Zaleșciîki (în poloneză Zaleszczyki, în rusă Залещики) sau Zalișciîkî (în ucraineană Заліщики) - este un mic oraș cu o populația de 9.089 (în 2020) situat pe malul stâng al Nistrului, în raionul Ciortkov, regiunea Ternopol, în vestul Ucrainei. Din punct de vedere istoric, se află în Podolia, aproape de granița cu Țara Roșie și Bucovina.
Geografie Zaleșciîki este situat într-o râpă adâncă, pe o curbă a râului Nistru. Orașul a fost inundat de trei ori: în 1863, 1871 și 1927.
Zaleșciîki a fost polul termic polonez din perioada antebelică, fiind faimos pentru viticultura autohtonă și cultivarea pepenilor verzi.
Nume Se crede că numele orașului provine de la locul unde au locuit primii coloniști „za leszczyną” – „în spatele alunului”, deși o versiune mai exactă pare să fie că numele provine de la numele original al așezării Zalesie - „în spatele pădurii”, care mai târziu a devenit Zaleszcze, și în cele din urmă – Zaleszczyki. Conform cercetărilor istorice, prima mențiune scrisă a orașului Zaleșciîki datează din 1340. Această zonă a fost locuită din cele mai vechi timpuri. În oraș au fost descoperite monumente ale paleoliticului târziu, culturilor tripolitan, lipician și slav timpuriu.
Istorie Zaleșciîki a fost fondat pe pământurile satului Dobrowlany. Din 1376 până în 1766, a fost un sat în Regatul Poloniei, mai târziu în Uniunea Polono-Lituanian (în Voievodatul Podolia) și i s-au acordat drepturi de oraș în 1766. După Prima Împărțire a Poloniei (1772), a devenit parte a Imperiului Austriac, iar din 1866, parte a Imperiului Austro-Ungar, parte a Ținutului Coroanei Galiției și Lodomeriei (cu o pauză din 1809–1815, când Voievodatul Tarnopol a aparținut Imperiului Rus). Până în 1918, a fost un oraș la granița dintre Galiția, Lodomeria și Bucovina. Din 1919 până în 1945, a fost din nou în Polonia, în Voievodatul Tarnopol.
În Coroana Regatului Poloniei În 1594, Hatmanul de câmp al Coroanei, Stanisław Żółkiewski, a adunat trupe la Zaleșciîki pentru a-i respinge pe tătari, care incendiaseră orașele Halicz, Janów, Tłumacz, Jezupol, Kałusz, Śniatyn și Tyśmienica în timpul atacului lor asupra Țara Roșie din cauza unor calcule greșite ale comandamentului coroanei. De data aceasta, tătarii nu au luat prizonieri, deoarece se pregăteau pentru o campanie lungă.Сергій Леп'явко. Северин Наливайко // Володарі гетьманської булави: Історичні портрети / Автор передмови В. А. Смолій. — К. : Варта, 1994. — 560 с. — С. 61. — ISBN 5-203-01639-9.
În 1672, Zaleșciîki aparținea lui Stanisław Jan KoniecpolskiPamiętniki o Koniecpolskich: Przyczynek do dziejów polskich XVII wieku…, s. 367., iar în secolul al XVIII-lea lui Stanisław Poniatowski, tatăl regelui. A devenit oraș în 1766, sub conducerea regelui Stanisław August Poniatowski, primind un plan de reglementare conform tradiției poloneze - o piață dreptunghiulară cu primăria în centru, o biserică parohială situată pe o stradă care pornește din colțul pieței și un model de străzi în șah.
Originile orașului sunt legate de fabrica de țesături construită în 1750 de Rudolf Oettykier, proprietarul satului apropiat Latacz. A fost fondată pe terenuri aparținând satului Zaleșciîki, care, după înființarea orașului, a fost redenumit Stare Zaleșciîki. În jurul fabricii au fost construite și locuințe pentru muncitori. Luterani germani au fost aduși din Saxonia și Prusia ca muncitori. Contractele lor le garantau libertatea religioasă, dar episcopul de Kamieniec, Adam Stanisław Krasiński, a împiedicat construirea unei case de rugăciune. Prin urmare, Oettykier a organizat o parohie și o casă de rugăciune pentru ei în satul Filipcze, situat peste râul Nistru, în baza unui privilegiu acordat de domniașul Moldovei în 1759. Cu toate acestea, în 1766, luteranilor din Zaleșciîki li s-a interzis să treacă granița spre Filipcze.
