Mihail Stroescu () a fost un moșier și filantrop român din Basarabia. A susținut dezvoltarea serviciilor medicale și a învățământului rural, finanțând construcția de biserici și spitale pe moșiile sale din nordul Basarabiei și donând sume considerabile pentru sprijinirea școlilor și asociațiilor culturale românești din Vechiul Regat și Transilvania. Printre cele mai cunoscute contribuții ale sale se numără fondul de 50.000 de ruble donat în 1882, care a stat la baza înființării instituției Casa Școalelor.
Biografie Originea și primii ani Mihail Stroescu s-a născut la 8 septembrie 1836 în satul Trinca din ținutul Hotin, fiind primul copil al boierului Vasile Stroescu și al Profirei Stroescu. A fost botezat la 20 septembrie în același an la biserica „Arhanghelul Mihail” din satul Fetești, de către preotul Ioan A. Andrievici și paracliserul Ioan M. Mihailovici. Naș de botez a fost Lev Ivanov Lisovschi, consilier titular și moșier din satul Tabani. A fost fratele mai mare al cărturarului și politicianului Vasile Stroescu, precum și al lui Gheorghe Stroescu.
Educația și serviciul militar A absolvit Gimnaziul nr. 1 din Chișinău, unde a fost coleg de promoție cu Bogdan Petriceicu Hasdeu. În anii 1850 a intrat în rândurile armatei ruse și a participat la Războiul Crimeii (1853–1856). După șase ani de serviciu s-a retras din armată. Ulterior, a urmat studii în domeniul științelor naturii la Universitatea din Sankt Petersburg, pe care le-a completat cu doi ani de cursuri superioare la Universitatea din Paris.
Căsătoria și administrarea moșiilor La 24 mai 1868, la vârsta de 31 de ani, s-a căsătorit la biserica „Sfântul Gheorghe” din Chișinău cu Elizaveta (Eliza) Nedelcovici (1850–1930), în vârstă de 18 ani, fiica lui Ștefan Nedelcovici, secretar gubernial și proprietar de pământ în satul Săncăuți. Martori și garanți la cununie au fost porucicul de artilerie Mina Andreevici Plascovschi și consilierul de stat Clementie P. Șumanschi din partea mirelui, respectiv porucicul Mihail I. Druganov și moșierul Nicolae Șt. Șentrea din partea miresei.
Soții Stroescu au deținut moșii întinse în ținuturile Hotin și Bălți (Iași), printre care localitățile Pociumbăuți, Săncăuți, Stolniceni și Costești, unde au organizat exploatații agricole moderne.
Activitatea filantropică
Inițiativele medicale și religioase din Basarabia În anii 1870, soții Stroescu au finanțat construirea unei biserici noi în satul Costești (sfințită în 1873) și a unui dispensar medical. În anii 1880 au ridicat la Stolniceni un spital rural model, înzestrat cu terenuri agricole pentru asigurarea veniturilor de întreținere. Conducerea spitalului a fost încredințată medicului francez Chovet.
Atât spitalul (cunoscut și ca așezământul de la Odaia Stroescu din Pociumbăuți), cât și dispensarul din Costești au fost concepute pentru acordarea de asistență medicală gratuită populației rurale. Finalizarea și organizarea detaliată a acestor așezăminte au fost reglementate prin testamentul său notarial. Administrarea proprietăților donate a fost lăsată soției sale Eliza, asistată de o comisie formată din Egor Lvovici Lisovschi, Constantin Feodorovici Cazimir și fratele său, Vasile Stroescu. Printre prevederile statutare stabilite de Mihail Stroescu se numărau: Paturile de spital erau rezervate cu prioritate țăranilor plugari; persoanele înstărite (nobili, preoți, negustori) puteau fi internate doar în limita locurilor disponibile, plătind o taxă de maximum 30 de copeici pe zi; Consultațiile, internarea și medicamentele eliberate prin farmacia spitalului erau gratuite pentru pacienții nevoiași; Personalul medical trebuia selectat exclusiv din rândul medicilor cunoscători ai limbii române, vorbite de populația locală.
Proiectul catedrei de limba română de la Universitatea din Odesa La începutul anilor 1880, Stroescu a propus autorităților țariste înființarea și susținerea financiară integrală a unei catedre de limba română în cadrul Universității Imperiale Novorossiia din Odesa. Planul său prevedea remunerarea cadrelor didactice și dotarea bibliotecii universitare cu fonduri de carte românească din surse proprii. Demersul oficial adresat ministrului instrucțiunii publice, contele Dmitri Tolstoi, a fost însă respins de guvernul imperial rus.
