Dazed and Confused este o comedie dramatică americană din 1993 despre maturizare, scrisă și regizată de . Filmul urmărește un grup divers de adolescenți în ultima zi de școală din anul 1976. Deși a fost filmat în Austin, pelicula a fost inspirată de anii copilăriei petrecuți de Linklater în estul Texasului, nefiind menționat niciodată numele vreunui oraș. Filmul nu are un singur protagonist sau un conflict central; în schimb, urmărește fire narative interconectate ale unor grupuri sociale și personaje diferite, cum ar fi elevii de clasa a opta trecuți prin ritualuri de inițiere, refuzul unui fotbalist de a semna un angajament pentru un stil de viață curat cerut de antrenor și diverse personaje care își petrec timpul la o sală de biliard. Distribuția numeroasă reunește actori care aveau să devină ulterior vedete, printre care Jason London, Ben Affleck, Matthew McConaughey, Milla Jovovich, Cole Hauser, Parker Posey, Adam Goldberg, Nicky Katt, Joey Lauren Adams, și Anthony Rapp.

Linklater plănuia inițial să realizeze un film despre adolescenți după lungmetrajul său de succes Slacker. Slacker i-a atras atenția lui Jim Jacks, producător la Universal Pictures, care a obținut 6 milioane de dolari pentru următorul proiect al lui Linklater. Pentru a scrie scenariul, Linklater s-a inspirat puternic din adolescența petrecută în , preluând pentru personaje numele mai multor persoane din orașul său natal. Cei mai mulți actori din distribuție erau talente necunoscute, inclusiv McConaughey, care a devenit vedeta remarcabilă a filmului.

Linklater a filmat în zona orașului Austin, având alături mai mulți membri din echipa sa de la Slacker. Actorii au fost încurajați să improvizeze și să își dezvolte propriile personaje, unii dintre ei contribuind chiar la scrierea unor scene suplimentare. Linklater a selectat mai multe piese rock din anii 1970 pentru coloana sonoră, aceasta reprezentând o porțiune semnificativă din bugetul filmului. Spre nemulțumirea regizorului, pelicula a fost promovată de Gramercy Pictures ca fiind un film despre consumatori de droguri.

Lansat pe 24 septembrie 1993, Dazed and Confused a fost un eșec comercial la box office, obținând încasări de sub 8 milioane de dolari în Statele Unite. Ulterior, filmul a cunoscut succesul pe piața video de acasă și a devenit între timp un clasic cult. S-a clasat pe locul al treilea în topul celor mai bune 50 de filme despre viața de liceu alcătuit de revista Entertainment Weekly. De asemenea, revista l-a plasat pe locul 10 în clasamentul său al „celor mai amuzante filme din ultimii 25 de ani” . Criticii au lăudat filmul pentru reprezentarea sa fidelă și umanistă a cadrului temporal și a vieții de liceu.

Rezumat

La 28 mai 1976, în ultima zi de școală la Liceul Lee dintr-un oraș texan, elevii care vor fi absolvenți anul viitor încep ritualul anual de inițiere a elevilor de gimnaziu care urmează să devină boboci. Lui Randall „Pink” Floyd, căpitanul și vedeta echipei de fotbal a școlii, i se cere să semneze un angajament prin care promite că nu va consuma droguri în timpul verii și că nu va face nimic care „ar periclita obiectivul unui sezon de campionat”.

La sfârșitul cursurilor, băieții care intră în clasa a IX-a sunt vânați de elevii din anul terminal și loviți cu o scândură. Fetele din clasa a IX-a sunt adunate în parcarea școlii de către fetele mai mari (conduse de Darla), unse cu muștar, ketchup, făină și ouă crude, și obligate să îi ceară în căsătorie pe băieții din anii terminali.

Spre seară, Mitch Kramer, elev în primul an de liceu, scapă de prima etapă a ritualului de inițiere împreună cu cel mai bun prieten al său, Carl Burnett, însă ulterior este surprins după un meci de baseball și bătut crunt cu o paletă din lemn. Fred O'Bannion, un elev din anul terminal care participă pentru al doilea an consecutiv la această tradiție de inițiere după ce a ratat absolvirea, își găsește o deosebită plăcere în a-l pedepsi pe Mitch. Pink îl ia pe Mitch în mașină, îl duce acasă și îi propune să meargă împreună cu prietenii lui la o plimbare cu mașina în acea seară.