La 30 august 1754, regele August al III-lea a acordat privilegiul de a organiza patru târguri anuale în satul Zaleșciîki. În 1760Zaleszczyki 1.) miasto powiatowe… — S. 346. sau 1763, cu ajutorul său, a fost construită Biserica Sfântul Stanislau. În 1766, regele Stanisław August Poniatowski a acordat orașului Zaleșciîki drepturi de oraș. Orașul era renumit în toată Podolia pentru meșterii săi populari remarcabili: țesători de covoare, olari și sculptori în lemn. În 1769, orașul a fost atacat de turci, iar în 1770, ciuma a lovit, forțându-l să decadă.
Sub stăpânirea austriacă
În urma Primei Împărțiri a Poloniei, Împărăteasa Maria Tereza Habsburg a emis un brevet de colonizare în 1774, care le-a permis coloniștilor artizani protestanți să se stabilească în Zaleșciîki, unde puteau înființa o biserică cu propria casă de rugăciune. În 1781, Împăratul Iosif al II-lea Habsburg a emis un brevet similar, marcând începutul colonizării iosefine.
Din 1774, Zaleșciîki a avut statutul de oraș districtual (pol. powiat Zaleszczycki, ger. Kreisdistrikt Zaleszczyki - rang inferior în ierarhia administrativă) în districtul HalițiaCarte nouvelle des Royaumes de Galizie et Lodomerie avec le District de Bukowine, Augsburg po 1772. (pol. cyrkuł halicki, ger. Haliczer Kreis - rang superior), iar în 1786 a devenit reședința districtului ZalescikiCarte Generale de l’Atlas des Roiaumes Galicie et Lodomerie divisés en 19 Cercles avec la Buckowina, 1786. (cyrkuł). În timpul războiului polono-austriac, bătălia de la Zaleșciîki a avut loc pe 18 iunie 1809. După reforma administrativă din 1854, Zaleșciîki a devenit oraș districtual în districtul CzortkówUibersichts Karte der neu organisirten Gerichts und Verwaltungs Bezirke der Kronländer Königreich Galizien und Lodomerien und des Herzogtums Bukowina, Wiedeń 1855., iar după desființarea districtelor în 1867, a rămas oraș districtual până în 1918. Pe 2 septembrie 1863, un incendiu a izbucnit în Zaleșciîki, distrugând aproape întregul oraș„Czas” nr 202, Kraków 5 września 1863, s. 3.. Datorită ajutorului „Societății pentru Construcția Căilor Ferate Podoliene” (pol. „Towarzystwo Budowy Kolei Podolskich”), fondată în 1895, mișcărilor activiștilor polonezi și sprijinului semnificativ din partea Sejmului național din Lwów, construcția tronsonului de cale ferată Cernăuți-Lujeni-Zaleșciîki a fost finalizată în 1898
În a Doua Republică Poloneză
Din 1919 până pe 14 martie 1923, s-a aflat sub administrație provizorie poloneză, aprobată de Conferința de Pace de la Paris la 25 iunie 1919. Consiliul Ambasadorilor a recunoscut suveranitatea poloneză asupra teritoriului Poloniei Mici de Est la 15 martie 1923. Din 15 martie 1923, s-a aflat oficial în granițele celei de-a Doua Republici Poloneze. Datorită renunțării la cea mai mare parte a Podoliei la RPU și a stabilirii frontierei la râul Zbrucz, Zaleșciîki a devenit oraș raional în Voievodatul Tarnopol.
Aici se aflau sediul Inspectoratului și al Gărzii Vamale. În oraș a fost staționat și postul Gărzii Vamale „Zaleszczyki”, iar mai târziu postul de Comandă pentru Protecția Frontierei - KOP „Zaleszczyki”.
Prin ordinul ministrului de interne din 28 martie 1934, teritoriul orașului a fost extins pentru a include satul Stare Zaleșciîki. Pe 6 septembrie 1935, Starostul Zaleșciîki, Krzyżanowski, a dezvelit o placă comemorativă pe casa în care locuise mareșalul Piłsudski în timpul șederii sale la Zaleșciîki, în septembrie 1933„Gazeta Lwowska” nr 204 z 7 września 1935, str. 2: Tablica Marsz. Piłsudskiego w Zaleszczykach.. La începutul anului 1938, locotenent-colonelul în retragere Juliusz Hoffmann a fost ales primar al orașului Zaleșciîki. În același an, a fost deschis podul feroviar reconstruit care lega Polonia de România. Până în 1939, orașul a fost un centru al vinificației. În fiecare an, aici avea loc tradiționalul festival „Winobranie” (Recoltarea Viței de Vie), care atrăgea oameni din toată Polonia. Mai mult, Zaleșciîki era renumită ca o stațiune climatică cu plaje frumoase pe Nistru.
