Gurie Georgiu

Gurie Georgiu, pe numele de mirean Grigore Georgiu, () a fost membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și episcop al Eparhiei Devei și Hunedoarei.

Viața și activitatea În ședința sa din 19 iunie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a hotărât înființarea unei noi Episcopii, cea a Devei și Hunedoarei. Într-o înșiruire firească de evenimente, în ziua de 29 octombrie 2009 a fost ales episcop al Devei și al Hunedoarei, iar o lună mai târziu, anume în duminica din 29 noiembrie 2009, întronizat, în Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Deva, cel dintâi arhipăstor al hunedorenilor: Preasfințitul Părinte Episcop Gurie Georgiu.

Se născuse la 31 decembrie 1968, în satul Huta-Chiuiești (jud. Cluj), în familia credincioșilor Teodor și Maria, o familie binecuvântată de Dumnezeu cu patru copii: Irina, Tănasie, Ioan și Grigore; el era cel mai mic dintre frați. Bunii săi părinți i-au fost și cei dintâi „dascăli” ai formării sale morale, crescându-l în spiritul fricii de Dumnezeu și al respectului față de semeni, sădindu-i în suflet duhul blândeții, al rugăciunii și al bunei cuviințe. Clasele primare le-a urmat la Școala Primară din Huta (1976-1980), iar pe cele gimnaziale, la Școala Generală „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca (1980-1984). După absolvirea Liceului Industrial „Traian Vuia” din Cluj-Napoca (1984-1988) a fost admis la Seminarul Teologic din Craiova (1988-1992), apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, secția „Teologie Pastorală” (1992-1996), perioadă care a corespuns și cu intrarea sa, ca frate de mănăstire (1988), în obștea așezământului monahal de la Lainici (jud. Gorj), respectiv cu alegerea în funcția de secretar de cabinet (1989-1996) al mitropolitului Nestor Vornicescu al Olteniei. Pregătirea sa teologică a continuat pe băncile Institutului de Teologie Pastoral-Misionară din Padova (Italia), în cadrul a două stagii de pregătire postuniversitară, una masterală (1996-1997), iar cealaltă doctorală (1997-2000), încununate ulterior cu obținerea titlului de doctor în domeniul Teologie în cadrul Școlii Doctorale a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În Italia a înființat patru comunități ortodoxe românești, în centre urbane precum Padova, Pordenone, Treviso și Verona, lucrând – cu timp și fără timp – la închegarea și la dinamizarea activității pastoral-misionare din cadrul acestora; în același scop a elaborat și tipărit numeroase articole și cuvântări în publicații locale, precum Oriente Cristiano, Difesa del popolo, Il Gazzettino, Portavoce etc., și a pus bazele buletinului Lumină Lină al parohiei românești din Padova (1997). Viitorul ierarh a fost tuns în monahism la mănăstirea Lainici, în ziua de 1 februarie 1990, fiind hirotonit ierodiacon la 4 februarie 1990, respectiv ieromonah, la 1 ianuarie 1992, în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova; în 1996 a primit distincția bisericească de protosinghel, iar în 2001, pe cea de arhimandrit. În perioada anilor 1992-1996 a îndeplinit ascultarea de ecleziarh al Catedralei Mitropolitane din Craiova, iar după revenirea în țară, pe cea de vicar administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Craiovei (2000-2001). La recomandarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, pe atunci arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, Sfântul Sinod al Bisericii Române, în ședința sa de lucru din 4-5 iulie 2001, l-a ales ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei; hirotonia întru arhiereu a avut loc în ziua de 5 august 2001, în Catedrala Mitropolitană din Craiova. Purtând titulatura inițială de „Strehăianul” (2001-2004), iar între anii 2004 și 2009, pe aceea de „Gorjanul”, tânărul ierarh a supravegheat îndeaproape activitatea sectoarelor eparhiale și s-a îngrijit de construcția „Centrului Educațional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane” și a „Complexului Rezidențial pentru Bătrâni” din Craiova; de asemenea, a îndeplinit funcția de președinte al Fundației „Cuvântul care zidește” și a participat, ca delegat al Sfântului Sinod, la mai multe simpozioane, congrese, conferințe, mese rotunde și întruniri naționale și internaționale pe teme de Teologie, în țară și peste hotare (Padova, Aquileia, Verona, Milano, Roma etc.).

