Educația copiilor supradotați este un sistem de educație alternativă.
Definirea supradotării Supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element comun excepționalitatea și fiind realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate (și în condițiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant). Copiii supradotați nu constituie un grup populațional omogen. Nu se poate vorbi de un profil psihologic unic.Totuși, supradotații constituie un grup aparte, care se diferențiază prin caracteristicile de personalitate, stil de învățare, mod de interacționare cu semenii etc.Ei trebuie considerați persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru că sunt speciali.
+ Folosind coeficientul de inteligență pentru indicarea supradotării se disting nivelele:85-99: Nivel normal100-114: Nivel superior115-129: Isteț 130-144: Înzestrat145-159: Foarte înzestrat160-180: Extrem de înzestratpeste 180: Geniu
Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la nivel psihometric, peste 130),observându-se diferențe cognitive atât la nuvel cantitativ, cât și calitativ, o maturitate mai mare (percepție și memorie vizualǎ), dezvoltarea capacității metacognitive la o varstă timpurie (aproximativ 6 ani) și intuiție în rezolvarea problemelor, talent creativ și motivație intrinsecă pentru învățare, precocitate și talent.Benito Y, 2003- apud Popovici D. V., 2004-pag. 197.
Cea mai completǎ definiție a supradotǎrii a fost prezentatǎ în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educație a Ministerului Educației din Statele Unite (la Congresul pe tema educației, 1971). Conform ei, copiii supradotați și talentați sunt acei copii capabili de performanțe ridicate, care demonstreazǎ achiziții și/sau abilitǎți potențiale, precum: capacitate intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă, capacitate de lider, arte vizuale și reprezentative, capacitate psihomotorie.
Concepte despre supradotare
Educația copiilor supradotați nu este o educație elitistică, nu se adresează unui procent redus din educația școlară, ci, prin programele de acumulare, accelerare și îndrumare, sunt promovate, formate și dezvoltate abilitățile naturale și potențialele tuturor categoriilor de copii. O alternativă educațională poate și trebuie să fie orientată către principii de dotare intelectuală, respectiv emancipare, și nu manipulare.
Declarația de la Lisabona respectă toate principiile enunțate și exprimate clar de zeci de ani de sistemul de educație a copiilor supradotați. Educația copiilor supradotați nu vine în contradicție, ci se suprapune și respectă sistemul de învățământ existent, însă se bazează pe un curriculum, programe și metodologii de învățământ și practică ce pot îmbogăți oferta grădinițelor, școlilor, liceelor și universităților, la alegerea acestora.
Noțiuni fundamentale ale dezvoltării umane Nivele de dezvoltare Dezvoltările asimetrice (asincrone) ale copiilor înzestrați Nivelele dezintegrării pozitive Natura și conceptele despre inteligența și creativitatea umană: modele și teorii, modelul inteligenței multiple Modele și teorii asupra supradotării și talentului: implicit, explicit, altele Caracteristicile cognitive, afective și sociale ale copiilor supradotați și talentați
Identificarea copiilor înzestrați și talentați
Sunt considerați supradotați acei indivizi care prezintă spontaneitate (naturalețe) și/sau un înalt potențial (randament) în oricare dintre următoarele domenii: Abilitate intelectuală generală: această categorie include indivizi care fac dovada unor caracteristici cum ar fi: curiozitate intelectuală, o extraordinară capacitate de observație etc. Talent academic: această arie include elevii care prezintă o spontaneitate excepțională în școală și demonstrează o înaltă abilitate în lucrările academice. Abilități de gândire creativă: domeniul este reprezentat de elevii cu idei originale și divergente, care își demonstrează aptitudinile în elaborarea și dezvoltarea ideilor originale, fiind capabili de a distinge din mai multe forme diferite o situație determinată. Abilități de lider: se referă la acei elevi care se impun ca lideri sociali într-un grup și care se evidențiază prin putere, autocontrol și abilitatea de a dezvolta o interacțiune productivă cu ceilalți. Artele vizuale și de reprezentare: în această categorie sunt