thumb|200px|Mylène Demongeot într-o scenă din filmul Răpirea sabinelor (1961) thumb|200px|Mylène Demongeot la Premiile César în anii '90 thumb|200px|Mylène Demongeot la Festivalul de la Cannes (1990) thumb|200px|Mylène Demongeot în octombrie 2013 la Waterloo Mylène Demongeot () a fost o actriță franceză de film și teatru.

Biografie

Copilăria Marie-Hélène Demongeot s-a născut pe 29 septembrie 1935 la Nisa, în departamentul Alpes-MaritimesLes Gens du Cinéma (Extrait de naissance 2317/1935).. Tatăl său, Alfred Jean Demongeot (născut la data de 30 ianuarie la Nisa, decedat în 1961), era un funcționar public de rang înalt în Ministerul Economiei Naționale, fiind fiul lui Marie Joseph Marcel Demongeot, militar de carieră, maior, comandant de batalion în regimentul 76 infanterie, născut la data de în Langres, Haute-Marne, decedat la Soit tombé au combat comme en témoigne une stèle à la ferme Mennejean à Nanteuil-la-Fosse (mais le site Mémoire des hommes du ministère des Armées ne le recense pas comme mort pour la France), soit mort à Saint-Jean-de-Luz, à l’âge de 47 ans.A scris cartea Citoyen et soldat („Cetățean și soldat”) și al lui Clotilde Caroline Innocente Marie Faussone di ClavesanaClotilde Faussone di Clavesana aparținea unei familii nobiliare piemonteze, stabilită la Nisa și era fiica contelui Alfred Faussone di Clavesana și a soției sale, născută Marie Laurenti-Roubaud.. Mama Mylenei, Claudia Troubnikova (născută la la Harkov, Imperiul Rus, decedată în 1986) aparținea unei familii de ruși albi exilați.

Mylène Demongeot și-a petrecut copilăria la Nisa, primii patru ani locuind într-o casă de pe rue Frédéric-Passy, cu bunica sa din partea tatălui. Părinții săi locuiau la Paris, dar la sfârșitul anului 1939, după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, i s-au alăturat la Nisa.

Avea 13 ani când familia ei s-a întors la Paris și s-a stabilit acolo. A studiat intens pianul, luând lecții cu și Yves Nat, și s-a înscris la , pe care l-a părăsit pentru a-l urma pe cel al Mariei Ventura.

Cariera artistică Paralel cu primele ei mici roluri în cinema din 1953, ea a pozat pentru fotografii publicitare și s-a îndrăgostit de fotograful Henry Coste (1926-2011), pe care l-a cunoscut în 1956. De asemenea, datorită uneia dintre aceste fotografii publicitare, a fost observată de Raymond Rouleau, care a distribuit-o în rolul Abigail din filmul Vrăjitoarele din Salem, rol care i-a adus succesul în 1957, la vârsta de 21 de ani. Henry Coste a divorțat și s-a căsătorit cu Mylène Demongeot în 1958.

Încă de la debut, aspectul ei de blondă senzuală și grația ei răutăcioasă au făcut-o să concureze cu o altă tânără actriță în vogă, Brigitte Bardot. Dar se demarcă de aceasta (cu care, dealtfel, împărtășește aceeași dragoste pentru animale) prin diversificarea preocupărilor sale. Ea joacă de timpuriu în producții străine, mai ales italiene. În Italia, ea a urcat la rangul de vedetă populară în 1959, jucând în filmul La Bataille de Marathon și prin participarea ei foarte remarcată cu Laurent Terzieff, într-o secvență memorabilă din filmul Les Garçons al lui Bolognini.

Etichetată cu ușurință, în acea perioadă, ca „blonda senzuală”, remarcabilele sale prestații dramatice din filmele L'Inassouvie de Dino Risi (1960), sau Le Cavalier noir (1961) de Roy Ward Baker, au fost adesea ignorate. Chiar și atunci când își schimbă radical registrul cu rolurile răutăcioase și emoționante din „marivaudages” elegante ale lui Deville (À cause, à cause d'une femme, L'Appartement des filles), producătorii și publicul o preferă în producții populare precum Cei trei mușchetari sau Fantômas.