Planurile pentru seară sunt date Peste cap când părinții lui Kevin Pickford află că acesta intenționează să dea o petrecere cu un butoi de bere. În altă ordine de idei, Cynthia Dunn, Tony Olson și Mike Newhouse decid să participe la festivitățile de seară. Pink și prietenul său David Wooderson, un bărbat aflat la începutul anilor douăzeci care încă iese cu liceeni, îl iau pe Mitch și se îndreaptă spre Emporium, o sală de biliard frecventată de adolescenți.

Pe măsură ce noaptea înaintează, elevii pierd vremea pe la Emporium, ascultă muzică rock, se plimbă cu mașina prin cartier și merg des la un restaurant local. Mitch îi este prezentat Julie Simms, o elevă în clasa a X-a. În timp ce se plimbă din nou cu mașina împreună cu Pink, Pickford și Don Dawson, Mitch bea bere și fumează marijuana pentru prima dată.

După un joc de distrus cutii poștale din mașină, un locuitor din cartier flutură o armă și amenință că va chema poliția. Scapă ca prin urechile acului după ce acesta trage în mașina lor. Întorși la Emporium, Mitch se întâlnește cu foștii lui colegi de gimnaziu și pune la cale un plan împreună cu ei ca să se răzbune pe O'Bannion. Bobocii varsă vopsea pe el de pe un acoperiș, determinându-l să plece furios. După închiderea localului Emporium, se pune la cale o petrecere spontană cu bere pe un teren, sub un stâlp de iluminat.

Cynthia, Tony și Mike ajung la prima lor petrecere cu butoiul de bere, unde durul Clint Bruno îl amenință pe Mike. Tony se întâlnește cu Sabrina Davis, o elevă în primul an pe care o cunoscuse mai devreme în timpul ritualului de inițiere, și începe să își petreacă timpul cu ea. Mike, marcat de umilința confruntării cu Clint, ripostează lovindu-l cu pumnul. În schimb, este pus la pământ de Clint și bătut. Pink și Wooderson despart bătaia. Jucătorul de fotbal american Benny O'Donnell îl ia la rost pe Pink pentru că refuză să semneze angajamentul. Pink, singurul jucător care nu l-a semnat, consideră că acest lucru îi încalcă individualitatea și convingerile.

Mitch părăsește petrecerea împreună cu Julie. Aceștia merg cu mașina pe un deal din apropiere, de unde se vede orașul, pentru a se săruta. Tony o duce pe Sabrina acasă cu mașina, iar cei doi își iau rămas-bun printr-un sărut. Pe măsură ce noaptea se transformă în zori, Pink, Wooderson, Don, Ron Slater și alți câțiva prieteni decid să fumeze marijuana pe linia de 50 de yarzi a terenului de fotbal american, unde Wooderson îl sfătuiește pe Pink să „își vadă de viață” fără a se preocupa de ceea ce se așteaptă de la el.

Poliția își face apariția și, recunoscându-i pe Pink și Don, îl sună pe antrenorul lor de fotbal american, Conrad. Antrenorul îi ține o predică lui Pink pentru că își pierde timpul cu „pariia” și insistă să semneze angajamentul. Pink îi spune că s-ar putea să joace fotbal, dar că nu îl va semna, și pleacă împreună cu Wooderson și Slater spre Houston pentru a face rost de bilete la un concert Aerosmith. Mitch ajunge acasă după răsăritul soarelui și constată că mama lui l-a așteptat trează. Aceasta renunță să îl pedepsească, dar îl avertizează în privința revenirii târzii acasă. Mitch merge în dormitor, își pune căștile și ascultă piesa „Slow Ride” a formației Foghat, în timp ce Pink, Wooderson, Slater și Simone Kerr călătoresc pe o autostradă pentru a-și cumpăra biletele.