incluși acei elevi care prezintă abilități superioare pentru pictură, sculptură, desen, dans, muzică vocală și instrumentală și teatru. Abilități psihomotorii: domeniul cuprinde copiii care prezintă niveluri înalte de performanță sportivă și abilități manuale. Profilul pedagogic al copiilor înzestrațiPentru o mai bunǎ înțelegere a caracteristicilor de personalitate ce dau profilul pedagogic din educația copiilor înzestrați, urmǎtoarea enumerare de însușiri ale copilului înzestrat va permite înțelegerea modului în care acesta este privit de cǎtre profesor și dimensiunile sale de evaluare:folosește un vocabular bogat și adecvat; este eficient în comunicarea vorbitǎ sau scrisǎ; are un bagaj de lecturǎ bogat; dorește sǎ discute materialele citite; are un interes deosebit pentru o arie de cunoștințe, în care gǎsește motivație și pasiune; consumǎ timp pentru pasiunea proprie și pentru proiecte speciale; are rezultate școlare deosebit de bune pe anumite zone de interes; întelege ce este bine sau rǎu într-o activitate și gǎsește cǎi de optimizare; descoperǎ valențe noi la idei vechi ; are o memorie deosebitǎ pe arii de interes și stǎpânește repede conceptele și abilitǎțile de bazǎ ; nu are rǎbdare cu procedeele de rutinǎ și cu abilitǎțile automate; pune întrebǎri penetrante în particular, la nivelul cauzelor și al motivelor; gǎsește plǎcere în activitǎți intelectuale; recunoște repede relații; îi plac structurile, ordinea și consistența; aratǎ virtuozitate și are multe hobby-uri; gândește critic, este sceptic și evalueazǎ prin teste în care acoperǎ toate posibilitǎțile; este plin de umor; gândește în afara eului propriu; este interesat de ceea ce este bun sau rǎu, drept sau nedrept; învațǎ rapid; poate sǎ-și concentreze atenția un timp îndelungat; este sensibil sufletește; aratǎ compasiune pentru alții; este perfecționist; prezintǎ intensitate a trǎirilor; are sensibilitate moralǎ; prezintǎ curiozitate neobisnuitǎ ; este foarte perseverent în ariile proprii de interes; este hiper energic; preferǎ compania celor mai în vârstǎ ; citește devreme (este precoce) și este avid de cunoștințe; este foarte creativ; are tendința de a contesta autoritatea; are abilitǎți în folosirea numerelor ; raționeazǎ bine, fiind un bun gânditor; are multe idei de împǎrțit cu alții; este un strǎlucit gânditor, însǎ e distrat și neatent la detaliile neimportante; deosebește cu ușurintǎ detaliile importante și relevante de celelalte; oferǎ rǎspunsuri neobișnuite și neașteptate la probleme; poate atinge nivele înalte de gândire abstractǎ; comunicǎ eul propriu prin mijloace variate (verbale, kinestetice, limbajul corpului etc.); adunǎ o mare cantitate de informații în domeniile de interes; își amintește rapid fapte; este frecvent perceput de alții ca lider; este cooperant în grupuri; acceptǎ responsabilitǎți; se adapteazǎ cu usurințǎ la situații noi; este încrezǎtor în colegi și candid în opiniile despre oameni; îi plac schimbǎrile; cere puținǎ direcționare din partea profesorilor; sunt mai interesați de raspunsuri la întrebǎri de tip „cum” și „de ce” decât la alte tipuri de întrebǎri; pot lucra independent mult mai devreme decat alții; sunt adesea diagnosticați ca hiperactivi; sunt interesați de lucruri neobișnuite sau stranii; dovedesc interes deosebit pentru activitǎțile intelectuale și artistice; percep cu ușurintǎ asemǎnǎrile, diferențele și anomaliile; deseori „atacǎ” materiale complexe, descompunându-le în pǎrți componente simple și le analizeazǎ sistematic; sunt gânditori, fluenți, capabili sǎ genereze posibilitǎți, consecințe sau idei înrudite; gândesc flexibil, abordând o problemǎ pe mai multe cǎi; sunt originali și deseori neconvenționali în rezolvarea de probleme; pot gǎsi relații între obiecte, fapte și idei neînrudite; sunt doritori de ințelegere complexǎ; construiesc deseori ipoteze de genul „dar dacǎ”; sunt sensibili la frumos și atrași de valorile artistice
Acești copii necesită programe și/sau servicii educative superioare celor care se găsesc, de regulă, în programa școlară, în vederea realizǎrii contribuției lor fațǎ de sine și fațǎ de societate. Este posibil ca acești copii capabili de realizări înalte să nu-și fi demonstrat încă potențialul printr-un randament înalt, de aceea este foarte importantǎ identificarea lor de cǎtre persoane calificte profesional.