În perioada Republicii Populare Poloneze și a propagandei comuniste, Zaleșciîki era considerat punctul în care rămășițele trupelor poloneze (cu comanda în prim-plan), precum și guvernul și cele mai înalte funcții s-au retras în România după ce URSS a atacat Polonia pe 17 septembrie 1939. În realitate, în Zaleșciîki exista doar un pod feroviar, iar guvernul polonez trecea granița cu mașina peste podul din KutyT. Dubicki, Wojsko polskie w Rumunii.. Câțiva refugiați au traversat Nistrul în 1939, fie cu trenul (precum cardinalul August Hlond), fie înotând (precum Melchior Wańkowicz).
Pol de căldură polonez
Datorită climatului său unic, foarte cald, era o stațiune poloneză bine-cunoscută, cu plaje pe râul Nistru, înconjurată pe trei laturi de teritoriul românesc. Era polul termic polonez, datorită condițiilor climatice tipice zonelor situate la 25 de grade sud (și, prin urmare, în Africa de Nord), rezultate din amplasarea sa sudică, panta sudică, reflexia locală a luminii solare și protecția împotriva vânturilor reci de est oferită de pădurea de fag care creștea pe versantul râului, ridicată la aproximativ 300 de metri deasupra râului. Aceasta însemna că temperatura medie de vară în Zaleșciîki era de 25-30°C, ajungând la 55-58°C la soare, deși aceasta era răcoroasă de briza constantă și blândă care venea dinspre Nistrul lat. Totalul anual scăzut de precipitații (560 mm) calculat de meteorologii dinainte de război a confirmat că Zaleșciîki se bucura de practic condiții tropicale, sezonul estival durând din mai până în octombrie, un fenomen unic în țară. Când stațiunile baltice erau complet pustii, Zaleșciîki era încă plin de activitate. Zaleșciîki avea două plaje: Słoneczna (însorit, stâncoasă, pentru bronzat) și Cienista (umbros), cu nisip alb și alei dens mărginite de copaci, destinate în principal scăldătorilor. Apa râului Nistru avea 21–22°C vara la ora opt dimineața și peste 35°C la prânzA. Włusek (2018). Kurorty wypoczynkowe II RP – Zaleszczyki.Zaleszczyki – utracony biegun ciepła.. Dansurile și concertele în aer liber erau la ordinea zilei, iar viața culturală înflorea și ea Zaleszczyki – najsłynniejszy kresowy kurort..
Datorită climatului său mediteranean, Zaleșciîki era singurul loc din Polonia unde se puteau găsi multe specii unice de plante. Aici se cultivau caiși, pere, piersici, pepeni verzi și viță de vie, ceea ce i-a adus porecla de „capitala viticulturii”. De asemenea, aici se desfășurau experimente cu culturi precum portocale și orez, iar anual se ținea un festival național al recoltei de struguri. Aici se afla Școala de Horticultură, avându-l pe Marian Lityński ca unul dintre directori (până în 1933). Stațiunea de vară se numea „Meranul Polonez”Katarzyna Węglicka, Wędrówki kresowe. Gawędy o miejscach, ludziach i zdarzeniach, Książka i Wiedza, Warszawa 2008. sau „Riviera Poloneză”. Printre cei care au stat în Zaleșciîki s-au numărat Józef Piłsudski, Maria Pawlikowska-Jasnorzewska și Maria Dąbrowska.
În 1928, Zaleșciîki a fost recunoscută ca stațiune publică de sănătate(Art. 2) Rozporządzenie Prezydenta Rzeczypospolitej z dnia 22 marca 1928 zmieniające ustawę o uzdrowiskach ().. Pe lângă cei care frecventau plaja, Zaleșciîki primea și copii cu boli și afecțiuni precum slăbiciune, întârzieri de dezvoltare, rahitism, tuberculoză, diateză exudativă și neuroartritică.
Un tren direct cu vagoane de dormit din Varșovia circula pe aici, transportând turiști și fructe rare poloneze, precum piersici, struguri, pepeni și citrice, precum și trenul expres Lux-Torpeda din Lvov, Wilno și Poznań. Legătură feroviară Gdynia-Zaleșciîki a fost cea mai lungă din a Doua Republică Poloneză, acoperind o distanță de 1.314 kmZaleszczyki. Czy czekało tu coś więcej niż słońce?.
Ocupația sovietică, germană și teroarea ucraineană