Étampes

Étampes este o comună franceză situată în departamentul Essonne, în regiunea Île-de-France.

Oraș regal fortificat încă din Evul Mediu, comitat și pairie devenite ducat, oferit ca apanaj succesiv pentru trei favorite, Étampes este membră a labelului „Orașe și ținuturi de artă și istorie”. Întotdeauna principalul centru urban al regiunii Étampois, se află la limita aglomerației pariziene și a marilor câmpii ale Beauce. Principalul oraș din sudul departamentului Essonne, nod de comunicații, exercită o influență economică și culturală asupra tuturor satelor învecinate și marchează, pe ruta națională 20, intrarea sudică în regiunea Île-de-France, așa cum altădată marca intrarea în domeniul regal. Străbătut de numeroase cursuri de apă, a fost uneori supranumit „Mica Veneție” datorită vechilor canale care alimentau cele treizeci și două de mori. Într-o scrisoare adresată fiicei sale Léopoldine, datată 22 august 1834, Victor Hugo îl descria astfel: „Étampes este un turn mare, zărit în dreapta, în amurg, deasupra acoperișurilor unei străzi lungi.” Comună cu un farmec bine păstrat, a servit drept decor pentru diverse opere cinematografice.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Localizare Étampes este situat la extremitatea sudică a aglomerației pariziene, la porțile nordice ale regiunii naturale Beauce, în valea și pe versanții râului Juine , pe un teren cu altitudini cuprinse între 66 și 156 de metri. Orașul se află pe straturi de argilă în partea joasă a văii și pe nisip ce acoperă gresia pe platouri. Formațiunile nisipoase din împrejurimi adăpostesc mai multe situri fosilifere, care au servit drept referință pentru Alcide d'Orbigny în definirea unui etaj geologic numit stampian (de la Stampae, denumirea latină a orașului Étampes).

Comuna ocupă o suprafață de 4.092 de hectare, având schematic forma literei „T”, al cărui picior este orientat spre sud-vest, cu o lungime de 9,3 kilometri și o lățime de 14 kilometri. Terenul este predominant ocupat de exploatații agricole și păduri, care se întind pe 3.731,02 hectare, reprezentând 81 % din suprafața totală a comunei.

Orașul este situat la intersecția a două axe importante de comunicație: ruta națională 20, care îl traversează de la nord la sud pe întreaga sa suprafață, și ruta națională 191, devenită RD 191, care îl traversează de la vest la est. În paralel cu ruta națională 20, pe partea de vest, trece linia feroviară utilizată de linia C a RER, care deservește două gări: gara Étampes și terminusul Saint-Martin-d'Étampes.

Situată în partea de sud a departamentului, Étampes se află la 50 km sud-sud-vest de Paris-Notre-Dame, punctul zero al drumurilor din Franța, 31 km sud-vest de Évry, 15 km sud-vest de La Ferté-Alais, 15 km sud-est de Dourdan, 19 km sud-vest de Arpajon, 23 km nord-vest de Milly-la-Forêt, 25 km sud-vest de Montlhéry, 31 km sud-vest de Corbeil-Essonnes, 32 km sud de Palaiseau, 49 km est de Chartres și 62 km nord-est de Orléans.

Comune limitrofe

Geografie și relief

Relieful din Étampes variază între 66 de metri, măsurați în centrul orașului, în apropierea râului Étampes, și 156 de metri, înregistrati pe platou, în apropierea cătunului La Montagne. Cea mai mare parte a comunei este construită în valea adâncită a râului Juine. Două platouri, utilizate în principal pentru terenuri agricole, sunt situate la nord-vest și sud-est de centrul orașului. La sud de insula de agrement, relieful continuă cu o ridicare în apropierea cătunului Les Hauts Carnaux, situat parțial pe teritoriul comunei învecinate Ormoy-la-Rivière.

Studiul subsolului caracteristic al comunei în secolul al XIX-lea a condus la denumirea perioadei Stampian (între 34 și 28 de milioane de ani). Acesta conține în special un strat de calcar de Étampes, în care sunt încorporate fosile de microorganisme și vegetație, acoperit de nisip de Fontainebleau și sprijinit pe un strat de argilă cu silex și creta impermeabilă.

Transgresiunea marină din această regiune, legată de distensiunea oligocenă, s-a dezvoltat în perioada Stampian, printr-o succesiune laterală de facies litologice, trecând de la aflorimente de calcare marnice la falunuri. Ulterior, sedimentarea s-a manifestat printr-un depozit nisipos, Nisipurile de Fontainebleau, cu o grosime de aproximativ 50 m (atingând o putere maximă de 70 m în regiunea Trappes, Orsay și Étampes). Această perioadă se caracterizează prin sedimente marine de origine detritică, depuse sub un climat cald (mediteranean până la subtropical), provenite din eroziunea nivelurilor nisipoase eocene abundente pe țărmurile nordice ale Bazinului Parisian.

Depunerea acestor nisipuri a început într-un mediu marin de tip estran și s-a încheiat într-un mediu continental, prin formarea dunelor eoliene. Conform modelului de gresificare al lui Thiry, aceste nisipuri, spălate de circulația unei pânze captive, au suferit decarbonatare, eliberând silice dizolvată de aceste ape subterane. Acest proces a condus la formarea, în partea superioară, a unor lentile de gresii, dispuse în benzi înguste orientate WNW–ESE.

Gresiile de Fontainebleau se dezvoltă în general în partea superioară a masei de nisip, transformându-se treptat în dale de gresie, observabile astăzi pe platourile și haosurile din pădurea Fontainebleau, de exemplu.

