thumb|Icoană din sec. al XVI-lea reprezentând evenimentele descrise în Apocalipsa lui Ioan
Apocalipsa lui Ioan sau Revelația lui Ioan (în , în traducere „Dez-văluirea lui Ioan”, în sensul de dare jos a vălului, în latină velum) este ultima carte din Noul Testament și singura carte biblică aparținând în întregime literaturii apocaliptice. Apocalipsa lui Ioan face parte din canonul biblic al celor 27 scrieri ale Noului Testament, stabilit în anul 367 de Atanasie din Alexandria.
Autorul și locul scrierii Cf. , autorul scrierii este un Ioan, de obicei denumit Ioan Teologul, identificarea acestuia cu Apostolul Ioan fiind controversată, iar locul scrierii este Insula Patmos din Marea Egee.
Datare Contextul scrierii pare a fi persecutarea creștinilor, drept pentru care data scrierii este plasată fie circa 95 e.n., în timpul domniei lui Domițian, fie circa 64-69 e.n., în timpul sau imediat după domnia lui Nero.Kenneth Gentry. Before Jerusalem Fell, ISBN 0-930464-20-6. Powder Springs, Georgia: American Vision, 1989. Mesajul cărții privește triumful escatologic al lui Isus Cristos asupra dușmanilor săi și ai Bisericii.
Autorul thumb|300px|Lui Ioan îi apare un înger. Cartea Apocalipsei. Manuscris din secolul al XIII-lea. British Library, Londra. Autorul apocalipsei se denumește pe sine drept „Ioan”., , , Autorul afirmă de asemenea că era în Patmos când a primit prima viziune.; Ca urmare, autorul Apocalipsei este numit uneori Ioan de Patmos. Alți comentatori teologici, precum Donald Guthrie și J. Alec Motyer afirmă că viziunea este scrisă de către Ioan, dar viziunea are amprenta lui Hristos. Chiar de la primul verset din Apocalipsa lui Ioan 1:1 putem vedea acest lucru: "Descoperierea lui Isus Hristos,....". Ioan este doar ochiul care vede și mâna de lucru, care scrie.
Dezbaterea timpurie Iustin Martirul (c. 100-165 AD) care-l cunoștea pe Policarp de Smirna, învățăcel al lui Ioan, face o posibilă aluzie la această carte, și-l creditează pe Ioan ca autor al ei.St. Justin Martyr, Dialogue with Trypho Chapter lxxxi. Ireneu de Lyon (c. 115-202) ia asta drept fapt. La sfârșitul secolului al II-lea era acceptată în Antiohia de către Theophilus (decedat c. 183), iar în Africa de Tertulian (c. 160-220). La începutul secolului al III-lea ea este adoptată de Clement din Alexandria și de către Origene din Alexandria și mai târziu de Lactanțiu, Dionisie din Alexandria etc.Eusebius of Caesarea, Ecclesiastical History Book vii. Chapter xxv. Eusebiu din Cezareea (ca. 263–339) era înclinat să considere Apocalipsa împreună cu cărțile acceptate, dar a trecut-o de asemenea în Antilegomena.Eusebius of Caesarea, Ecclesiastical History Book iii. Chapter xxv. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua.Jerome's Homily on Psalm 149 Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peșitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică)."Apocalypse", Encyclopedia Biblica
Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan."Revelation, Book of." Cross, F. L., ed. The Oxford dictionary of the Christian church. New York: Oxford University Press. 2005 Referiri la scrierea ei de către apostol se află încă de la Iustin Martirul, în al său Dialog cu Trypho.Justin Martyr, Dialogue with Trypho, 81.4 Alte mărturii timpurii sunt de la Ireneu de Lyon,Against Heresies iv. 20. 11 Clement din Alexandria,Who Is the Rich Man That Shall Be Saved? xlii Tertulian,On Prescription Against Heretics 36 Ciprian de Cartagina și Ipolit de Roma.Treatise on Christ and Antichrist xxxvi Totuși, această identificare a fost negată de alți Părinți ai Bisericii, incluzându-i Dionisie de Alexandria, Eusebiu din Cezareea, Chiril din Ierusalim, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Apocrifonul lui Ioan afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa.S. Giversen. Apocryphon Johannis Copenhagen: 1963 p. 49 Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan."So strong is this evidence that it is difficult to believe that they all made a mistake confusing the John of the Apocalypse with John the apostle. . . . It must be conceded that taken as a whole (the evidence) points very strongly to the probability that John of the Apocalypse was, in fact, John the apostle." New Testament Introduction. IVP: 1990 p935
Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan.Cerinthus at CCEL.org
În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și anume prezbiterul Ioan, învățătorul lui Papias, episcop de Hierapolis. Eusebiu din Cezareea a căzut mai târziu de acord cu Dionisie.Eusebius: Church History (Book VII), Chapter 25Euserbius: Church History (Book III, Chapter 39) Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și Conciliul de la Laodicea au respins autoritatea Apocalipsei.The Book of Revelation By Robert H. Mounce. pp. 23-24
Opinia tradițională În interpretarea tradițională Apostolul Ioan, despre care se susține că ar fi scris Evanghelia după Ioan și epistolele lui Ioan, era exilat în Patmos în arhipelagul egeu în timpul domniei lui Domițian și acolo ar fi scris Apocalipsa. Cei care sunt în favoarea autorului apostol se bazează pe mărturia Părinților timpurii ai Bisericii (vezi „Dezbaterea timpurie” mai sus) și pe similitudinile dintre Evanghelia după Ioan și Apocalipsă. De exemplu, ambele opere sunt soteriologice și conțin o hristologie înaltă, afirmând partea dumnezeiască a lui Isus mai degrabă decât partea sa omenească, prezentă preponderent în evangheliile sinoptice. În Evanghelia după Ioan și în Apocalipsă Isus este numit „Cuvântul lui Dumnezeu” (), deși contextul Apocalipsei este foarte diferit față de cel din evanghelie. Cuvântul din este parte din judecată dar în imaginea este folosită pentru a vorbi despre un rol în creația lumii și în mântuire.Revelation By Ben Witherington III, p. 32
Explicațiile diferențelor dintre operele lui Ioan oferite de cei care propun un același autor includ analiza motivelor și scopurilor de la baza scrierilor, publicul diferit căruia i se adresează cărțile, colaborarea autorului cu sau utilizarea unor scribi diferiți și vârsta înaintată la care Apostolul Ioan a scris Apocalipsa. Charles Erdman (1866–1960) a apărat teza autorului apostolic și a scris că numai Apostolul Ioan se potrivește imaginii autorului desprinsă din text."The author calls himself John, both in the opening and the closing verses of the book. He states that because of his Christian faith he has been banished to the isle of Patmos. He addresses the churches of Asia with a consciousness of unquestioned authority. Of no other person in the first century could these statements be made." Charles R. Erdman. Revelation of John: An Exposition. Westminster, 1936.
