Gib I. Mihăescu (), pseudonimul literar al lui Gheorghe Ion Mihăescu, a fost un prozator, romancier, nuvelist și dramaturg român din perioada interbelică. Combatant în Primul Război Mondial, a debutat literar în 1919, cu proza scurtă Linia întâi, publicată în revista Luceafărul, și a publicat, între 1928 și 1935, volume de nuvele, teatru și cinci romane.

Opera sa este asociată mai ales cu proza obsesiei, cu analiza tensiunilor erotice și cu reprezentarea unor personaje dominate de idei fixe, fantasme sau aspirații sociale. În receptarea critică, Rusoaica și Donna Alba sunt frecvent indicate drept romanele prin care autorul a rămas prezent în canonul literar românesc.

Biografie Gheorghe Ion Mihăescu s-a născut la Drăgășani, în familia avocatului Ion Mihăescu. A urmat școala primară în orașul natal, apoi a învățat la Craiova, Slatina și Râmnicu Vâlcea, absolvind liceul la Colegiul Național „Carol I” din Craiova în 1914.

A studiat la Facultatea de Drept din București și la Școala de Ofițeri rezerviști de infanterie din Iași. În mai 1917 a absolvit școala de ofițeri de infanterie, cu gradul de elev-plutonier, și a fost repartizat la Regimentul 42/66 Infanterie. În același an a participat la luptele de la Mărășești, Mărăști și Oituz.

După război și-a reluat activitatea literară, jurnalistică și juridică. În 1919 a publicat în revista Luceafărul proza Linia întâi, inspirată de experiența frontului. După o perioadă de activitate în redacția ziarului Țara nouă, a participat la înființarea revistei Gândirea, la Cluj, în 1921, împreună cu Cezar Petrescu și Adrian Maniu.

A fost redactor la ziarele Înfrățirea și Gazeta Ardealului și a colaborat la numeroase publicații literare și culturale interbelice, între care Luceafărul, Sburătorul, Gândirea, Voința, Cugetul românesc, Cuvântul literar și artistic, Flamura, Viața Românească, Ramuri, Scrisul românesc, Boabe de grâu, Revista Fundațiilor Regale și Suflet oltenesc.

În 1923 și-a luat licența în drept. A profesat ca avocat la Chișinău, iar în 1924 s-a stabilit la Drăgășani, unde a lucrat ca avocat și profesor la Școala de ucenici. În 1930 a devenit șef de secție la Direcția Presei din București.

A murit la 19 octombrie 1935, la vârsta de 41 de ani, bolnav de tuberculoză.

Opera literară

Proză scurtă Debutul literar al lui Gib I. Mihăescu s-a produs în 1919, cu Linia întâi, text care deschide seria prozelor sale inspirate de experiența frontului. Prozele de război nu au fost reunite de autor într-un volum antum; ele au fost publicate unitar abia în 1983, în volumul Linia întâi, apărut la Editura Militară.

Primele volume antume de proză scurtă au fost La „Grandiflora” (1928) și Vedenia (1929). În nuvelele sale, viața interioară a personajelor se construiește adesea în jurul unei întrebări sau idei dominante, care evoluează treptat în obsesie.

Principalele volume și culegeri de proză scurtă asociate operei sale sunt: La „Grandiflora” (1928); Vedenia (1929); Visul (în volumul colectiv Nuvele inedite, 1935); Noaptea focurilor (volum postum, 1967); Linia întâi (volum postum, 1983).

Romane Romanele sale dezvoltă, în forme diferite, tema obsesiei erotice, a idealului inaccesibil și a personajului dominat de o tensiune interioară. Rusoaica a rămas una dintre cele mai discutate cărți ale sale, iar Donna Alba, ultimul roman publicat în timpul vieții autorului, reia tema aspirației erotice și sociale prin figura lui Mihai Aspru. Muzeul Național al Literaturii Române prezintă proza lui Gib I. Mihăescu ca fiind interesată de erotismul dus până la obsesie, indicând Rusoaica drept una dintre cele mai importante scrieri ale sale.

Gib I. Mihăescu a publicat cinci romane: Brațul Andromedei (1930); Rusoaica (1933); Femeia de ciocolată (1933); Zilele și nopțile unui student întârziat (1934); Donna Alba (1935).

Teatru În dramaturgie, piesa cea mai importantă a lui Gib I. Mihăescu este Pavilionul cu umbre, piesă în trei acte apărută în 1928. A fost singura sa piesă reprezentată scenic în timpul vieții autorului, la 3 martie 1928, pe scena Teatrului Național din București, cu Maria Ventura în rolul principal feminin, Liana.

Piesa a fost jucată în stagiunea 1927–1928 de Teatrul Național din București și de cel din Craiova, iar autorul a primit Premiul I al Asociației Criticii Dramatice și Muzicale pentru Pavilionul cu umbre. Dramaturgia sa a fost recuperată ulterior în ediții postume, inclusiv în volumul Teatru, apărut la Editura Dacia în 1973, în ediție îngrijită de Leon Baconsky.

