Max Theodor Felix von Laue () a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.
Motivația juriului Nobel "pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."
Viața
Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor")Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 46. A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.
Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.
Opera "Teoria relativității" "Tabloul fizic al lumii"
Note
Legături externe Biografie Nobel
Categorie:Nașteri în 1879 Categorie:Decese în 1960 Categorie:Fizicieni germani Categorie:Laureați ai Premiului Nobel pentru Fizică Categorie:Laureați germani ai Premiului Nobel Categorie:Membri străini ai Royal Society Categorie:Nașteri pe 9 octombrie Categorie:Decese pe 24 aprilie Categorie:Absolvenți ai Universității Humboldt din Berlin Categorie:Absolvenți ai Universității din München Categorie:Laureați ai Medaliei Max Planck Categorie:Oameni de știință germani din secolul al XX-lea Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună Categorie:Oameni din Koblenz