Mihai Chițac (n. 4 noiembrie 1928, comuna Suharău, județul Botoșani, Regatul României — d. 1 noiembrie 2010, București, România) a fost un general român, care a îndeplinit funcția de ministru de interne (1989-1990).
Biografie Mihai Chițac s-a născut în comuna Suharău din județul Botoșani. El a absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, specialitatea Infanterie (1948-1949) și apoi Academia Militară din București - Facultatea de Arme Întrunite (1950-1952). A obținut ulterior titlul științific de doctor în științe militare.
A îndeplinit funcțiile de ofițer în Direcția Operații a Marelui Stat Major (1952-1954), șef al Secției P.L. din Comandamentul Trupelor Chimice, comandant al Școlii de Ofițeri de Chimie (septembrie 1960 - iunie 1961), conferențiar la Academia Militară (1961 - 1968), comandantul Trupelor Chimice (23 ianuarie 1968 - 3 ianuarie 1990) și comandant al garnizoanei București. A fost înaintat la gradele de colonel (1968), general-maior (cu o stea) (27 decembrie 1972)Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 523 din 27 decembrie 1972 privind înaintarea in grad a unor generali și acordarea gradului de general-maior unor colonei, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VIII, nr. 159, Partea I, joi 28 decembrie 1972, p. 1357. și apoi la cel de general-locotenent (cu 2 stele) (23 august 1984).Decretul prezidențial nr. 171 din 20 august 1984 privind înaintarea în grad a unor generali și contraamirali, precum și acordarea gradului de general-maior și contraamiral unor colonei și căpitani de rangul I din Ministerul Apărării Naționale, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XX, nr. 67, Partea I, miercuri 22 august 1984, p. 5.
Mihai Chițac a fost căsătorit.
La data de 17 decembrie 1989, a făcut parte din echipa de generali (Ion Coman, Victor Stănculescu, Ștefan Gușă, Constantin Nuță ș.a.) trimisă de Nicolae Ceaușescu la Timișoara ca să reprime revoluția.
La data de 28 decembrie 1989, generalul-locotenent Mihai Chițac a fost numit în funcția de ministru de interne în Guvernul Petre Roman (1) prin Decret Decret nr. 22 din 28 decembrie 1989 privind unele numiri în funcție la Ministerul de Interne al președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu și înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele).Decret nr. 24 din 28 decembrie 1989 privind înaintarea în gradul următor a unor generali și acordarea gradului de general maior unui colonel din Ministerul de Interne
La data de 14 iunie 1990, generalul-colonel Mihai Chițac a fost eliberat din funcția de ministru de interne Decretul nr. 242 din 14 iunie 1990 privind unele eliberări și numiri în funcție la Ministerul de Interne.
Trimitere în judecată și condamnare
O comisie guvernamentală condusă de Viorel Oancea a propus, în 1990, trimiterea în judecată a generalului Mihai Chițac, pe atunci ministru de interne, pentru participare la reprimarea revoluției. Acest lucru s-a realizat în 1997. În 1999 Mihai Chițac a fost condamnat la 15 ani închisoare și degradare militară de către Curtea Supremă, condamnare menținută în 2000 după recurs, dar anulată în 2004 în urma unui recurs în anulare Procesul Chițac-Stănculescu. În 2007, la rejudecare, generalul Chițac a fost iarăși condamnat dar sentința a fost atacată cu recurs.
La data de 15 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul generalilor Victor Stănculescu și Mihai Chițac, menținând sentința de 15 ani de închisoare și degradare militară în procesul Revoluției din Timișoara. Procedurile din procesul generalilor Chițac și Stănculescu au fost criticate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru tergiversarea procedurilor de către stat.
Pe 16 septembrie 2010, Chițac a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava, după ce a obținut acordul instanței pe motive medicale. Pe 1 noiembrie 2010, fostul general-colonel în rezervă Mihai Chițac, care peste trei zile ar fi împlinit 82 de ani, a murit la Spitalul Militar din Capitală în urma unui stop cardio-respirator.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a deliberat asupra recursului generalui Chițac inclusiv după decesul acestuia în 2010. În decizia dată pe 3 iulie 2012, Curtea a constatat că procesul acestuia, ca și cel al generalului Stănculescu, a decurs fără încălcarea drepturilor acestora.. Ulterior, în 24 martie 2015, CEDO a hotărât că nici sub aspectul duratei procedurii nu se poate reține că s-ar fi săvârșit vreun abuz față de Mihai Chițac și Victor StănculescuHotărârea CEDO din 24 martie 2015 în cazurile Mihai Chițac și Victor Stănculescu. Deși anterior CEDO condamnase statul român la despăgubiri pentru victime ale revoluției anume pentru durata prea mare a procedurii din cazul Chițac-Stănculescu, în cazul celor doi inculpați CEDO a argumentat că durata procedurii nu se poate socoti decât de la punerea lor oficială sub acuzare și din această durată trebuie scăzută perioada de declarare a recursului în anulare care a fost făcut în interesul și la cererea inculpaților.
Note
Legături externe NOAPTEA GENERALILOR - De ce au fost condamnați la 15 ani de închisoare? , 21 octombrie 2008, Miruna Pasa Petru, Jurnalul Național
Categorie:Nașteri în 1928 Categorie:Decese în 2010 Categorie:Generali români Categorie:Participanți la Revoluția Română din 1989 Categorie:Miniștri de interne ai României Categorie:Politicieni români condamnați Categorie:Înmormântări în Cimitirul Ghencea Categorie:Oameni din județul Botoșani Categorie:Guvernele Petre Roman Categorie:Membri ai Partidului Comunist Român