Dacia D33 a fost un prototip de autoturism compact dezvoltat de Dacia în România în a doua jumătate a anilor 1990. Proiectul urmărea dezvoltarea unui model destinat atât pieței românești, cât și unor eventuale piețe din Europa Occidentală, care să înlocuiască modelele mai vechi din gama producătorului.
Modelul nu a ajuns în producția de serie, fiind abandonat după preluarea controlului asupra Dacia de către Renault.
Istoric După 1990, liberalizarea pieței auto din România a determinat creșterea concurenței, în timp ce Dacia 1310, derivată din Renault 12, devenise depășită din punct de vedere tehnologic. Modernizările succesive nu au reușit să elimine limitele unei platforme concepute cu mai multe decenii înainte, iar importurile de automobile noi și rulate au început să afecteze poziția Dacia pe piața internă.
În aceeași perioadă, Dacia Nova nu a obținut rezultatele comerciale așteptate, în timp ce pe piețele din Europa de Est erau introduse modele mai moderne, precum Moskvich 2141, VAZ 2108 Samara, Skoda Favorit, ulterior Felicia, Yugo Sana și Lada 110. În România, Daewoo preluase și modernizase uzina de la Craiova, iar modele precum Daewoo Cielo și Daewoo Espero au devenit concurenți importanți pentru Dacia.
În acest context, producătorul a început dezvoltarea unui model nou, destinat să înlocuiască atât Nova, cât și automobilele derivate din Renault 12, inclusiv Dacia 1300.
În 1997, Dacia a apelat la studioul de design I.De.A din Torino pentru dezvoltarea noului automobil. Proiectul a fost realizat de inginerii Dacia de la Mioveni și CESAR S.A. (Centrul de Studii pentru Automobile Român), în colaborare cu designerii italieni. Proiectul a primit denumirea D33 și a fost conceput ca o berlină compactă cu patru uși, cu o lungime de aproximativ 4 metri și o capacitate de cinci pasageri.
Sumar D33 a fost proiectată pentru comercializare atât în România, cât și pe piețele din Europa Occidentală. Prototipul a fost supus unor teste și verificări în perioada 1997–1998, pentru evaluarea posibilității de introducere în producția de serie.
În cadrul proiectului au fost analizate mai multe soluții de motorizare, inclusiv propulsoare provenite de la Hyundai și motoare dezvoltate în România. Presa de specialitate relata că modelul urma să beneficieze de tehnologii moderne pentru gama Dacia și să fie prezentat publicului în 1999, la Salonul Auto de la București.
Dotări D33 era prevăzută cu dotări precum sistemul de ABS, airbaguri, direcție asistată, închidere centralizată și radiocasetofon stereo. Automobilul dispunea și de catalizator, în concordanță cu cerințele privind emisiile. Echipamentele și soluțiile tehnice urmăreau apropierea modelului de standardele de siguranță și confort necesare pentru comercializarea pe piețele occidentale.
Modelul a fost dezvoltat sub forma unei berline cu trei volume și patru uși, încadrată în segmentul C. Aceasta a fost singura variantă construită ca prototip funcțional. Conform informațiilor publicate în presa auto a perioadei, gama urma să fie extinsă ulterior cu versiuni break, hatchback și, posibil, cu o variantă utilitară.
Abandonarea proiectului Dacia urmărea ca noul model să aibă un preț de vânzare de cel mult 5.000 de dolari și să înlocuiască modelele Nova și cele bazate pe Renault 12. Pentru producția de serie erau însă necesare investiții semnificative în retehnologizarea fabricii și pregătirea procesului de fabricație.
În 1999, Renault a preluat controlul asupra Dacia, iar proiectul D33 a fost abandonat înainte de intrarea în producția de serie. Ulterior, Dacia și Renault au început dezvoltarea unor proiecte comune, iar direcția de dezvoltare a gamei producătorului român s-a modificat.
Afirmațiile potrivit cărora preluarea Dacia de către Renault ar fi avut drept scop împiedicarea producerii modelului D33 nu sunt confirmate de surse independente și nu există informații oficiale care să susțină această interpretare.
Proiectul a generat cel mult două exemplare, respectiv o machetă la scara 1:1 și un prototip funcțional. Potrivit unor surse, unul dintre exemplare ar fi fost utilizat pentru teste în România, iar celălalt pentru teste în afara țării. În prezent, este menționat un singur exemplar păstrat în cadrul uzinei Dacia.
Motorizări Conform informațiilor publicate în presa vremii, Dacia D33 urma să utilizeze motoare cu puteri cuprinse între 80 și 100 CP. Gama propusă includea atât propulsoare de proveniență Hyundai, cât și motoare de concepție și producție românească.
Printre soluțiile tehnice avute în vedere se numărau injecția de combustibil, catalizatorul și, pentru unele propulsoare, două axe cu came. Erau analizate atât motoare pe benzină, cât și motoare Diesel, acestea din urmă fiind considerate importante pentru piețele europene ale perioadei.
Note
Legături externe
D33 Categorie:Autoturisme românești