioadă de succes, câștigând campionatul în sezonul 1947-48 și 1952-53 și Cupa Angliei în sezonul 1949-50. Totuși, după aceste rezultate, această perioadă bună s-a încheiat; fiind incapabil să achiziționeze jucători de calibru, precum cei din anii '30, clubul și-a petrecut majoritatea sezoanelor din anii 50' și '60 în mediocritate. În anul 1966, printr-o mutare surprinzătoare, Arsenal l-a numit pe fizioterapeutul clubului, Bertie Mee, ca manager. După ce au pierdut două finale ale Cupei Ligii, clubul a câștigat primul său trofeu european, Cupa Târgurilor, în sezonul 1969–70. Acest succes a fost urmat de un triumf și mai mare: prima dublă (câștigarea atât a campionatului cât și a cupei), în sezonul 1970-71. Arsenal a terminat sezonul 1972–73 pe poziția secundă, a pierdut trei cupe (1971-72, 1977-78 și 1979–80) și Cupa Cupelor în sezonul 1979–80 după loviturile de departajare. Cel mai mare succes din această perioadă a fost câștigarea Cupei Angliei din anul 1979, cu o victorie în ultimele minute în fața clubului Manchester United, meci care a rămas în istoria clubului.Un sondaj din 2005 a arătat că acest meci este considerat ca unul dintre cele mai importante din istorie Referințe:

right|thumb|200px|Jucătorii și fanii echipei sărbătoresc câștigarea titlului în anul 2004 Întoarcerea fostului jucător George Graham ca manager din 1986 a adus a treia perioadă de glorie pentru club. Arsenal a câștigat Cupa Ligii în sezonul 1986-87, primul sezon ca manager a lui Graham. Acesteia i-a urmat titlul în sezonul 1988-89, titlu câștigat cu un gol în ultimul minut înscris împotriva lui Liverpool, echipă cu care se aflau în luptă directă. Arsenalul lui Graham a mai câștigat o dată titlul în anul 1991, an în care a pierdut doar un meci, în sezonul 1990-91 a câștigat atât Cupa Angliei cât și Cupa Ligii iar în anul 1993 a triumfat în finala Cupei Cupelor Europene. Cu toate acestea, reputația lui Graham a fost știrbită atunci când s-a scos la iveală faptul că a achiziționat anumiți jucători la cererea agentului Rune Hauge,Graham a fost suspendat o perioadă de un către FA după ce a recunoscut că primea bani de la Hauge. Referință:

Cazul este detaliat la acesta fiind concediat în anul 1995. Înlocuitorul său, Bruce Rioch, a rezistat numai un sezon, acesta plecând după o dispută cu conducerea clubului.

Succesul clubului de la sfârșitul anilor '90 și anii 2000 este datorat mai ales numirii lui Arsène Wenger ca manager în anul 1996. Wenger a venit cu tactici noi, un nou regim de antrenamente și jucători străini care au completat lotul. Arsenal a câștigat ambele cupe în 1998 și 2000. În plus, clubul a ajuns în finala Cupei UEFA în sezonul 1999-00 (unde a fost învinsă de către Galatasaray după lovituri de departajare), a câștigat Cupa Angliei în sezoanele 2002-03 și 2004-05 și titlul de campioană în sezonul 2003-04 fără a pierde vreun meci, fapt ce le-a dat porecla de „Invincibilii”.

Arsenal a terminat campionatul pe una dintre primele două poziții în opt din cele 11 sezoane în care a fost manageriată de Wenger. Este totodată una dintre echipele care a câștigat Premier League, de la formarea acesteia, în anul 1993.

În sezonul 2009–2010, echipa londoneză a jucat în grupa H a Ligii Campionilor UEFA alături de echipele Olympiacos Pireu, Standard Liège și AZ Alkmaar, acumulând 13 puncte și câștigând primul loc.