Distribuție Jason London în rolul lui Randall "Pink" Floyd Joey Lauren Adams în rolul lui Simone Kerr Milla Jovovich în rolul lui Michelle Burroughs în rolul lui Kevin Pickford în rolul lui Ron Slater Adam Goldberg în rolul lui Mike Newhouse Anthony Rapp în rolul lui Anthony "Tony" Olson în rolul lui Don Dawson în rolul lui Cynthia Dunn Deena Martin în rolul lui Shavonne Wright în rolul lui Jodi Kramer Cole Hauser în rolul lui Benny O'Donnell în rolul lui Kaye Faulkner în rolul lui Mitch Kramer Mark Vandermeulen în rolul lui Tommy Houston Esteban Powell în rolul lui Carl Burnett Jeremy Fox în rolul lui Hirschfelder Ben Affleck în rolul lui Fred O'Bannion Jason O. Smith în rolul lui Melvin Spivey Christin Hinojosa în rolul lui Sabrina Davis Parker Posey în rolul lui Darla Marks Matthew McConaughey în rolul lui David Wooderson Catherine Avril Morris în rolul lui Julie Simms Nicky Katt în rolul lui Clint Bruno Renée Zellweger în rolul lui Nesi White în rolul doamnei Stroud

Producție Dezvoltare

Filmul anterior al regizorului Richard Linklater, Slacker, a atras atenția producătorului Jim Jacks de la Universal Pictures, care a vizionat filmul la Festivalul de Film Sundance din 1991. Jacks și colegul său, Sean Daniel, căutaseră un primul proiect pentru compania lor de producție, Alphaville Films, care avea un acord exclusiv de producție și distribuție cu Universal. Sperând să determine Universal să finanțeze filmul cu 6 milioane de dolari, Jacks l-a sunat pe Linklater și l-a transportat cu avionul la Los Angeles pentru a discuta despre producția unui film de studio. Linklater a acceptat și a primit un cec de 25 000 de dolari pentru a scrie scenariul, pe care l-a folosit pentru a-și achita datoriile provenite din producția filmului Slacker.

Timp de mai câțiva ani, Linklater se gândise și notase idei pentru un film care să „surprindă realitatea de la o clipă la alta a vieții de adolescent”. Întrebat într-un interviu despre următorul său film, Linklater a afirmat: „Vreau să fac o cursă nebună cu adolescenți și muzică rock'n'roll. Știam că voiam ca acțiunea să se petreacă într-o singură zi din primăvara lui 1976, dar la un moment dat era mult mai experimental. Tot filmul se petrecea într-o mașină, cu personajele conducând și ascultând ZZ Top.” , directorul de imagine, a descris conceptul: „Ar fi constat în două cadre — unul cu un tip introducând o bandă pe 8 piste cu albumul Fandango! al celor de la ZZ Top și altul cu doi tipuri conducând și vorbind. Filmul ar fi avut lungimea albumului propriu-zis, iar fiecare piesă s-ar fi auzit în fundal ca sursă.” În cele din urmă, Linklater a decis „să reprezinte diferite puncte de vedere” în scenariul său, a cărui primă ciornă a durat o lună să fie finalizată. Universal Studios a accelerat producția scenariului lui Linklater, trecând înaintea altor 30 de filme aflate în dezvoltare la acea vreme. Linklater și-a bazat o mare parte din poveste pe propriile sale experiențe din perioada copilăriei petrecute în . Numele și personalitățile multor personaje au fost preluate de la foști colegi de clasă și cunoștințe reale ale lui Linklater.

Linklater a căutat să angajeze membri din echipa filmului său Slacker pentru Dazed and Confused. Mulți dintre cei care lucraseră la Slacker erau reticenți față de legăturile proiectului cu Hollywood și presupuseseră că următorul lungmetraj al lui Linklater va fi un nou film independent. Cu toate acestea, el a reușit să aducă mulți membri ai vechii sale echipe, inclusiv pe Lee Daniel în calitate de director de imagine. Linklater a comentat: „Cred că unii dintre profesioniștii implicați ne-au privit ca pe niște amatori independenți din Slacker, dar cu toții ne câștigasem locul.” El a declarat că readucerea vechilor membri ai echipei a adus „micul nostru spirit punk din Slacker în tot ceea ce am făcut la Dazed.” Pentru a obține un aspect specific anilor 1970, Linklater a evitat utilizarea sistemului Steadicam.

Distribuție