Iosif Fischer, sau József Fischer (15 decembrie 1887 – 1952) a fost un avocat și politician român de etnie evreiască. A fost un lider proeminent al Partidului Național Evreiesc în perioada interbelică a României. În această calitate, a fost membru al Adunărea Deputaților între 1928 și 1933. A fost șef al Judenrat-ului din ghetoul din Cluj în timpul Holocaustului .

Tinerețe Iosif Fischer s-a născut într-o familie bogată de evrei ortodocși în Tiszaújhely, Austro-Ungaria (actuala Nove Selo, Ucraina) pe data de 15 decembrie 1887. Conform unei relatări, unul dintre frații săi a fost Tivadar Fischer, cofondator al Partidului Evreiesc. Se presupune că erau fiii unui rabin din Alba Iulia, naufragiați în România la sfârșitul Primului Război Mondial . Istoricul Attila Gidó scrie că nu făceau dintr-o familie, ci dar erau uniți de apărarea comună a iudaismului ortodox; inițial, Iosif Fischer fusese un critic al sionismului, înainte de a fi atras în el de alți activiști transilvăneni, devenind „una dintre cele mai importante personalități ale sionismului transilvănean”.

După ce a susținut examenul de barou, a lucrat ca grefier la firma de avocatură Vilmos Vázsonyi din Budapesta . Fischer s-a mutat la Cluj în 1913. După sfârșitul al Primului Război Mondial și destrămarea Austro-Ungariei în 1918–1920, Fischer a rămas în Transilvania, care a devenit parte a Regatului României. A fost redactor-șef al revistei Új Kelet, o publicație periodică evreiască sionistă în limba maghiară din Cluj, între 1919 și 1921. A fost ales președinte al congregației evreilor neologi din Cluj în 1919. A deținut această funcție până în 1944.

Carieră politică Fischer a fost membru fondator al Uniunea Națională a Evreilor din Transilvania (EZNSz/UNET), fiind președintele acesteia între 1923 și 1930. În această calitate, a fost un apropiat al lui Tivadar Fischer și Adolphe Stern. Ei și-au decis să fondeze organizația deoarece își exprimaseră opoziția față de Uniunea Evreilor Nativi (UER) încă din 1923, cerând transformarea acesteia într-o „uniune generală” de organisme vag afiliate. Împotriva poziției adoptate de ardeleni pro-UER, precum Miksa Klein, aceștia au pledat în favoarea comunitarianismului, respingând asimilarea în curentul principal românesc. După cum sa remarcat politologul Randolph L. Braham, „cultura politică” din circumscripția electorală a familiei Fischer „a fost înfăptuită de experiențele lor anterioare în Regatul Ungariei ”.

EZNSz/UNET a format o înțelegere cu Partidul Național Țărănesc (PNȚ) chiar înainte de alegerile din 1928, care i-au adus atât pe Tivadar Fischer, cât și pe Iosif Fischer în Adunarea Deputaților. S-au fuzionat într-un „club parlamentar” alături de Mayer Ebner și sionistul basarabean Michel Landau, autointitulându-se segmente ale unui „partid evreiesc la nivel național”. Partidul Evreiesc, un „partid unificat al sioniștilor români”, a fost înființat la București la 4 mai 1931. Prima sa conferință l-a ales pe Tivadar Fischer președinte al partidului, în timp ce Iosif Fischer a devenit liderul filialei transilvănene a partidului. Partidul Evreiesc a participat la alegerile din 1931 și a câștigat patru mandate în Adunarea Deputaților. Iosif Fischer a obținut un mandat în județul Maramureș . În timpul campaniei electorale din 1932, Landau, alături de Tivadar și Iosif Fischer, au fost împiedicați în mod neașteptat de autorități să susțină un discurs electoral în Sighet; încercarea lor de a se adresa evreilor din Maramureș din interiorul sinagogii Talmud Tora a fost, de asemenea, zădărnicită de Poliția Română.Cu toate acestea, Partidul Evreiesc a obținut 2,26% din vot și cinci mandate, Iosif Fischer fiind și el reales. Partidul a pierdut toate mandatele parlamentare in 1933 .

Holocaustul Transilvania de Nord, inclusiv Clujul, a fost cedată de România către Ungariei prin al Dictatul de la Viena din septembrie 1940. Atât Tivadar Fischer, cât și Iosif Fischer au rămas pe teritoriul maghiar, în timp ce partidul lor a fost interzis. În urma invaziei germane a Ungariei din martie 1944, colegii săi sioniști i-au oferit lui Iosif Fischer să evadeze în România, dar acesta a refuzat. El a participat la întâlnirea rabinilor și liderilor congregațiilor de la Budapesta, în martie 1944, unde autoritățile naziste au decis să înființeze Consiliul Evreiesc din Budapesta. Schutzstaffel-ul a înființat Ghetoul Cluj, unde Iosif Fischer a devenit președinte al Judenrat-ului.

Fischer era responsabil pentru organizarea vieții și a ordinii în interiorul zidurilor ghetoului. Potrivit martorilor, el a fost bătut în moduri repetat pe tot timpul sau ca Judenrat de către membrii Gestapoului local și de poliția maghiară. Împreună cu ginerele său Rezső Kasztner (sau Rudolf Kaszner), a participat la organizarea misiunii trenului Kastner . El a fost printre cei 300 de evrei pentru care Kastner a obținut o amânare de la exterminarea de la Auschwitz . În schimb, au fost transportați de naziști la Bergen-Belsen (unde a prezidat temporar un „comitet” de evrei scutiți) și ulterior li s-a permis să plece în Elveția la sfârșitul lunii iunie 1944. Mama și cei doi frați ai săi, însă, au fost uciși la Auschwitz. Fischer a emigrat către Palestina Mandatară (aliyah) în toamna anului 1945. El a murit în 1952.

Referințe

Surse

Categorie:Deputați români Categorie:Evrei din Transilvania Categorie:Sioniști români Categorie:Sioniști maghiari Categorie:Decese în 1952 Categorie:Nașteri în 1887 Categorie:Articole cu surse în limba maghiară (hu)