Kristóf Lukácsy () a fost un preot de rit armeano-catolic, istoric, istoriograf bisericesc și armenolog transilvănean. A îndeplinit funcțiile de protopop armeano-catolic de Gherla, profesor de seminar și director de gimnaziu, distingându-se prin cercetările sale asupra istoriei armenilor din Transilvania și prin lucrările dedicate ipotezei înrudirii lingvistice armeano-maghiare.
Biografie Originea și studiile S-a născut la Beclean într-o veche familie armenească transilvăneană, Lukácsi (Gughasian).https://www.ormenycsaladnevek.hu/lukacsi/ A absolvit studiile secundare și cursurile de filosofie la Gherla și Alba Iulia, urmând ulterior studiile teologice superioare la Universitatea din Viena.
Activitatea ecleziastică și didactică În anul 1826 a fost sfințit preot armeano-catolic la Viena. Între 1826 și 1837 a activat ca vicar (preot cooperator) la Gherla.
Între anii 1837 și 1853 a fost profesor la seminarul teologic romano-catolic din Alba Iulia. În intervalul 1853–1856 a ocupat funcția de profesor și director al gimnaziului catolic din aceeași localitate.
În anul 1856 a revenit la Gherla, unde a slujit timp de două decenii, până la moartea sa în 1876, ca paroh armeano-catolic și protopop (arhidiacon), fiind liderul spiritual și administrativ al comunității armene locale. A făcut parte din Ordinul Mechitarist.
La inițiativa lui Lukácsy a fost înființat, în 1861, liceul armeano-catolic din Gherla, cu predare în limba maghiară. Lukácsy a fost directorul instituției până la moartea sa din 1876.
Activitatea filantropică Prin testament, Lukácsy și-a lăsat întreaga avere personală, în valoare de 40.000 de florini, orfelinatului armeano-catolic de băieți pe care l-a întemeiat la Gherla sub ocrotirea Sfântului Grigorie Luminătorul (Világosító Szent Gergely).
Activitatea științifică Lukácsy a fost una dintre figurile fondatoare ale armenologiei din Transilvania. A adus contribuții majore prin publicarea și comentarea izvoarelor scrise privitoare la colonizarea și evoluția armenilor în spațiul transilvan.
S-a remarcat, de asemenea, ca susținător al teoriei înrudirii dintre limba armeană și limba maghiară. Monografia sa dedicată acestui subiect, A magyarok őselei, hajdankori nevei és lakhelyei (1870), a fost recompensată cu un premiu de către Academia Maghiară de Științe.
Opera Historia Armenorum Transsylvaniae (Viena, 1859) – culegere și analiză de izvoare în limba latină privitoare la istoria armenilor din Transilvania; Adalékok az erdélyi örmények történetéhez (Contribuții la istoria armenilor din Transilvania), Cluj, 1867; A magyarok őselei, hajdankori nevei és lakhelyei (Strămoșii, vechile nume și sălașuri ale maghiarilor), Cluj, 1870 (reeditare: Budapesta, 2000, ISBN 963-03-8894-4); Világosító Szent Gergely élete (Viața Sfântului Grigorie Luminătorul); Örmény-magyar-latin szótár (Dicționar armean-maghiar-latin) – manuscris lexicografic.
Note
Categorie:Nașteri în 1804 Categorie:Nașteri pe 30 martie Categorie:Decese în 1876 Categorie:Decese pe 24 octombrie Categorie:Absolvenți ai Universității din Viena Categorie:Armeni din România Categorie:Oameni din Beclean Categorie:Transilvăneni Categorie:Preoți armeni Categorie:Scriitori armeni Categorie:Scriitori maghiari Categorie:Istorici armeni Categorie:Istorici maghiari Categorie:Ordinul Mechitarist