Ioan Ursu (n. 5 aprilie 1928, com. Mănăstireni, județul Cluj – d. 16 aprilie 2007, București) a fost un fizician român, academician, coordonator al programului nuclear al României, membru PCR, ministru în guvernele comuniste.
Activitate Activitatea științifică În 1950 a absolvit Facultatea de matematică și fizică a Universității din Cluj.Univers Ingineresc , publicație a AGIR În 1956 obține titlul de doctor cu teza „Efecte magnetomecanice la oxigen”.WHO'S WHO, op. cit. În 1959 - 1960 urmează studii postdoctorale la Universitatea din Princeton, SUA În 1967 devine doctor docent în științe naturale. În 1969 obține titlul de profesor universitar emerit. În 1974 devine membru titular al Academiei Române În 1980 este numit vicepreședintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, a comitetului de conducere al consiliului și a biroului executiv. Cercetările sale științifice s-au axat pe studiul materialelor nucleare, în calitate de continuator al lui Horia Hulubei, interacțiunea radiațiilor nucleare cu solidul, combustibili nucleari specifici. A studiat efectul de îmbogățire izotopică a uraniului (descoperire proprie), rezonanța magnetică și unele probleme legate de tehnologia nucleară.
Activitatea didactică Își începe activitatea didactică din anul 1949. Între anii 1949 - 1960 parcurge toate treptele, până la profesor universitar. Între anii 1960 - 1968 este șeful Catedrei de Fizică Nucleară, Optică și Electromagnetism de la Universitatea din Cluj, unde între anii 1961 - 1968 a fost și prorector. Între anii 1968 - 1976 este profesor și șef de catedră la Universitatea din București. Între anii 1960 - 1964 este profesor invitat în Elveția, Anglia, Franța, fosta URSS.
Funcții Între anii 1968 - 1976 este director al Institutului de Fizică Atomică de la București-Măgurele. Între anii 1969 - 1976 este președinte al Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară, cu rang de ministru, în guvernele Maurer (5), Mănescu (1), Mănescu (2). Între anii 1976 - 1980 este președinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, cu rang de ministru, în guvernele Mănescu (2), Verdeț (1). Între anii 1980 - 1989 este prim-vicepreședinte al Comitetului Național pentru Știință și Tehnologie, cu rang de ministru, în guvernele Verdeț (2), Dăscălescu (1), Dăscălescu (2). Între anii 1988 - 1989 este președintele Secției de Fizică a Academiei Române.
Afilieri A fost membru în 28 de forumuri academice și științifice străine Societatea Americană de Fizică (American Physical Society, 1959) Comitetul Internațional al Asociației de Fizică AMPERE (Atomes et molecules par études radio-électriques, 1964 Consiliul Științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare, Dubna (1965) Societatea Belgiană de Fizică Societatea Franceză de Fizică (1969) Societatea Internațională de Rezonanță Magnetică (1971) Societatea Nucleară Americană (American Nuclear Society, 1975) Asociația Nucleară Canadiană (Canadian Nuclear Association, 1976) Comitetul Științific Consultativ al IAEA (1979) Academia de Științe din New York (1982) Asociația Americană pentru Progresul Științei (AAAS, 1984) Laboratorului Mondial (World Laboratory, 1988) Academia de Științe a URSS (1990) Societatea Europeană de Optică (1991) etc.
Între anii 1971 - 1973 este guvernator în Consiliul Guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), Viena. Între anii 1976 - 1979 este președinte al Societății Europene de Fizică. Între anii 1986 - 1990 este președinte al Uniunii Balcanice de Fizică.
Distincții Ordinul Muncii clasa a II-a (25 decembrie 1967) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a proclamării Republicii”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1132 din 25 decembrie 1967 privind conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 2, Partea I, sâmbătă 6 ianuarie 1968, p. 10. Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 633. Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a II-a (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 3. Medalia comemorativă „A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă” (20 august 1984) „pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”Decretul prezidențial nr. 166 din 20 august 1984 privind conferirea medaliei comemorative „A 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XX, nr. 67, Partea I, miercuri 22 august 1984, p. 2.
Lucrări publicate Variația vîscozității oxigenului și amestecurilor de gaze cu oxigen în câmp magnetic, Teza de doctorat, 1956http://aleph.bcucluj.ro:8991/F/MAAL55HL4DR2CHLV6JULRPMI6F1VHHQPICYJ7KF4TCJECKIQAA-91468?func=full-set-set&set_number=129166&set_entry=000052&format=999 BCU Cluj Efecte magneto-mecanice la oxigen, 1959 Rezonanța electronică de spin, Editura Academiei, 1965 Fizica și tehnologia materialelor nucleare, Editura Academiei, 1968, reeditată în 1982, și traducerea editată de Pergamon Press, Londra, 1985 La résonance paramagnétique électronique, Editura Dunod, Paris, 1968 - cu o prefață de Alfred Kastler Energia atomică, Editura Științifică, 1973 Rezonanța magnetică în compuși cu uraniu, Editura Academiei, 1979 Magnetnîi resonans soedinenia urana, Editura Energia, Moscova, 1982 - cu o prefață de Alexandr Prohorov Interacțiunea radiației laser cu metalele, Editura Academiei, 1986 Laser Heating of Metals, Editura Adam Hilger LTD, Londra, 1990
Note
Bibliografie Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii (Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982) Dicționarul specialiștilor - un „WHO'S WHO în știința și tehnica românească, vol. 1, Editura Tehnică, 1996 Yu. A. Hramov, Fiziki, ed. Nauka, Moscova, 1986, p. 269 D. Mihalache și A. I. Nicolin: Fizica din România la Centenarul Marii Uniri. Părinții Fizicii Moderne, Curierul de Fizică, Nr. 83, 2018, pp. 17–18.
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – U File din istoria Academiei dosar de cadre Jurnalul National
Categorie:Nașteri în 1928 Categorie:Decese în 2007 Categorie:Fizicieni români Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român Categorie:Miniștri comuniști români Categorie:Profesori universitari români