Sprijinirea învățământului și culturii din România În urma refuzului primit la Odesa, Stroescu și-a orientat fondurile către inițiative educaționale și culturale din Regatul României. La 17 octombrie 1882 i-a adresat o scrisoare fostului său coleg Bogdan Petriceicu Hasdeu, anunțându-și decizia de a dona 50.000 de ruble în efecte bancare pentru constituirea unui fond destinat școlilor sătești. Cu această sumă a fost constituit nucleul financiar al instituției „Casa Școalelor”. Ca recunoaștere a donației, Hasdeu a dispus ca două unități de învățământ rural să poarte numele donatorilor: o școală din județul Dolj a fost numită „Mihail Stroescu Basarabeanul”, iar o școală din județul Tutova a primit denumirea de „Eliza Stroescu Basarabeana”.
În scrisoarea către Hasdeu, Mihail Stroescu își sintetiza convingerile privitoare la modernizarea societății românești, argumentând că dezvoltarea statului depinde primordial de ridicarea nivelului cultural al mediului rural. El pleda pentru introducerea învățământului primar obligatoriu, susținerea materială a copiilor fără posibilități financiare și reformarea pregătirii clerului prin includerea unor cursuri de pedagogie în cadrul seminariilor teologice, astfel încât viitorii preoți să activeze ca învățători în sate.
Activitatea sa filantropică a inclus și alte donații semnificative: 50.000 de coroane acordate prin fundația „Mihail și Eliza Stroescu” școlii românești de meserii din Brașov, aflată sub coordonarea protopopului Bartolomeu Baiulescu; Donații financiare către Ateneul Român, Azilul Elena Doamna, Societatea „Curtea de Argeș” și asociația culturală ASTRA din Sibiu; Menținerea unui contact strâns cu viața publică din România prin consulul general român la Odesa, Voinescu, prin intermediul căruia primea publicații periodice și Monitorul Oficial.
Proiectul manuscrisului Iordache Golescu În anul 1883, aflând că în arhiva Academiei Române se afla manuscrisul inedit de paremiologie al vornicului Iordache Golescu (un volum de 814 pagini conținând 16.350 de proverbe și cugetări), Stroescu s-a oferit să suporte costurile tipăririi acestuia. Academia a încredințat pregătirea ediției folcloristului Petre Ispirescu, alocând un fond de lucru, însă proiectul nu a fost finalizat în acel context. Manuscrisul a fost integrat ulterior de folcloristul Iuliu A. Zanne în volumul al VIII-lea al operei Proverbele românilor (publicată între 1895 și 1903).
Sfârșitul vieții și testamentul Suferind de o boală cronică, Mihail Stroescu a petrecut perioade îndelungate la Odesa pentru tratament. A decedat în acest oraș în iarna anului 1889, între 15 și 22 ianuarie, știrea morții sale fiind consemnată în revista Familia (nr. 4 din 22 ianuarie 1889). Deși Enciclopedia Română a lui Corneliu Diaconovich (vol. III, 1904) menționează ca dată a decesului 15/27 iunie 1889, periodicele contemporane atestă stingerea sa din viață în luna ianuarie.
Prin dispozițiile testamentare, Stroescu a cerut o înmormântare simplă, într-un sicriu de lemn negru, cu asistența unui singur preot și fără monument funerar sofisticat, stabilind un plafon de 100 de ruble pentru cheltuielile de înhumare. A lăsat totodată suma de 100 de ruble pentru săracii din localitatea în care avea să survină decesul și a dispus distribuirea a 20 de vaci cu viței celor mai nevoiași țărani din satele Pociumbăuți și Costești.
După moartea sa, soția sa Eliza a continuat administrarea moșiilor și a asigurat respectarea așezămintelor create. Aceasta a decedat în anul 1930, la vârsta de 80 de ani.
Note
Categorie:Nașteri în 1836 Categorie:Nașteri pe 8 septembrie Categorie:Decese în 1889 Categorie:Oameni din ținutul Hotin Categorie:Decese în Odesa Categorie:Absolvenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg Categorie:Absolvenți ai Universității din Paris Categorie:Români basarabeni Categorie:Nobili români Categorie:Filantropi români Categorie:Naționaliști români Categorie:Militari ruși Categorie:Oameni ai Războiului Crimeii