Marignane este o comună franceză, situată în departamentul Bouches-du-Rhône, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur. Este scăldată de malurile iazurilor Berre si Bolmon si străbătută de canalul Rove.
Orașul este cunoscut în regiune pentru găzduirea aeroportului Marsilia-Provence precum și sediul central și una dintre fabricile de proiectare și asamblare ale companiei Airbus Helicopters (fostă Eurocopter), producător de elicoptere civile și militare.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Marignane este situat la sud-est de lacul Étang de Berre, într-o câmpie care anterior era mlăștinoasă, mărginită la sud de lanțul muntos Estaque și la est de platoul Arbois. Orașul este separat de lacul propriu-zis printr-o lagună, Étang de Bolmon; limba de pământ dintre cele două lacuri, accesibilă din nordul orașului, este denumită Le Jaï.
Este traversată de la est la vest de pârâul Cadière și de afluentul acestuia, Raumartin, precum și de canalul Marsilia-Ron.
Singura formă de relief a comunei este un mic platou, numit platoul Notre-Dame, care atinge altitudinea maximă de 104 metri, situat în partea de est a comunei.
Comune limitrofe
Comunicări și transporturi Marignane este situată în apropierea a două autostrazi: Autostrada A7 (Lyon – Avignon – Marsilia) trece la est de comună; nodul rutier Vitrolles se află la 3,5 km est de centrul orașului; Autostrada A55 (Marsilia – Fos – Montpellier) trece la sud; nodul rutier Gignac se află la 5 km sud de centrul orașului.
Linia feroviară de mare viteză (LGV) Paris – Marsilia trece pe platoul Arbois; Gara Aix-en-Provence TGV se află la 10 kilometri de Marignane. Linia clasică Paris – Marsilia traversează comuna Marignane, dar gara Pas-des-Lanciers este deservită doar de câteva trenuri TER care leagă Marsilia de Avignon. Fosta linie Marignane – Martigues, gestionată de regia departamentală de transporturi din Bouches-du-Rhône (RDT 13), asigură în continuare transportul de marfă între La Mède (rafinărie), zona industrială Marignane (mai multe conexiuni) și gara Pas-des-Lanciers, unde se leagă de linia Paris – Marsilia.
Aeroportul Marseille Provence este situat aproape în totalitate pe teritoriul comunei Marignane, deși accesul se face prin Saint-Victoret și Vitrolles. Este un aeroport de clasă internațională, care deservește numeroase destinații din Franța și din străinătate.
Canalul Marsilia-Ron traversează partea de sud-vest a comunei. Pe acest tronson, este navigabil, însă închiderea tunelului Rove îl lipsește de orice trafic. Portul amenajat în cartierul Saint-Pierre este neutilizat.
Climă În 2010, clima comunei a fost clasificată ca tipic mediteraneană, conform unui studiu realizat de CNRS, bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, conform căreia comuna se află într-o zonă cu climat mediteranean, în regiunea climatică Provence, Languedoc-Roussillon. Aceasta este caracterizată de precipitații reduse vara, o foarte bună expunere la soare (2.600 ore/an), veri calde (21,5 °C), un aer foarte uscat vara și sec în toate anotimpurile, vânturi puternice (cu o frecvență de 40-50 % a vânturilor > 5 m/s) și puține cețuri .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 14,7 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,3 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 575 mm, cu 6,2 zile de precipitații în ianuarie și 1,4 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comună, este de 15,9 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 532,3 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Marignane este clasificată drept un centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate în 7 niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea face parte din unitatea urbană Marsilia-Aix-en-Provence, o aglomerație interdepartamentală, fiind o comună situată în zona periurbană . De asemenea, comuna aparține de zona metropolitană a Marsiliei - Aix-en-Provence, din care face parte ca o comună din coroană. Această arie, care include 115 comune, este clasificată în categoria ariilor cu 700.000 de locuitori sau mai mulți (cu excepția Parisului) .
Comuna, mărginită de Marea Mediterană, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului . Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru .
Utilizarea terenurilor Ocupația terenurilor din comună, conform bazei de date europene de ocupare biogeografică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este caracterizată de ponderea semnificativă a teritoriilor artificializate (71,7% în 2018), în creștere față de 1990 (66,6%). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (38,1%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (28,9%), ape maritime (12,7%), terenuri arabile (7%), zone agricole heterogene (5,9%), spații verzi artificializate, neagricole (4,7%), zone umede interioare (1,8%), spații deschise, fără sau cu puțină vegetație (0,7%), pajiști (0,3%) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Istorie Antichitate În epoca bronzului, locuințele erau dispersate, iar până în prezent nu există urme descoperite pe teritoriul actual al Marignane, cu excepția unor vestigii mai vechi, datând din perioada Chasséen, identificate în sudul capelei Notre-Dame-de-Pitié (descoperiri ale lui Sicard, înregistrate în Harta arheologică a Galiei – CAG).
Această prezență pare să fie legată de evenimente particulare, mai degrabă decât de mișcarea generală cauzată de expansiunea cetății grecești Massalia la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr.
În a doua epocă a fierului, teritoriul pare să fi fost organizat în jurul și pornind de la oppidum-ul de la Notre-Dame-de-Pitié, construit târziu, în jurul anului 380 î.Hr., și abandonat devreme, în jurul anului 180 î.Hr. În prezent, nu avem nicio indicație despre situația teritoriului între sfârșitul ocupării oppidum-ului (180 î.Hr.) și întemeierea cetății romane de către Gaius Marius în anul 104 î.Hr., o ipoteză avansată de Nicolas-Claude Fabri de Peiresc la sfârșitul secolului al XVI-lea.