Mylène Demongeot i-a avut ca parteneri pe ecran pe unii dintre cei mai faimoși actori din cinema ai epocii sale: Jean Marais (de mai multe ori, inclusiv în trilogia Fantômas), Yves Montand, Henri Vidal (în Une manche et la belle și Sois belle et tais-toi), Curd Jürgens, David Niven, Steve Reeves, Roger Moore, Dirk Bogarde (în și ), (în L'Or des Césars și ), Sami Frey, Jean-Paul Belmondo, Michel Piccoli, Gérard Depardieu și afinități cu marile figuri comice ale ecranului și scenei: Louis de Funès, Francis Blanche, Henri Salvador și Pierre Richard.

În 1966, în timpul filmărilor pentru televiziune al unuia dintre episoadele din Dossiers de l'agence O, Mylène Demongeot l-a cunoscut pe Marc Simenon, regizorul și fiul scriitorului Georges Simenon, și s-a căsătorit cu el în același an. Pentru el, și-a pus cariera profesională pe plan secund pentru a-l ajuta în producțiile acestuia.

După ce Marc Simenon a murit accidental la 22 octombrie 1999, Mylène Demongeot și-a împărțit timpul între scris și angajamente față de diverse cauze.

Ulterior, și-a redescoperit dualitatea de actriță populară și avangardistă. A jucat în filme împreună cu Michel Gérard, Bertrand Blier și Cédric Kahn și s-a implicat în producții precum La Piste du télégraphe de Liliane de Kermadec sau Victoire de Stéphanie Murat. Între anii 2000-2010 a avut o diversitate de roluri, alternând filme de succes, precum 36 quai des Orfèvres de Olivier Marchal și seria Camping de Fabien Onteniente, cu filmele lui Hiner Saleem, care o distribuie succesiv în Les Toits de Paris (2007) și (2011).

Între septembrie 2013 și iunie 2014, Mylène Demongeot a fost o invitată constantă a programului radio Les Grosses Têtes, de Philippe Bouvard, de la RTL.

Alte activități Mylène Demongeot a candidat la alegerile regionale din 1992 din Provence-Alpes-Côte d'Azur pe lista Énergie Sud a lui Bernard Tapie, din departamentul Bouches-du-Rhône.

Ea s-a dedicat protecției animalelor, luptei împotriva poluării și împotriva minelor antipersonal (ea este fondatoare a ONG-ului HAMAP)Créée le 8 mai 1999 au lendemain de la convention d'Ottawa, cette ONG française assure une présence dans plus de 40 pays afin de réaliser des actions de déminage humanitaire et de reconstruction d'infrastructures, de mettre en œuvre des unités médicales fixes et mobiles, et de former des démineurs locaux aux techniques de déminage (cf. le site officiel de HAMAP (Halte aux mines antipersonnel))..

A fost membră a comitetului de onoare al Asociației pentru Dreptul de a muri cu Demnitate (ADMD)« Comité d'honneur » , sur le site de l'ADMD..

Viața privată Mylène Demongeot a fost căsătorită de două ori : în 1958 cu fotograful Henry Coste și în 1968 cu regizorul Marc Simenon. Cu Marc Simenon, care a murit în 1999, ea a locuit în Poigny-la-Forêt în Yvelines, apoi și-au cumpărat, în 1981, vila Les Myriades pe insula Porquerolles din Var, în timp ce a păstrat și un apartament la Paris.. După moartea soțului ei, ea a vândut vila din Porquerolles și s-a mutat în 2011 la Mayenne, într-o fermă din Châtelain, aproape de Château-Gontier și Refuge de l'Arche . Fondatorul acestui parc animalier specializat în primirea animalelor sechestrate sau rătăcite a fost cel care l-a încurajat să vină în regiune și care i-a găsit casa, o fermă veche înconjurată de un teren mare cu iaz. Actrița s-a implicat în viața adăpostului de animale și a devenit președinte de onoare al asociației care administrează parcul animalier..

Actrița a fost victima unei escrocherii financiare puse la cale de managerul ei de cont. Ea susține că i-a fost furată o sumă de circa două milioane de euro, la fel ca și altor personalități ale filmului precum Isabelle Adjani, Alexandre Arcady, Monica Bellucci, Juliette Binoche, Olivier Martinez sau Samy Naceri. Instanța a pus pe rol acest caz în iunie 2012« Un banquier soupçonné d'avoir escroqué des stars » sur lerepublicain-lorrain.fr (consulté le 27 décembre 2012).« Deux banques condamnées », Paris Match, 8 juin 2014.. Mylène Demongeot a povestit lunga perioadă de procedură judiciară a acestui caz în cartea ei Très chers escrocs… (2019).