Pe linie didactică, în perioada anilor 2004-2009 a predat, la Facultatea de Teologie din Craiova, disciplina „Teologie Pastorală”, elaborând două prețioase volume cu caracter pastoral-misionar, anume Meditații duhovnicești la sfârșit de modernitate (Craiova, 1999, 210 p.) și Despre mântuirea sufletului în era post-industrială (Craiova, 2001, 353 p.), precum și o mulțime de articole, note, comentarii și cuvântări, care au văzut lumina tiparului în revista Mitropolia Olteniei și în foaia pastoral-misionară craioveană Cetatea Creștină. În calitate de arhipăstor al meleagurilor hunedorene, a menținut pe mai departe contactul atât cu mediul universitar, predând aceeași disciplină (din anul 2010), ca profesor titular, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, respectiv în calitate de cadru didactic asociat (din toamna anului universitar 2021/2022), la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, cât și cu cercetarea științifică, fiind autorul volumelor Ofensiva Noilor Mișcări Religioase (NMR) și reversibilitatea secularizării (Alba Iulia – Deva, 2013, 469 p.), Articularea credinței în cultura timid-postmodernă românească – perspective aplicate de consolidare rațional-mistică a demersului pastoral (coautor; Stockholm – Deva, 2014, 512 p.), Vocația preoțească în context postmodern. Responsabilitate pastorală și criză de motivație în perimetrul eclezial (Stockholm – Deva, 2014, 288 p.), II dramma dell'Europa odierna, «stanca» metafisicamente. Il “metabolismo” del terorismo e delle sette nella visione di Massimo Introvigne (Stockholm – Deva, 2014, 264 p.) și „Mergând, învățați toate neamurile...”. Cuvinte pastorale (Stockholm – Deva, 2020, 228 p.), precum și a numeroase studii și articole, publicate în reviste din țară și din străinătate și în volumele colective ale unor simpozioane și conferințe naționale și internaționale, la care a participat.

În cei doisprezece ani de arhipăstorire, în plan administrativ-gospodăresc, pastoral-misionar, economic, cultural-educațional și social-filantropic s-au înregistrat multiple realizări, reafirmându-se și confirmându-se altfel premizele care au stat, în vara anului 2009, la baza înființării acestei noi eparhii a Patriarhiei Române, eparhie aflată, până în februarie 2012, în componența Mitropoliei Banatului, iar de atunci și până în prezent, în cea a Mitropoliei Ardealului.

La nivel administrativ-gospodăresc, la începutul anului 2010 s-a reușit achiziția unei clădiri-monument istoric, parte a ansamblului urban de pe strada Andrei Șaguna din Deva, destinată a deveni sediu administrativ al Centrului Eparhial al Episcopiei Devei și a Hunedoarei. În anii următori s-au executat lucrări de subzidire și de consolidare a clădirii, de dren și de hidroizolație la nivelul fundației, de extindere și de recompartimentare a demisolului și a parterului, de construcție a mansardei și a unui foaier cu o cupolă pictată în stil bizantin, de amenajare și de utilare interioară cu toate cele necesare etc. Astfel primenit, noul sediu a fost sfințit în seara zilei de 8 noiembrie 2014, slujba fiind oficiată de însuși Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Pe aceeași linie trebuie consemnată și achiziția, în anul 2011, a unui imobil situat în proximitatea Catedralei Episcopale și a Centrului Eparhial, precum și amenajarea sa ca reședință (2012-2014), prevăzută cu un paraclis închinat „Sfântului Luca al Crimeii”, respectiv renovarea și dotarea cu toate cele necesare a clădirii vechiului Centru Eparhial și al reședinței episcopale (2010-2011), dimpreună cu lucrările aferente de amenajare a curții Catedralei Episcopale „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Deva (2014-2016), lăcaș de cult consolidat în anul 2014, repavimentat în interior în 2020 și dăruit apoi cu un frumos altar de vară din lemn în 2021.