Prima mărturie a prezenței romane se referă la creștinarea localităților Marignane și Berre-l'Étang. De altfel, mai multe situri de locuire existau pe acest teritoriu în perioada romană.
Pomponius Mela (10 î.Hr. – 54 d.Hr.) menționează în tratatul său de geografie o descriere a popoarelor și țărilor de pe malurile Mediteranei, realizată din vila pe care o ocupa pe teritoriul tribului Aruas (Aryens).
Tradiția relata că Marignane ar fi fost fondată de Gaius Marius, general și om politic roman. Nicolas-Claude Fabri de Peiresc (1580-1637), consilier în Parlamentul din Aix, a scris în Histoire Abrégée de Provence despre acest oraș următoarele:
Scrierile abatelui Roquebrune, care menționează un masacru îngrozitor pe versanții colinei Notre-Dame-de-Pitié, ar putea corespunde luptelor relatate de Plutarh în Viețile oamenilor iluștri, purtate de Gaius Marius atunci când i-a învins pe cimbri și pe teutoni în anul 102 î.Hr..
Erudiții locali, care au contribuit la elaborarea enciclopediei departamentale a Bouches-du-Rhône, au reținut, în schimb, figura lui Marinius, care ar fi locuit în cetate, ca fiind fondatorul orașului. Se presupune că Marinius a dat numele său localității Marignane, unde a murit în anul 479. Acesta fusese numit de Majorian (împărat roman între 456 și 461) pentru a comanda armatele romane prezente în regiunea joasă a văii Rhône. Marinius câștigase admirația Romei datorită succesului său strategic împotriva hunilor la Badriacum. Trupul său a fost transportat la Roma de către Bimardus.
Evul Mediu Potrivit lui A. Longnon, în perioada carolingiană (secolul al IX-lea) și în secolul al X-lea, Marignana, Cadarascum, Istrum și Fossa erau singurele așezări din jurul lagunei Berre. La începutul domniei lui Henric I, în anul 1032, Marignana — împreună cu primii cavaleri ai ținutului Occitan — și Fos erau considerate feude.
Membrii familiei de Baux au fost, printre alții, seniori ai Marignane, în special cei proveniți din uniunea dintre Bertrand I de Baux și Tiburge d'Orange.
Un castel a fost construit pe locul unei construcții aparținând templierilor, o ipoteză susținută de faptul că Guillaume și Raymond de Baux au participat la Prima Cruciadă și au fost binefăcători și membri ai Ordinului. Templierii dețineau proprietăți în această seniorie a Marignane, în special pe situl Saint-Michel de Gignac, situat astăzi pe teritoriul comunei Le Rove.
Moartea reginei Ioana I a provocat o criză de succesiune în fruntea comitatului Provence, orașele din Uniunea de la Aix (1382-1387) sprijinindu-l pe Charles de Duras împotriva lui Ludovic I de Anjou. Seniorul din Marignane, François de Baux, s-a alăturat angevinilor în 1385, după moartea lui Louis I.
Miracolul Sfântului Isarn: După unul dintre lungile sale trasee călare prin Provence, Isarn, epuizat, s-a oprit la prioratul din Marignane. Paracliserul l-a primit în biserică și i-a pregătit un loc de odihnă în sacristie. Vita Sancti Isarni relatează că acest eveniment a avut loc în timpul unei privegheri liturgice la Marignane. Femeile evlavioase se rugau fiecare în fața lumânării lor. Când una dintre ele s-a îndepărtat pentru scurt timp, paracliserul a luat lumânarea acesteia și a așezat-o la căpătâiul abatelui, pentru ca acesta să aibă lumină la trezire.
Întorcându-se, femeia s-a înfuriat și a protestat: „Am adus lumânarea pentru Sfântul Victor, nu pentru orice abate!” Atunci s-a petrecut un miracol care a forțat-o să lase lumânarea lângă Sfântul Isarn: a încercat să ia lumânarea cu violență, dar aceasta s-a stins imediat. Femeia nu a mai reușit să o reaprindă decât dacă o așeza la căpătâiul sfântului.
Textul Vita adaugă: „Căci Dumnezeu a preferat în mod vădit să-i rezerve lui Isarn un luminator destinat glorioasei sale martiri.”
Acest mărturie provine din Vita Isarni (Viața Sfântului Isarn), unde reprezintă singura mențiune explicită a cultului Sfântului Victor, fără alt motiv decât acela de a justifica un transfer de devoțiune către abatele Isarn.
Epoca modernă Granițele teritoriului din perioada Vechiului Regim nu corespund celor ale unei localități cu hotarele administrative așa cum le cunoaștem astăzi, ci reprezintă extinderea domeniului seniorial: seigneuria.
La apogeul expansiunii sale teritoriale, seigneuria de Marignane includea nu doar Marignane, ci și Saint-Victoret, precum și teritoriile Gignac și Le Rove, întinzându-se până la calancurile mediteraneene.
Marignane a fost ridicat la rang de marchezat în anul 1647, în favoarea lui Jean-Baptiste de Covet de Marignane.
Revoluția Franceză