Dimitrie Petrino (n. 1838, Rujnița, Soroca, azi Republica Moldova – d. 29 aprilie 1878, București) a fost un poet, membru corespondent al Academiei Române din 1877.Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent.

Biografie Dimitrie Petrino, descendent pe linie maternă din familia Hurmuzachi, s-a născut în 1838 în familia lui Petru (Petrachi) Petrino-Armis (d. 1891), moșier basarabean cu origini grecești, proprietar al moșiei Rujnița și, ulterior, al moșiei Cernăuca,Ion Drăgușanul, "/2011-03-28/CERNAUCA-II Cernăuca (II) , Monitorul de Suceava, 28 martie 2011. și a Eufrosinei, fiica lui Eudoxiu Hurmuzachi.Nicolae Iorga, Istoria literaturii române, p. 167. A studiat cu preceptori privați dintre unchii materni.Dipartimento di lingue e letterature neolatine - Cronologia della letteratura rumena

„Primind o moștenire neașteptată de la un unchi dinspre tată... Dimitrie Petrino începe la 21 de ani o viață de plăceri, hoinărind prin Italia și Germania”.Șerban Cioculescu ș.a., Istoria literaturii române. Vol. III. Epoca marilor clasici. București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1973, p. 43 Iacob Negruzzi îl întâlnește ca „Bummler" (chefliu), la Berlin și la aceeași vârstă în Iași, interesat de cursele de cai. Doi ani mai târziu era dorobanț la Botoșani, unde, îndrăgostit de fiica baronului Teodor Buchental, Victoria, fugi și se căsători cu ea la Odessa, fără voia părinților. Victoria muri la 8 septembrie 1867, declanșând instinctul poetic al lui Petrino, care îi dedică îndată volumul Flori de mormînt. Revista Convorbiri literare i-a acceptat între 1874-1875 șapte poezii, ceea ce l-a determinat să părăsească provincia și să se instaleze la Iași

Dimitrie Petrino l-a înlocuit pe Mihai Eminescu în postul de „director al bibliotecii centrale” din Iași, la data de 3 iunie 1875. Pornirea sa împotriva lui Eminescu era mai veche. Între altele, pentru că Petrino, care își făcea veacul pe la Hanul Trei Sarmale, a fost caracterizat de Eminescu cu apelativul de „Baron de trois sarmaux”. De asemenea, Petrino îl dușmănea pe Eminescu pentru o critică pe care dânsul o publicase în revista Albina din Pesta, 1870, nr. 3 si 4, asupra cărții lui Petrino intitulată: Puține cuvinte despre conruperea limbei române în Bucovina, Cernăuți, 1869.Viata lui Mihai Eminescu

La 22 iunie 1876, prin raport către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (minister condus de liberalul Gheorghe Chițu în timpul guvernului Lascăr Catargiu), Dimitrie Petrino a cerut ca Mihai Eminescu să fie judecat pentru „sustracțiune” din avutul Bibliotecii Centrale.Liviu Papuc, Procesul Eminescu-Petrino - o afacere politică (IV) , Convorbiri literare, ianuarie 2002.Liviu Papuc, Procesul Eminescu-Petrino - o afacere politică (V), Convorbiri literare, februarie 2002.Liviu Papuc, Procesul Eminescu-Petrino - o afacere politică (VI) , Convorbiri literare, martie 2002.Liviu Papuc, Procesul Eminescu-Petrino - o afacere politică (VII) , Convorbiri literare, aprilie 2002.Liviu Papuc, „Codicil la procesul Eminescu - Petrino” , , Convorbiri literare, iunie 2002.

Între 1876 și 1878, a predat Literatura română la Facultatea de litere de la Universitatea din Iași, ca suplinitor al lui Andrei Vizanti.

A colaborat la revistele Convorbiri literare, Familia, Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina. Ca publicist a semnat și cu pseudonimele Armis și Dimitriu P. Armis.