Opinii moderne Metodele mai recente de cercetare, cum ar fi critica textuală, au fost foarte influente în a sugera că Apostolul Ioan, Ioan Evanghelistul și Ioan de Patmos au fost trei indivizi diferiți. Diferențele de stil, de conținut teologic și de familiaritate cu limba greacă dintre Evanghelia după Ioan, epistolele lui Ioan și Apocalipsă sunt văzute de unii cercetători ca indicând trei autori diferiți.Ehrman 2004, p. 467ff
Cercetătorul biblic englez Robert Henry Charles (1855–1931) a raționat pe baza temeiurilor textuale interne că această carte a fost editată de cineva care nu vorbea ebraica și care dorea să propovăduiască o teologie diferită de cea a lui Ioan. Ca urmare, totul de după , susține el, a fost lăsat anapoda, fără a mai încerca să structureze logic scrierea. Mai mult, afirmă el, povestea înfrângerii celor zece regate a fost ștearsă și înlocuită de .Charles Revelation p. xxviii Teologia castității lui Ioan a fost înlocuită cu teologia celibatului total al editorului, care nu prea are înțeles în timp ce biserica adevărată a lui Ioan este simbolizată drept soția Mielului. Cel mai important, editorul a rescris complet teologia mileniului a lui Ioan, „golind-o de orice înțeles”.Charles Revelation p. liv
John Robinson în Redating the New Testament (1976) a criticat aspru poziția lui Charles și a acceptat autorul apostol, datând Evanghelia după Ioan înaintea asediului Ierusalimului din 70 e.n. El argumentează de asemenea că greaca „săracă” a lui Ioan este un procedeu literar datorită faptului că galileenii erau renumiți pentru greaca lor excelentă.J.N.Sevenster, Do you know Greek?, 1968. El afirmă: „Greaca Apocalipsei nu este cea a unui începător ale cărui gramatică și vocabular s-ar putea îmbunătăți și maturiza în cele ale evanghelistului. Ea este greaca vulgară a cuiva care știe precis ce trebuie [să spună]”.J.N.Sevenster, Do you know Greek?, 1968. ch. 9
S-a susținut de asemenea că versetele cheie ale cărții, în general de la la , sunt supraviețuiri ale mărturiilor despre profețiile lui Ioan Botezătorul.Ford, p. 30. Din acest punct de vedere, Mielul lui Dumnezeu și alte puncte culminante ale Apocalipsei sunt corelate cu ceea ce se cunoaște despre Ioan Botezătorul, deși trebuie mărturisit că nu se cunoaște prea mult despre el.
Interpretări Apocalipsa are o mare varietate de interpretări, plecând de la mesajul simplu că trebuie să avem încredere că Dumnezeu va învinge (interpretarea simbolică), ajungând la scenarii complexe (interpretarea futuristă),Robert J. Karris (ed.) The Collegeville Bible Commentary Liturgical Press, 1992 p. 1296.Ken Bowers, Hiding in plain sight, Cedar Fort, 2000 p. 175. până la perspectivele criticilor care neagă că Apocalipsa ar avea vreo valoare spirituală.Carl Gustav Jung în autobiografia sa Memories Dream Reflections afirma „Nu voi discuta profețiile transparente ale Cărții Apocalipsei deoarece nimeni nu crede în ele, acest subiect fiind considerat drept unul care produce rușine.”
La începutul erei creștine, creștinii priveau această carte ca prevestind evenimente viitoare, în special venirea unui mileniu de paradis pe pământ. În Antichitatea târzie și Evul Mediu, Biserica dezaproba ideea mileniului drept regat literal de o mie de ani. Odată cu Reforma Protestantă oponenții catolicismului au adoptat o viziune istoricistă, în care apocalipsa prezisă se desfășoară de-a lungul istoriei bisericii. În secolul al XIX-lea, futurismul (credința că predicțiile sale se referă la evenimente care nu s-au întâmplat încă) a înlocuit în mare parte istoricismul la protestanții conservatori.
Viziuni religioase thumb|250px|Cei patru călăreți ai Apocalipsei, Воины Апокалипсиса, pictură de Viktor Vasnetsov, 1887 thumb|200px|Cele șapte trâmbițe din Apocalipsă, Bamberg, sec. al XI-lea Viziunea futuristă
Viziunea futuristă consideră toate sau cea mai mare parte din profeții ca referindu-se la viitor, cu puțin timp înainte de a doua venire, în special atunci când e vorba de interpretarea lui Daniel, , și a altor secțiuni eshatologice ale Bibliei.