Când marea stampiană s-a retras la sfârșitul Oligocenului, a lăsat în urmă un mare lac, întins de la Orléanais până în Normandia, în care s-au depus calcare lacustre (calcar de Étampes, calcar de Beauce), până în perioada Aquitaniană. Umplerea acestui lac a condus la formarea unei mase calcaroase, care poate atinge 30 m grosime în regiunea Étampes, prezentând mai multe tipuri de facies, atât lateral, cât și vertical: banci compacte și omogene, calcare brecice cu straturi de calcar rubanat (croûtes alguaires), calcar marno-cretos moale, calcar vermiculat, calcar dur, bej, silicios, transformat în meulière odată cu secarea lacului Beauce.

După formare, calcarul a suferit un proces de carstificare, care a generat numeroase conduite, doline și peșteri, ulterior umplute cu materiale detritice. Depozitele cuaternare au modelat peisajele actuale. În perioadele periglaciare, heads (depozite argiloase) s-au acumulat pe reliefuri, în timp ce vânturile reci au depus un strat gros de loess pe platouri.

Alternanța dintre platourile fertile, favorabile agriculturii cerealiere, și văile verzi este o caracteristică a regiunii. Valea Juine, la nivelul Étampes, reflectă această istorie geologică: depozitele cuaternare sunt reprezentate de aluviuni nisipo-argiloase, care acoperă fundul văii și se sprijină pe un strat de turbă. Versanții sunt alcătuiți din nisip fin sau nisip cu cochilii, iar platoul superior este constituit din calcar.

Hidrografie

Comuna este traversată de râul Juine și de o întreagă rețea de ape forțate, creată în jurul anului 1000 pentru a pune în mișcare roțile morilor care au constituit sursa sa de prosperitate până în secolul al XIX-lea. Apele râurilor Louette și Chalouette , afluenți ai Juine, au fost reunite la nivelul zonei Portereaux pentru a forma ceea ce a fost numit râul Étampes, care traversează centrul orașului. Aici, i se alătură apele Juineteau, divizat artificial în șapte brațe, dintre care patru poartă numele de râul Arche, pârâul Guillerval, pârâul Filature și pârâul Filière, acestea drenând o zonă care a fost odinioară mlăștinoasă. Juineteau traversează, de asemenea, cartierul Saint-Pierre, unde irigă grădini.

Étampes avea șaisprezece mori de grâu (alimentate de cerealele provenite din câmpia Beauce), o moară de postav, una de piele de căprioară, una pentru tanin, două tăbăcării pentru piele groasă și vițel, o tăbăcărie pentru mănuși și o manufactură de piele de căprioară, destinată prelucrării produselor obținute din turmele de oi din Beauce (lână, piele). Étampes era renumit pentru calitatea mănușilor sale.

Climă În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C) .

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,2 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,5 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 662 mm, cu 10,7 zile de precipitații în ianuarie și 7,6 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Dourdan la 15 km distanță , este de 11,3 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 655,5 mm .

Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Étampes este clasificată drept centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Étampes, o aglomerație intra-departamentală care reunește trei comune, dintre care este orașul-centru . În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie, această zonă reunind 1.929 de comune .

Căi de comunicație și transporturi Infrastructuri rutiere Comuna este deservită de drumul național 20, care permite accesul rapid la Paris, prin Porte d'Orléans, sau, mai aproape, la Francilienne, situată la 23 kilometri spre nord. Drumul național 191, devenit RD 191, care traversează centrul orașului, funcționează ca o mare centură pentru regiune și oferă legături către autostrada A10, aflată la 19 kilometri spre vest, A11 și drumul național 10, la 26 kilometri spre vest, și autostrada A6, la 27 kilometri spre nord-est. Drumurile departamentale (foste naționale) 836 și 837, care înconjoară sudul departamentului Essonne, duc, primul, spre Dourdan și Rambouillet, la vest, iar celălalt spre Milly-la-Forêt și Fontainebleau, la est.

Transport aerian Aeroportul Paris-Orly este situat la 36 kilometri spre nord-est și este accesibil cu RER C, apoi RER B și Orlyval. Aeroportul Paris-Charles-de-Gaulle poate fi accesat utilizând RER C, urmat de RER B. În plus, pe teritoriul comunei vecine Guillerval se află aeroportul Étampes-Mondésir, deschis pentru navigația turistică, dar cu anumite restricții.

Toponimie Formele cele mai vechi ale localității corespund teritoriului denumit „pays d’Étampes” sau „Étampois” : pago Stampensi vel Carnoteno în anul 587, sitam in territorio Stapense … sitam in Stampense, in territorio Stampense în anul 615.

Numele târgului Étampes este atestat începând cu secolul al VII-lea prin inscripții pe monede merovingiene: Stampas (642-658), Stampae (secolul al VII-lea), Castellum Stampis (secolul al XI-lea), Stampae Vetulae (1046), Stampas (1073), Veteres Stampas (1085), de Stampis (1182), Stampae (1194), Estampe (1260), Estampes (1370), Étampes sub ducele de Orléans în secolul al XIV-lea, Étampes la Vallée pe clopotul ducelui de Berry de la Notre-Dame în 1401, duché d’Estempes (menționat de Clément Marot) în 1537. Ortografia Étampes pare să se impună începând cu 1711, deși harta lui Cassini menționează încă Estampes în jurul anului 1757IGN, harta Cassini, iar Étampes apare definitiv în jurul anului 1850IGN, hartă de stat-major 1820-1866..