Ion Georgescu () a fost un sculptor, pictor și acuarelist român.
A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost și profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut ca elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo etc.
Opera În lucrările lui Georgescu se regăsește puternica sa formație clasică. Aceasta se observă din primele sale lucrări: „Izvorul” (1879), „Aruncătorul de lance” (1882, turnat în bronz, posibil cea mai importantă lucrare a sa).
Izvorul, o sculptură modelată din ghips patinat, a fost achiziționată de Pinacoteca Statului din București și lucrarea originală, semnată și datată lateral stânga pe plintă Georgesco 1879, a intrat în 1949 la Galeria Națională. Din dorința de a proteja sculptura realizată dintr-un material fragil, în 1961 muzeul a turnat după original o copie în bronz, la Combinatul Fondului Plastic din București.Sculptură - Georgescu, Ioan. Izvorul
Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română: Alexandru Odobescu, 1881 Mihail Pascaly, 1882 Dimitrie Bolintineanu, 1883 Bustul Iulia Hasdeu, 1889, pe al cărei soclu dăltuiește cuvintele: ”Mai șezi puțin…”. Vasile Alecsandri, 1890 Mihai Eminescu, 1890. Bustul lui Mihai Eminescu, turnat în bronz la Paris, de către Martin, a fost dezvelit la 11 septembrie 1890, în fața Școlii Primare de Băieți „Marchian” din Botoșani. În perioada interbelică bustul lui Mihai Eminescu a fost mutat în Parcul ,,Vârnav” (actualmente Parcul „Mihai Eminescu”).Ionel Bejenaru: Bustul lui Mihai Eminescu din parcul „Mihai Eminescu” din Botoșani Simțul monumentalității se regăsește în statui precum „Gheorghe Lazăr” (1886) sau „Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași” (1887). A executat de asemenea statuile alegorice „Agricultura” și „Justiția”, care împodobesc fațada Băncii Naționale.Discurs în deschiderea conferinței privind găzduirea de către Muzeul BNR a sculpturii „Cumințenia Pământului”
Ion Georgescu s-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele. A mai realizat busturile lui Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, monumente precum cel dedicat „Domniței Bălașa” (1883), creații precum „Răpirea Proserpinei”, „Endymion”.
Ion Georgescu a realizat mulajul basoreliefului aflat pe piatra tombală a lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu din București. Schițele originale ale monumentului i-au fost puse la dispoziție de André Lecomte du Noüy, care fusese desemnat inițial să edifice acest monument. Basorelieful reproduce chipul lui Eminescu, așa cum a fost inclus în tabloul ”Junimii”, iar mai târziu în primele ediții Maiorescu, de la editura Soccec. Mihai Tican Rumano a recuperat mai târziu mulajul din ghips, după care s-a turnat basorelieful de la Bellu, piesa aflându-se expusă la Muzeul de Artă Pastică din Câmpulung–Muscel.
Monumentul funerar al generalului Alexandru Cernat înmormântat în Cimitirul Bellu, din București, fig. 34/7, este altă lucrare a lui Ion Georgescu.
Distincții A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (15 mai 1893).Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 89
Izvorul
Aruncătorul de lance
Copilă rugându-se
Expoziții thumb|right|Monumentul dedicat Generalului Alexandru Cernat, dezvelit în București în anul 1894, este creația sculptorului Ion Georgescu. Bustul cu o înălțime de 0,9 m este turnat în bronz, și îl înfățișează pe general în uniformă militară. Pe latura din față a piedestalului se află o placă din bronz bogat ornată cu elemente simbolice, constând din vulturi, arme și frunze de laur. Monumentul se află în curtea clădirii de pe strada Știrbei Vodă, unde a funcționat Comandamentul Armei Geniului, în prezent sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA).Statui și monumente în București: Alexandru Cernat. Monument istoric, .
thumb|„Întristarea“ - Monumentul funerar al domniței Bălașa din Biserica Domnița Bălașa (1884) Expoziții persoanle: 1882 - Sala Stavropoleos (împreună cu G.D. Mirea), București; 1956 - Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României, București.
Expoziții de grup: 1879, 1880, 1882, 1883 - Salonul din Paris, Franța; 1880 - Expoziția Societății „Concordia română”, București; 1881, 1894, 1895, 1896, 1897, 1898 - Expoziția Artiștilor în Viață, București; 1906 - Expoziția Generală Română, București; 1928 - Expoziția retospectivă a artiștilor români pictori și sculptori din ultimii 50 de ani, Ateneul Român, București; 1930 - Expoziția de artă românească, Haga, Olanda; 1982 - Expoziția Între norma clasică și inspirația romantică, Muzeul Național de Artă al României, București.
Galerie de imagini
Bibliografie Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964 Saur, Saur Allegemaine Kunstlerlexikon. Die Bildenden Kunstler aller Zeiten un Volker, 51, K.G. Saur München-Leipzig, 2006. Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G , Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 228 - 230. Ionescu, Grigore, București (ghid artistic și turistic), București, 1938.
Legături externe Dicționarul sculptorilor din România, secolele XIX-XX, VOL. I Un secol de sculptură românească
Note
Categorie:Nașteri în 1856 Categorie:Decese în 1898 Categorie:Sculptori români Categorie:Pictori români Categorie:Acuareliști români Categorie:Români pe mărci poștale românești Categorie:Sculptori monumentaliști români Categorie:Sculptori din secolul al XIX-lea Categorie:Bucureșteni