Istoric denumiri 1886 - Dial Square 1886 - Royal Arsenal 1893 - Woolwich Arsenal 1914 - The Arsenal 1919 - Arsenal

Pozițiile finale ale clubului în campionatul intern

Palmares {| class="wikitable" style="font-size: 90%; margin:auto;" width="100%" |- | width="65%" style="color:#ffffff; background:#cb0002; text-align:center;" | Competiții naționale | width="35%" style="color:#ffffff; background:#cb0002; text-align:center;" | Competiții internaționale |- |valign="top"| 16px Premier League (14) : Campioni : 1931, 1933, 1934, 1935, 1938, 1948, 1953, 1971, 1989, 1991, 1998, 2002, 2004, 2026 13px Cupa Angliei (14) : Câștigători : 1930, 1936, 1950, 1971, 1979, 1993, 1998, 2002, 2003, 2005, 2014, 2015, 2017, 2020. 15px Cupa Ligii (2) : Câștigători : 1987, 1993 15px Supercupa Angliei (18) : Câștigători : 1930, 1931, 1933, 1934, 1938, 1948, 1953, 1991, 1998, 1999, 2002, 2004, 2014, 2015, 2017, 2020, 2023, 2026 |valign="top"| Liga Campionilor : Finalistă (2) - 2006, 2026 UEFA Europa League : Finalistă (1) - 2019 Cupa Cupelor UEFA : Câștigătoare (1) - '1994 Cupa Orașelor Târguri : Câștigătoare (1) - 1970

Cele mai scumpe transferuri

Achiziții Declan Rice de la West Ham United pentru 116.600.000 € Nicolas Pépé de la Lille pentru 80.000.000 € Kai Havertz de la Chelsea pentru 75.000.000 € Martín Zubimendi de la Real Sociedad pentru 70.000.000 € Viktor Gyökeres de la Sporting CP pentru 65.800.000 € Pierre-Emerick Aubameyang de la Borussia Dortmund pentru 63.750.000 €

Vânzări Alex Oxlade-Chamberlain la Liverpool FC pentru 38.000.000 € Nicolas Anelka la Real Madrid CF pentru 35.000.000 € Alexis Sánchez la Manchester United pentru 34.000.000 € Cesc Fàbregas la FC Barcelona pentru 34.000.000 € Emile Smith Rowe la Fulham FC pentru 31.800.000 €

Stema thumb|left|160px|Stema clubului din perioada 1949-2002

Prima stemă a clubului a fost prezentată în anul 1888 având trei tunuri văzute de sus, îndreptate către nord, similare celor de pe stema zonei metropolitane Woolwich. Acestea pot fi confundate cu niste coșuri de fum însă prezența unor capete de lei ciopliți și a unor forme specifice tunurilor indicau faptul că este doar o confuzie. S-a renunțat la această stemă odată cu mutarea echipei în Highbury din 1913, iar în 1921, clubul a adoptat prima sa stemă cu un singur tun și cu porecla clubului, The Gunners, scrisă alături de el. Această stemă a rezistat numai până în anul 1925, atunci când tunul a fost îndreptat cu direcția spre vest. În 1949, clubul a prezentat o stema modernizată, prevăzută cu același stil de tun, cu numele clubului scris în caractere gotice deasupra tunului, și un sul de hârtie pe care era scris noul motto latin al clubului, Victoria Concordia Crescit (). Pentru prima dată de la crearea stemei, s-au folosit culori, care au variat de-a lungul timpului, păstrându-se până la urmă roșu, galben și verde. thumb|right|160px|Prima stemă a clubului Din cauza numeroaselor schimbări, Arsenal nu a putut avea drepturile exclusive de autor asupra ei; cu toate acestea, stema a fost înregistrată ca marcă de către club, iar aceasta a putut să lupte (și până la urmă să câștige) o bătălie legală cu unii comercianți locali care vindeau produse Arsenal. În 2002 a fost introdusă noua stemă, prevăzută cu linii curbe mai moderne și cu un stil mai simplificat. Din nou, tunul este îndreptat spre est iar numele clubului este scris cu caractere sans-serif, deasupra tunului. Verdele a fost înlocuit cu albastru închis. Noua stemă a fost primită cu critici din partea unor suporteri; Asociația Suporterilor a acuzat clubul de faptul că a ignorat istoria și tradițiile lui Arsenal, prin adoptarea acestei steme atât de moderne și că fanii nu au fost consultați în această privință.

Lotul de jucători

Împrumutați

Culori