Moartea și funeraliile Mylène Demongeot a murit la 1 decembrie 2022. la spitalul Cognacq-Jay din Paris., unde era internată pentru îngrijiri paliative în urma unui cancer peritoneal..

Funeraliile ei au avut loc pe 10 decembrie 2011 la crematoriul cimitirului Père-Lachaise din Paris, în prezența mai multor personalități din lumea cinematografiei, printre care Pierre Richard, Daniel Prévost și Dominique Besnehard.. Cenușa actriței a fost împrăștiată în mai multe locuri, conform ultimei ei dorințe.

Roluri în teatru O selecție a spectacolelor în care Mylène Demongeot a jucat roluri importante: 1958: Virage dangereux („Viraj periculos”) de J. B. Priestley, regia Raymond Rouleau, 1968: Gugusse de Marcel Achard, regia Michel Roux, 1988: Caviar ou lentilles („Caviar și linte”), adaptare după Caviale e lenticchie de Giulio Scarnicci și Renzo Tarabusi, regia Jacques Rosny 1988: Salomé de Oscar Wilde, regia Francis Sourbié, Théâtre Mouffetard 1992: Piège pour un homme seul („Capcană pentru un om singur”) de Robert Thomas, regia Robert Thomas 1992: Le Canard à l'orange de , regia Pierre Mondy 1992: Électre („Electra”) de Jean Giraudoux, regia Raymond Gérôme 1992: Un homme pressé de Bernard Chartreux, regia Jean-Pierre Vincent 2000: Becket ou l'Honneur de Dieu de Jean Anouilh, regia Didier Long 2017: de , regia Stéphanie Fagadau,

Filmografie

1957: Vrăjitoarele din Salem (Les sorcières de Salem), regia Raymond Rouleau 1957: , regia Henri Verneuil 1958: Bonjour tristesse, regia Otto Preminger 1958: , regia Marc Allégret 1959: , regia Yves Ciampi 1959: („Femeile sunt slabe”), regia Michel Boisrond 1959: , regia Ralph Thomas 1959: , regia Mario Bava și Jacques Tourneur 1960: , regia Duilio Coletti și Carlo Lizzani 1960: , regia Dino Risi 1961: Cei trei mușchetari (Les trois mousquetaires), regia Bernard Borderie 1961: , regia Richard Pottier 1962: , regia Steno 1963: , regia Michel Deville 1964: Căutați idolul (Cherchez l'idole), regia Michel Boisrond 1964: Fantômas, regia André Hunebelle 1965: Coliba unchiului Tom (Onkel Toms Hütte), regia Géza von Radványi 1965: Fantômas în acțiune, regia André Hunebelle 1966: , regia Michael Pfleghar 1967: Fantômas contra Scotland Yard, regia André Hunebelle 1969: , regia Nicolas Gessner și Luciano Lucignani 1970: , regia Marc Simenon 1971: , regia Marc Simenon 1972: , regia 1974: , regia Marc Simenon 1977: , regia Claude Patin 1983: , regia Roger Vadim 2004: („Poliția judiciară”), regia Olivier Marchal 2007: , regia Huner Saleem 2011: , regia Huner Saleem⁠

Lucrări publicate

Autobiografii („Sertare secrete”) („Memorii cinematografice”; continuarea autobiografiei „Sertare secrete”) („Dragoste nebună”)

Povestiri și eseuri („Liliecii din Harkov”) („Adio Harkov”)

(„Animalele din viața mea”) („Monștrii mei sacri”) („Viata e minunată!”) („Dragii mei escroci...”)

Distincții În 2007 a fost decorată cu în grad de comandor, iar după 10 ani, în 2017, a fost distinsă cu Legiunea de onoare în grad de cavaler.

Mylène Demongeot a fost de două ori nominalizată la Premiul César, categoria „Cea mai bună actriță în rol secundar”, în 2004 (pentru rolul din filmul ) și în 2006 (pentru rolul din filmul ).

Note

Legături externe Mylène Demongeot la allocine.fr

Categorie:Nașteri în 1935 Categorie:Nașteri pe 29 septembrie Categorie:Decese în 2022 Categorie:Decese pe 1 decembrie Categorie:Actrițe franceze din secolul al XX-lea Categorie:Actrițe franceze din secolul al XXI-lea Categorie:Actrițe de film franceze Categorie:Actrițe de teatru franceze Categorie:Cavaleri ai Legiunii de onoare Categorie:Comandori ai Ordinului Artelor și Literelor Categorie:Decese cauzate de cancer în Franța Categorie:Oameni din Nisa