Teme și caracteristici Proza lui Gib I. Mihăescu este construită frecvent în jurul unor personaje aflate sub presiunea unei obsesii. Critica a asociat opera sa cu romanul și nuvela de analiză, dar și cu o formă de epic alimentată de tensiune, senzațional și fantasmă erotică. În nuvele, obsesia nu apare brusc, ci se formează progresiv, prin acumularea unor stări interioare, a unor așteptări și a unor interpretări deformate ale realității.

O parte a prozei sale păstrează urmele experienței de front. Textele de război, între care Linia întâi, 7 august–5 septembrie: Mărășești–Muncel și Cei din urmă, folosesc episoade militare pentru a observa atât violența frontului, cât și efectele morale și sociale ale războiului asupra combatanților.

Cercetarea academică recentă analizează opera lui Gib I. Mihăescu prin constante narative și stilistice care se regăsesc atât în nuvele, cât și în romane: obsesia, visul, imaginarul erotic, cromatica, elementul olfactiv, dansul și formele unui fantastic interior asociat stărilor obsesive.

Aprecieri critice Receptarea critică a lui Gib I. Mihăescu a fost neuniformă. Deși opera lui a continuat să fie citită și reeditată, critica literară a formulat și rezerve privind calitatea artistică a unor texte. Răzvan Voncu observă că, în ciuda acestor rezerve, autorul și-a păstrat locul în canonul istoric al literaturii române mai ales prin Rusoaica și Donna Alba.

O reevaluare academică recentă a operei sale tratează proza scurtă, romanele, teatrul și publicistica drept segmente ale unei opere interbelice care trebuie analizate împreună, în raport cu biografia, experiența de război, obsesia erotică și imaginarul personajelor. În aceeași lucrare este discutată și poziționarea autorului în raport cu literatura română interbelică și cu proza de analiză psihologică.

Ediții și posteritate Opera lui Gib I. Mihăescu a fost reeditată după moartea autorului în numeroase volume. Între edițiile importante se află Teatru, ediție îngrijită de Leon Baconsky, apărută la Editura Dacia în 1973; seria Opere, inițiată la Editura Minerva în 1976 sub îngrijirea lui Alexandru Andriescu; volumul Linia întâi, apărut la Editura Militară în 1983; precum și edițiile academice Opere, publicate în 2008 la Fundația Națională pentru Știință și Artă.

Potrivit unei sinteze biografice a Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman”, Gib I. Mihăescu a primit postum Premiul Național pentru proză, ca recunoaștere a creației sale literare.

La Drăgășani funcționează Casa Memorială „Gib Mihăescu”. Colecția cuprinde obiecte care au aparținut scriitorului: manuscrise, fotografii, corespondență cu familia și o lunetă. La Râmnicu Vâlcea există strada Gib Mihăescu, menționată în comunicate și documente ale administrației locale.

Traduceri Opera lui Gib I. Mihăescu a fost tradusă în mai multe limbi, deși cercetarea academică observă că inventarierea completă a traducerilor este dificilă, din cauza lipsei unor date bibliografice concrete pentru unele apariții vechi în reviste și ziare străine.

Romanul Rusoaica a apărut în franceză cu titlul La femme russe, în traducerea și cu postfața Georgetei Horodincă, la Éditions Jacqueline Chambon, în 1997. Același roman a fost tradus în spaniolă de Joaquín Garrigós, cu titlul La rusa, la Editorial Pre-Textos, în 2012. O traducere cehă, Ruska, realizată de Jitka Lukešová, a fost publicată la editura Havran în 2012. Bibliografia Bibliotecii Naționale a României consemnează și traducerea franceză La femme chocolat, realizată de Gabrielle Danoux, precum și traducerea maghiară Alba Hercegnő.

Note

Lectură suplimentară

Legături externe

Gib Mihaescu si efectul lui Oedip , 17 martie 2010, Cultura Exercițiile ignorate ale lui Gib ,Ion Simuț, România literară, 2004, Numarul 32 De strajă patriei, Corina Ciocarlie, Observator cultural - numărul 604, decembrie 2011

Categorie:Nașteri în 1894 Categorie:Nașteri pe 23 aprilie Categorie:Decese în 1935 Categorie:Decese pe 19 octombrie Categorie:Avangarda artistică românească Categorie:Avocați români Categorie:Decese cauzate de tuberculoză Categorie:Decese în București Categorie:Dramaturgi români Categorie:Militari români în Primul Război Mondial Categorie:Nuveliști români Categorie:Oameni din Drăgășani Categorie:Prozatori români ! 004 Mihaăescu, Gib Categorie:Romancieri români Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Scriitori români de literatură științifico-fantastică Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea