Patru nunți și o înmormântare

Patru nunți și o înmormântare (în ) este o comedie romantică britanică din 1994, regizată de Mike Newell. Filmul este primul dintr-o serie de producții scrise de scenaristul Richard Curtis care îl au în rolul principal pe Hugh Grant și urmărește aventurile lui Charles (Grant) și ale grupului său de prieteni de-a lungul mai multor evenimente sociale, pe măsură ce fiecare își caută jumătatea. Andie MacDowell joacă alături de el în rolul Carrie, femeia de care se îndrăgostește Charles, iar distribuția secundară îi include pe Kristin Scott Thomas, James Fleet, Simon Callow, John Hannah, Charlotte Coleman, David Bower, Corin Redgrave și Rowan Atkinson.

Pelicula a fost realizată în doar șase săptămâni, cu un buget de sub 3 milioane de lire sterline, devenind un succes neașteptat și filmul britanic cu cele mai mari încasări din istorie la acea vreme, cu un total de 245,7 milioane de dolari încasați la nivel mondial. Producția a obținut nominalizări la premiile Oscar pentru Cel mai bun film și Cel mai bun scenariu original. În plus, Hugh Grant a fost recompensat cu Globul de Aur pentru Cel mai bun actor într-un film – comedie sau muzical și cu premiul BAFTA pentru Cel mai bun actor într-un rol principal, iar pelicula a adjudecat premiile BAFTA pentru Cel mai bun film, Cea mai bună regie și Cea mai bună actriță în rol secundar pentru Kristin Scott Thomas. Succesul uriaș al filmului l-a lansat pe Hugh Grant în lumina reflectoarelor la nivel internațional, în special în Statele Unite.

În 1999, Institutul Britanic de Film a clasat Patru nunți și o înmormântare pe locul 23 în topul celor mai bune 100 de filme britanice ale secolului al XX-lea. În 2016, revista Empire l-a plasat pe poziția a 21-a în lista celor mai bune 100 de filme britanice, iar un sondaj realizat în 2017 de revista Time Out în rândul a 150 de actori, regizori, scenariști, producători și critici l-a desemnat al 74-lea cel mai bun film britanic din toate timpurile.

Scenaristul Curtis i-a adus din nou împreună pe regizorul Newell și pe actorii din distribuția originală pentru un scurtmetraj caritabil dedicat împlinirii a 25 de ani de la lansarea filmului. Realizat pentru organizația Comic Relief și intitulat One Red Nose Day and a Wedding, scurtmetrajul a fost difuzat în Regatul Unit pe 15 martie 2019, cu ocazia evenimentului Red Nose Day.

Rezumat

La nunta lui Angus și Laura în Somerset, se adună Charles, eternul întârziat, colegul lui de apartament Scarlett, prietena lui aristocratică Fiona și fratele ei Tom, Gareth și partenerul lui Matthew, precum și fratele surd al lui Charles, David. Toți sunt necăsătoriți. La recepție, Charles o cunoaște pe Carrie, o americancă ce lucrează în Anglia. Aceștia petrec noaptea împreună. Dimineața, Carrie, care urmează să se întoarcă în Statele Unite, regretă că ar fi putut „rata o mare oportunitate”.

Trei luni mai târziu, la nunta lui Bernard și Lydia din Londra, unde Tom este cavaler de onoare, Charles se reîntâlnește cu Carrie, revenită în Regatul Unit. Aceasta este însoțită de Hamish, logodnicul ei scoțian mai în vârstă și foarte înstărit. În același timp, Serena, o tânără atrăgătoare, se simte atrasă de David.

În timpul recepției, Charles trece prin momente penibile din cauza mai multor foste iubite, printre care se numără și zdruncinata Henrietta, care îl acuză că este un „monogam în serie” incapabil să își ia un angajament. Charles se refugiază într-o cameră goală din hotel și îi observă pe Carrie și Hamish plecând cu un taxi; totuși, Carrie revine la scurt timp la petrecere, iar ea și Charles petrec o a doua noapte împreună.

O lună mai târziu, Charles primește o invitație la nunta lui Carrie și Hamish. În timp ce caută un cadou de cununie, el se întâlnește întâmplător cu mireasa și o ajută să își aleagă rochia de mireasă. Ulterior, Charles își mărturisește stângaci dragostea pentru ea, însă Carrie îl refuză cu delicatețe.

O lună mai târziu, Charles și prietenii săi iau parte la nunta lui Carrie cu Hamish. La recepție, Scarlett îl cunoaște pe Chester, un texan, iar Henrietta i-l prezintă lui Charles pe noul ei iubit. Fiona, conștientă de suferința lui Charles din cauza lui Carrie, îi mărturisește că îl iubește; deși îi oferă compasiune, Charles nu îi împărtășește sentimentele. În timpul discursului ținut de Hamish, Gareth suferă un atac de cord fatal.

La înmormântarea lui Gareth, Matthew îi aduce un omagiu emoționant partenerului său recitând poemul „Funeral Blues” de W. H. Auden. Carrie și Charles împart un scurt moment de intimitate, iar apoi Charles și Tom reflectează la faptul că, în ciuda mândriei grupului lor de a fi singuri, Gareth și Matthew au fost exact ca un cuplu căsătorit. Cei doi se întreabă dacă căutarea „marii iubiri” nu este cumva o zadarnică iluzie.

Zece luni mai târziu, are loc nunta lui Charles cu Henrietta. În timp ce conduce invitații la locurile lor, Tom o reîntâlnește pe verișoara lui îndepărtată, Deirdre, pe care nu o mai văzuse din copilărie; cei doi se îndrăgostesc pe loc. Între timp, Scarlett și Chester se bucură nespus să se revadă.

Carrie își face apariția și îi mărturisește lui Charles că s-a despărțit de Hamish în urma unui mariaj dificil. Aflat în sacristie, Charles trece printr-o profundă criză existențială. După ce David și Matthew încearcă să-l sfătuiască, el decide totuși să meargă mai departe cu ceremonia. În momentul în care preotul întreabă dacă cineva cunoaște vreun motiv pentru care cei doi nu ar trebui să se căsătorească, David spune în limbajul semnelor că mirele are îndoieli și iubește pe altcineva. După ce Charles confirmă acest lucru, Henrietta, înfuriată la culme, îi trage un pumn chiar în fața altarului, lăsându-l lat și punând capăt nunții.

Mai târziu, în apartamentul său, Charles și grupul de prieteni discută despre cele întâmplate, moment în care își face apariția Carrie pentru a-și cere scuze pentru neplăcerile cauzate. Charles îi mărturisește din nou dragostea și îi propune să fie împreună pentru tot restul vieții, dar fără a se căsători, propunere pe care Carrie o acceptă. În timp ce cei doi se sărută, un fulger străfulgeră cerul.

Într-un montaj foto final, Henrietta apare căsătorită cu un ofițer din armată, David s-a însurat cu Serena, Scarlett s-a măritat cu Chester, texanul, Tom s-a căsătorit cu Deirdre, Matthew și-a găsit un nou partener, Fiona este împreună cu prințul Charles, iar Charles și Carrie au primul lor copil.

Distribuție Hugh Grant în rolul lui Charles Andie MacDowell în rolul lui Carrie Kristin Scott Thomas în rolul Fionei Simon Callow în rolul lui Gareth Charlotte Coleman în rolul lui Scarlett James Fleet în rolul lui Tom John Hannah în rolul lui Matthew David Bower în rolul lui David Corin Redgrave în rolul lui Hamish Banks Rowan Atkinson în rolul părintelui Gerald Timothy Walker în rolul lui Angus Sara Crowe în rolul Laurei David Haig în rolul lui Bernard Delaney Sophie Thompson în rolul Lydiei Hibbot Anna Chancellor în rolul Henriettei Robin McCaffrey în rolul Serenei Randall Paul în rolul lui Chester Susanna Hamnett în rolul Deirdrei în rolul lui John Rupert Vansittart în rolul lui George în rolul mamei Laurei în rolul tatălui Laurei în rolul lui Sir John Delaney

Producție Scenariu Propriile experiențe ale scenaristului Richard Curtis în calitate de invitat la diverse nunți au constituit sursa de inspirație pentru filmul Patru nunți și o înmormântare. Conform mărturisirilor sale, Curtis a început să scrie scenariul la vârsta de 34 de ani, după ce a realizat că luase parte la 65 de nunți pe o perioadă de 11 ani. La un astfel de eveniment, o altă invitată i-a făcut avansuri, însă el a refuzat-o și a regretat decizia pentru tot restul vieții; prin urmare, a folosit această situație ca punct de plecare pentru povestea de dragoste dintre Charles și Carrie.

Curtis a avut nevoie de 17 versiuni de scenariu pentru a ajunge la forma finală. Inițial, el concepuse filmul sub titlul Patru nunți și o lună de miere, dar a introdus tema înmormântării la sfatul lui Helen Fielding. Referindu-se la amprenta regizorului Mike Newell, Curtis a remarcat: „Eu provin dintr-o școală unde tot ce contează este să fie amuzant. Mike, în schimb, era obsedat de autenticitate. Fiecare personaj, oricât de secundar, are propria poveste, nu doar trei replici comice. Este un film romantic despre iubire și prietenie, scufundat într-o mare de glume.”

Curtis a ales să omită orice mențiune despre profesiile personajelor, considerând că un grup de prieteni nu ar discuta în mod realist despre muncă atunci când se află împreună la o nuntă.

Distribuție Curtis, Newell și producătorii au început procesul de selecție a actorilor la începutul anului 1992. Alex Jennings a fost ales inițial în rolul lui Charles, însă finanțarea producției s-a prăbușit la jumătatea aceluiași an. Jennings avea să joace ulterior un rol secundar în miniseria TV din 2019 adaptată după film de Mindy Kaling. Echipa a continuat auditarea actorilor timp de mai bine de un an, testând aproximativ 70 de candidați pentru rolul lui Charles înainte de a-l alege pe Hugh Grant.

Grant era pregătit să renunțe definitiv la cariera de actor când a primit scenariul pentru Patru nunți și o înmormântare. În 2016, el mărturisea: „Nu prea mai găseam deloc de lucru, iar apoi, spre marea mea surpriză, impresarul mi-a trimis prin cutia poștală acest scenariu, care era cu adevărat bun. L-am sunat și i-am spus că trebuie să fie o greșeală, căci îmi trimisese un scenariu bun.” Inițial, scenaristul Richard Curtis, care construise personajul Charles după propriul chip, s-a opus distribuirii lui Grant, considerând că este mult prea arătos. Curtis l-ar fi preferat pe Alan Rickman, dar acesta a refuzat să dea probe. În cele din urmă, Newell și producătorii l-au convins pe Curtis să fie de acord cu alegerea lui Grant.

Jeanne Tripplehorn a fost distribuită inițial în rolul lui Carrie, însă a fost nevoită să renunțe înainte de începerea filmărilor din cauza decesului mamei sale. Rolul i-a fost propus apoi Marisei Tomei, dar aceasta l-a refuzat deoarece bunicul ei era bolnav în perioada respectivă. Se pare că a fost luată în calcul și Sarah Jessica Parker. Aflată la Londra pentru a promova filmul Ziua cârtiței, Andie MacDowell a citit scenariul și a fost ulterior aleasă pentru rol. MacDowell a acceptat o reducere cu 75% a onorariului pentru a juca în film, primind 250 000 $ în avans, însă, datorită succesului uriaș al producției, a ajuns să câștige în final aproximativ 3 milioane $.

Participarea lui Grant s-a lovit de un alt impediment când impresarul său a cerut o majorare de 5 000 £ față de salariul de 35 000 £ propus actorului. Producătorii au refuzat inițial din cauza bugetului extrem de strâmtorat, însă au acceptat în cele din urmă. Actorii din rolurile secundare au primit câte 17 500 £ fiecare.

Producție Duncan Kenworthy a produs filmul în timpul unui concediu de odihnă luat de la Jim Henson Productions. Pregătirea producției a fost un proces de lungă durată din cauza finanțării instabile, care s-a prăbușit la jumătatea anului 1992 și a creat multă nesiguranță. În cele din urmă, la începutul anului 1993, casa de producție Working Title Films a intervenit pentru a acoperi deficitul. Cu toate acestea, bugetul a fost redus cu încă 1,2 milioane $ chiar înainte de începerea filmărilor, în vara anului 1993, ceea ce a obligat echipa să realizeze filmul în doar 36 de zile, având un buget final de 2,7 milioane £ (aproximativ 4,4 milioane $ în 1994). Channel Four Films a contribuit cu 800 000 £. Bugetul a fost atât de restrâns încât figurația a trebuit să poarte propriile haine de nuntă, iar Rowan Atkinson a jucat rolul preotului la două dintre nunți pentru a nu mai fi necesară angajarea unui alt actor.