Limbile fino-ugrice sunt o subfamilie a limbilor uralice, cele mai importante fiind maghiara, estona și finlandeza. Spre deosebire de majoritatea limbilor vorbite în Europa, limbile fino-ugrice nu aparțin familiei indo-europene.
Locul unde s-a dezvoltat limba comună a acestor limbi se crede că e în partea de vest a Munților Ural, acum 5000 de ani. Astfel că înainte de sosirea triburilor slave în teritoriul Rusiei, acesta era locuit de triburi fino-ugrice, de la Urali la Marea Baltică.
Au fost încercări pentru a clasifica subcategoria limbilor indo-europene, dar au fost găsite doar aproximativ 40 de similarități, acestea fiind insuficiente.
Membrii familiei Fino-permice Fino-cheremisice Fino-mordvinice Fino-Lapice Balto-finice: finlandeză estonă carelă meänkieli vepsă - aproape dispărută livonă - aproape dispărută votă - aproape dispărută ingriană - aproape dispărută Lapice sami (sau laponă) Mordvine erziană mokșană mari sau cheremis grupul permic: udmurtă sau votyak Komi komi-permyak komi-zyrian Fino-ugrice maghiară Ob-ugrice Limba hantî sau ostiacă Limba mansi sau vogulă
*