În planul pastorației și al misiunii, amintim înființarea mai multor parohii urbane (în foste cartiere muncitorești din Deva, Hunedoara, Petroșani, Petrila, Călan, Orăștie, Hațeg și Simeria), hirotonirea a circa 140 de preoți și diaconi, efectuarea a circa 1.300 de vizite pastorale în parohii și filii, la așezămintele monahale și în centrele pastoral-misionare, cultural-educaționale și social-filantropice din eparhie, întâmpinarea a numeroase delegații oficiale și a unor oaspeți de seamă din țară și de peste hotare (ierarhi, cadre didactice universitare, personalități ale lumii academice și culturale), respectiv primirea în audiență a peste 5.000 de persoane sau grupuri de persoane, respectiv, în perioada praznicului Nașterii Domnului, însumat, a circa 30.000 de colindători. De asemenea, de consemnat târnosirea a peste 25 de biserici nou-construite; se adaugă punerea pietrei de temelie a altor circa 30 de lăcașuri de cult (aflate în faza de construcție sau de finisare), respectiv săvârșirea rânduielii de binecuvântare, în urma unor ample lucrări de renovare și de re/pictare, a peste 200 de biserici. Privitor la monahismul hunedorean, la cele 10 chinovii existente în momentul înființării Episcopiei Devei și a Hunedoarei, anume mănăstirile Prislop (sec. XIV-XV), Crișan (1991) și Crișcior (1992), respectiv schiturile Poiana Muntelui - Vulcan (1992), Ghelari (1992), Cucuiș (1993), Suseni-Colț (1995), Râu de Mori - Retezat (1999), Stațiunea Straja (1999) și Băița (2003), s-au adăugat alte 13 așezăminte monastice noi; este vorba de mănăstirile Măgureni (2010), Groapa Seacă - Jieț (2011), Măgura (2014) și Deva (2015), de schiturile Grădiștea de Munte (2010), Bălata (2011), Nandru (2013), Ohaba (2013), Câmpu lui Neag (2015), Ardeu (2015), Vața de Sus - Bujoara (2019) și Coroiești (2021), respectiv de metocul Alun al schitului Ghelari (2011); în toate aceste așezăminte mănăstirești s-au înregistrat numeroase și diversificate realizări, îndeosebi în plan constructiv. În anul 2019, la marginea municipiului Deva s-a purces la construcția unui complex ecleziastic amplu, cuprinzând biserica și clădirile anexe ale mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, o școală (incluzând toate ciclurile de învățământ), un cămin pentru persoane vârstnice și un centru de îngrijiri paleative: Așezământul „Părintele Arsenie Boca”.

Importantă a fost și implicarea ierarhului hunedorean și a membrilor Centrului Eparhial în organizarea conferințelor preoțești și a sinaxelor monahale, precum și a diferite manifestări național-istorice și cultural-bisericești, festivaluri de muzică sacră și concerte de colinde, serbări școlare și întâlniri cu profesorii de Religie și cu elevii premianți etc. Un însemnat rol duhovnicesc l-au avut apoi diferitele pelerinaje (în țară și peste hotare), procesiunile cu sfinte moaște, respectiv organizarea de hramuri și de întâlniri festive în parohiile și în așezămintele monahale din eparhie. De un real folos duhovnicesc a fost și concretizarea demersului făcut pentru includerea, în grila de programe a posturilor locale de televiziune Hunedoara TV (apoi Unu TV) și Info HD, a emisiunilor de cultură și spiritualitate creștin-ortodoxă Cuvinte cu rost (2012) și La început a fost Cuvântul (2014), respectiv, la posturile de radio Big FM Deva și Radio Color Orăștie, a emisiunilor săptămânale Orthocaffè și Hristofonia, toate realizate și moderate de preoți din cele două orașe.