Ienupărul (Juniperus communis L.) este un conifer care aparține genului Juniperus din familia Cupressaceae. Semintele protejate de un invelis suculent care nu sunt fructe deoarece coniferele nu fac fructe (boabe mari, negre, zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinade, pentru vânat sau varză, și ca ingredient la fabricarea ginului. Se mai numește anaperi, archiș, archit, boabe de brad, brădișor, bradul-ciumei, ieniper, jireapăn, jnepen, șolovăț, etc.
Răspândire Specia crește în întreg lanțul carpatic la 700–1400 m, adesea în tufărișuri și pâlcuri, în poieni, pășuni, răriști, putând crește pe solurile cele mai sărace. Este recoltabil în mari cantități în Transilvania (mai puțin Sălaj și Satu-Mare), Muntenia (Argeș, Buzău, Prahova), Moldova (jud. Bacău, Neamț, Vrancea, Suceava), Oltenia (jud. Gorj, Vâlcea).
Partea utilizată. Recoltare Se utilizează pseudobacele (Fructus Juniperi) în lunile octombrie - decembrie, putându-se prelungi până în primăvară. Se recoltează prin lovirea sau scuturarea ușoară a ramurilor, pentru a nu se desprinde și pseudobacele verzi.
Compoziție chimică Pseudofructele de Ienupăr conțin 1,5-4% ulei esențial, a cărui componență este influențată de proveniență, de altitudine, de gradul de coacere și de alți factori de mediu. Compușii principali ai uleiului esențial sunt terpenele alfa-pinene, beta-pinene, myrcene, sabiene, tuione și limonene. Dintre sesquiterpene, conține: cariofilene, iunene, cardiene, elemene și alcooli terpenici precum 4-terpineolul. Uleiul esențial este format din 40% d-acetat de sabinil, cca 20% d-sabinen, 2% d-alfa-pinen, 2% d-beta-pinen, 2,5% p-cimen, cca 8% subinol și cca 20% alte componente minore. Pseudobacele de Ienupăr mai conțin glicozide flavonice, taninuri, zahăr și compuși gumi-rezino și ceruri.
Tratamente pe baza de ienupăr miniatura Ienupărul (Juniperus communis - L.) reprezinta o plantă medicinală ale cărei proprietăți terapeutice sunt utilizate în tratarea multor afecțiuni și boli: tratează reumatismul, răceala, bronșita, bolile de piele, elimină piatra existentă la nivelul vezicii urinare. Fructele de ienupăr constituie și ele un remediu natural pentru anemie, lipsa poftei de mâncare, artroza, asigurând o funcționare optimă a organismului. Pulberea rezultată din mărunțirea fructelor de ienupăr este foarte eficientă în tratarea obezității, viermilor intestinali, oboselii, arteriosclerozei. Ceaiul preparat din fructe de ienupăr calmează tulburările digestive și balonările. Important de menționat este că fructele de ienupăr nu trebuie consumate de femeile însărcinate și de persoanele cu leziuni ale căilor urinare. Un alt remediu natural oferit de ienupăr îl reprezintă tinctura de ienupăr eficientă în vindecarea afecțiunilor urinale, gripei, bronșitei, colitei de fermentație.
Confuzii Se pot produce cu pseudobacele de Juniperus sabina L. (cetină de negi) care sunt toxice. Deosebiri: pseudobacele au o cicatrice în formă de stea cu 3 colțuri (la Juniperus sbina cu 4 colțuri), de regulă cu 3 semințe (la Juniperus sbina numai 1-2 semințe); frunzele sunt aciculare, pungente, dispuse în verticile de câte 3 (la Juniperus sbina sub formă de solzi imbricați).
Referințe Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, 1991, pag. 20-21
Legături externe
USDA: Juniperus communis Jepson Manual Treatment - Juniperus communis Juniperus communis - Photo Gallery Junipers of the world Gymnosperm Database - Juniperus Arboretum de Villardebelle Photos of cones and foliage of selected species
Note Categorie:Cupressaceae Categorie:Conifere Categorie:Plante medicinale Categorie:Juniperus Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus