Dimitrie Scarlat Miclescu (n. 29 februarie 1820, Iași – d. 21 noiembrie 1896, Botoșani) a fost un om politic român, ministru al lucrărilor publice în guvernul lui Vasile Sturdza și al justiției în guvernul Manolache Costache Epureanu (Iași - 2), ambele de la Iași, după Mica Unire, dar înainte de unirea administrativă a Principatelor Române.
Mormântul său se află în Cimitirul Eternitatea din Botoșani, pe a cărui piatra funerară scrie „Aici odihnește amicul țăranilor”.
Date biografice Dimitrie Miclescu a fost fiul vornicului Scarlat Miclescu (1788 – 12 aprilie 1853) și al Mariei Beldiman, deci frate al mitropolitului Calinic Miclescu. A fost căsătorit cu Catinca Saint-Andre, apoi cu Maria Butureanu, cu care a avut doi copii: Constantin (1852-1912), avocat, profesor la Liceul Național din Iași, și Victor (1866-1922), avocat, politician, publicist.
A fost semnatar al petiției adresată, în 1857, Marilor Puteri, semnatare ale Tratatului de la Paris, demascând activitatea caimacamului Teodor Balș. În perioada în care a fost deputat al ieșenilor în Adunarea Ad-hoc și al dorohoienilor în Adunarea Electivă s-a remarcat ca "un unionist convins și înflăcărat din primele timpuri, sprijinind cu convingere și pasiune ideea unirii celor două țări, într-un moment când astfel de idei nu erau nici prea mult răspândite, nici îndeajuns de sprijinite" (Victor Slăvescu). Apoi a îndeplinit funcțiile de ministru al lucrărilor publice în cel dintâi guvern al Moldovei (15 ianuarie 1859), ministru de finanțe și de justiție (1859-1860).
Loja Coroanei lui Ștefan cel Mare Dimitrie Miclescu a fost prim supraveghetor al Lojii Coroana lui „Ștefan cel Mare” din Botoșani, apoi s-a evidențiat în calitatea sa de comisar pentru problemele împroprietăririi, sub Cuza Vodă, prezentându-i domnitorului un tablou veridic al lumii satului, al abuzurilor și fărădelegilor celor puternici la adresa țărănimii oprimate, relevant fiind în acest caz raportul pe care îl înaintează domnitorului la 5 noiembrie 1865, unde notează:
Devotat convingerilor sale politice a dat el însuși un exemplu împărțind gratuit moșia Gropnița sătenilor, fapt care i-a adus frumoasa etichetă „Amicul țăranilor”, făcându-l să se lepede de blazonul unei faimoase și vechi familii de boieri ai Moldovei, îmbrăcând straie țărănești tradiționale.
Director de periodice A condus periodice botoșănene – „Opiniunea” – 1867, „Cucoșul în pragul ușii”, „Curierul de Dorohoi”. A îndeplinit funcția de decan al Baroului din Botoșani, precum și de profesor la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani.
Aprecieri Într-o ședință a Camerei Deputaților din 21 februarie 1887, Mihail Kogălniceanu îl aprecia astfel „ ... om care a jucat un rol însemnat în țara aceasta, care a purtat un nume din cele mai mari din Moldova ... Dimitrie Miclescu e o figură care va sta și în istorie”.
Descendență
Categorie:Nașteri în 1820 Categorie:Nașteri pe 29 februarie Categorie:Decese în 1896 Categorie:Decese pe 21 noiembrie Categorie:Avocați ai împropietăririi țăranilor Categorie:Decese în Botoșani Categorie:Directori de reviste români Categorie:Familia Miclescu Categorie:Guvernul Vasile Sturdza Categorie:Ieșeni Categorie:Înmormântări la Cimitirul Eternitatea din Botoșani Categorie:Miniștri de justiție ai României Categorie:Nobili români Categorie:Politicieni români Categorie:Politicieni români din secolul al XIX-lea Categorie:Profesori români Categorie:Români din secolul al XIX-lea