La 36 de ani, doborât de tuberculoză, după o viață de alcool și relații cu dame de bordel, Dimitrie Petrino a încetat din viață sâmbătă 29 aprilie în spitalul Brâncovenesc din București. Luni a fost înmormântat la cimitirul Șerban-Vodă, după un serviciu funebru oficiat în Biserica Domnița Bălașa.Mihai Eminescu, „Necrolog (Dimitrie Petrino)”, Timpul, III, nr. 97, 4 mai 1878, p. 3.

Operă Flori de mormînt (Cernăuți, 1867); Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina (Cernăuți, 1869); Lumine și umbre (Cernăuți, 1870); Raul, poem dedicat domnului V. Alecsandri, (Cernăuți, 1875); Discurs rostit la serbarea funebră ce s-a ținut în Iași la 1 octombrie 1875 (Iași, 1875); La gura sobei (Iași, 1876); Legenda nurului (Iași, 1877); Poesii alese, pref. de N. Iorga (Vălenii de Munte, 1908) Poeme, Editura Librăriei Școalelor Frații Saraga, (Iași, 1928)

Referințe critice Opera poetică a lui Mihai Eminescu cuprinde și 8 sonete satirice, patru din acestea fiindu-i adresate lui Dimitrie Petrino. Cu toate acestea, în 1878 i-a scris lui Petrino un necrolog „extrem de prob și de decent”, fapt ce demonstrează că Eminescu era, totuși, un om cu suflet, ce respecta dușii spre un alt tărâm:Radu Cange: ++Sonetele lui Eminescu++ „Cât de trist e a vedea un poet mort și a-i asculta panegiricul, în care numai despre poet nu se vorbește!?” scria Mihai Eminescu în articolul Necrolog (Dimitrie Petrino), publicat la 4 mai 1878 în ziarul Timpul, făcând referire la a discursul funebru plin de vervă declamatorie rostit de N. Ionescu, în care acesta a spus că „răposatul, fost milionar de mai multe ori și născut baron, a risipit avere, a lepădat titlu și rang, și-a părăsit țara, fiindcă era democrat și voia să trăiască ca democrat, fiindcă desprețuia deșertăciunea lumească și își iubea națiunea”, fără a se referi și la opera sa poetică.

În cartea sa Scriitori junimiști, publicată în 1971 la Iași, la editura Junimea, Dan Mănucă făcea următoarea prezentare:

George Călinescu scria în „Istoria Literaturii Române” astfel:Pagina Țara lui Vintilescu Petrino, pe situl Vindecătoru ~ Blogul lui Rasvan Cristian „…dacă n-ar fi avut o purtare incalificabilă față de Eminescu, azi nu s-ar pomeni de el. Dar tot Călinescu scria că „Petrino a fost întîiul cu limba nepeltică” din literatura română. Referitor la volumul Flori de mormînt George Călinescu scria că "Sinceritatea durerii din Flori de mormînt poate fi adevărată, figurile literare sânt însă banale."

In memoriam O stradă din Cernăuți și una din Gura Humorului îi poartă numele.

Bibliografie Nicolae Iorga: Dimitrie Petrino-Poeme, în Adevărul ilustrat, București, 8 mai 1895, p. 6. Dan Mănucă, Scriitori junimiști, Editura Junimea, Iași, 1971. Eugen Lungu, Poeți de pe vremea lui Eminescu, antologie, prefață, consemnări critice și adnotări de Eugen Lungu, Editura Literatura Artistică, Chișinău, 1990.

Note

Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P Liviu Papuc, „Dimitrie Petrino în fața războiului” , Convorbiri literare, martie 2006. Liviu Papuc, „Cu gîndul la Dimitrie Petrino – 170 de ani de la naștere și 130 de ani de la moarte” , Convorbiri literare, aprilie 2008. Victor Teișanu, Câte ceva despre Dimitrie Petrino și originile sale materne. În: Hyperion, anul 38, nr. 1-2-3/2020 (309-310-311)1-2-3_2020b.pdf

Categorie:Nașteri în 1838 Categorie:Decese în 1878 Categorie:Decese pe 29 aprilie Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Decese cauzate de tuberculoză Categorie:Decese în București Categorie:Oameni din ținutul Soroca Categorie:Ofițeri ai Forțelor Terestre Române Categorie:Poeți români din secolul al XIX-lea Categorie:Români basarabeni