Este absolut necesar să fie luat în considerare conceptul de supradotare în toate formele sale de manifestare, pentru dezvoltarea unui sistem potrivit de servicii, pentru cea mai bună educare a elevilor cu potențial variat și multiplu. O alternativă pentru orientarea spre succes este definirea supradotării ca fiind o dezvoltare avansată în orice domeniu. Silverman, 1992-apud Benito, Y., 2003 Tannenbaum introduce conceptul de șansǎ - ea presupune întâlnirea copilului supradotat cu persoana care sǎ-l descopere și sǎ-l orienteze.
Toate aceste caracteristici sunt utilizate în educația copiilor înzestrați, iar evaluarea progresului se face pe toate aceste direcții (Joseph Renzulli a cuprins toate aceste direcții în formula simplǎ a celor trei cercuri, ce caracterizeazǎ: inteligența, creativitatea și atingerea țelurilor propuse.
Importanța identificării timpurii a supradotaților este primordială și constă tocmai în faptul că majoritatea explicațiilor despre diferențele dintre potențialitate și situația de supradotat își îndreaptă factorii familiari și oportunitățile educative și profesionale spre diferențele substanțiale din mediile favorabile timpurii.
Există diverse obstacole care pot împiedica un specialist să identifice un copil cu aptitudini înalte, iar acesta să treacă neobservat, datorită unor așteptări stereotipe de randament ridicat, false așteptări, lipsa motivației din partea elevului pentru participarea la o educație standardizată, încercarea de a nu-și trăda înaltele abilități, neputințele, comportament inadecvat și timiditate.
Atât sprijinul părinților, cât și cel al profesorilor sunt decisive în dezvoltarea talentului copilului supradotat. Observațiile empirice și studiile de caz sugerează că trebuie să examinăm atitudinile părinților în educația și dezvoltarea copilului în primii ani de viață. Dezvoltarea capacităților științifice depinde în primul rând de determinările individuale, ca și de potențialul intelectual sau de creativitate, de motivația intrinsecă, de curiozitatea cognitivă și preocupările pentru un domeniu specific.
Concomitent cu diversificarea activităților în domeniul științei și tehnologiei, se ajunge la cunoașterea declarativă și procedurală, ceea ce poate conduce la diverse niveluri de cunoaștere sau de excelență a randamentului. Este nevoie de o educație în spiritul creativității ca stimul al relațiilor socio-emoționale; iar familia, școala sau condițiile de socializare profesională trebuie să acționeze ca stimul al interacțiunilor în grupul de elevi. De asemenea, acestea le pot oferi șansa să utilizeze materiale pentru învățare și instrumente pentru cunoașterea individuală. în final, acțiunile, așteptările și scările de valori ale contextului social joacă un rol important în dezvoltarea și educarea tinerilor supradotați și foarte talentați.