Flori pentru Algernon (titlu în limba engleză Flowers for Algernon) este un film de televiziune dramatic americano-canadian din 2000, regizat de Jeff Bleckner, după un scenariu de John Pielmeier. Filmul este bazat pe romanul omonim al scriitorului american Daniel Keyes, publicat în 1966, și îl are pe Matthew Modine în rolul principal. Din distribuție mai fac parte Kelli Williams, Ron Rifkin și Bonnie Bedelia.

Rezumat

Charlie Gordon este un bărbat cu dizabilitate intelectuală care lucrează cu jumătate de normă într-o brutărie și urmează diverse cursuri, dorindu-și să învețe și să devină mai inteligent. Fire prietenoasă și încrezătoare, Charlie nu își dă seama că unii dintre cei din jur îl tratează cu condescendență sau îl transformă în ținta glumelor lor. Profesoara sa, Alice Kinian, observă dorința lui puternică de a învăța și îl recomandă doctorului Jonah Strauss, cercetător implicat într-un program experimental destinat creșterii inteligenței. Procedura fusese testată anterior pe animale, cel mai spectaculos rezultat fiind obținut în cazul lui Algernon, un șoarece de laborator capabil să rezolve un labirint complex. În timpul testelor preliminare, Charlie încearcă să concureze cu Algernon, dar este învins în mod repetat de acesta. Considerat potrivit pentru experiment mai ales datorită motivației sale, Charlie acceptă să fie supus unei intervenții chirurgicale experimentale. La început, este dezamăgit pentru că nu observă nicio schimbare, însă capacitățile sale intelectuale încep treptat să se dezvolte într-un ritm extraordinar. În scurt timp învață cu o rapiditate neobișnuită, citește lucrări din domenii tot mai complexe și ajunge să îi depășească intelectual pe mulți dintre cei care îl studiază.

Odată cu dezvoltarea inteligenței, Charlie începe însă să privească diferit lumea din jur. Înțelege că oamenii pe care îi considera prieteni râdeau adesea de el și devine tot mai conștient de modul în care fusese tratat înainte de operație. Noua sa capacitate intelectuală nu este însoțită de o dezvoltare emoțională la fel de rapidă, ceea ce îi provoacă dificultăți în relațiile cu ceilalți. Relația cu Alice se modifică la rândul ei. Charlie începe să nutrească sentimente pentru ea, iar apropierea dintre cei doi devine tot mai puternică. În același timp, experiențele sale din copilărie și relația dificilă cu mama sa, Rose, continuă să îi influențeze comportamentul și capacitatea de a se apropia emoțional de alte persoane. Pe măsură ce inteligența sa crește, Charlie devine tot mai critic față de oamenii de știință care au realizat experimentul. El ajunge să considere că aceștia îl privesc mai degrabă ca pe un subiect de cercetare decât ca pe o ființă umană. Conflictul devine evident în timpul unei conferințe științifice, unde Charlie contestă public modul în care este prezentat experimentul și atrage atenția asupra posibilității ca rezultatele intervenției să nu fie permanente. Temerile sale sunt confirmate atunci când Algernon începe să manifeste tulburări de comportament și să-și piardă capacitățile dobândite în urma operației. Charlie înțelege că același proces ar putea avea loc și în cazul său. Conștient că timpul de care dispune este limitat, încearcă să studieze rezultatele experimentului și să descopere cauza regresului. În această perioadă, Charlie încearcă și să se împace cu propriul trecut. Își vizitează mama, de care fusese despărțit mult timp, încercând să înțeleagă experiențele care i-au marcat copilăria. Confruntarea cu trecutul îl determină să reevalueze importanța inteligenței și a relațiilor umane. Starea lui Algernon continuă să se deterioreze, iar șoarecele moare în cele din urmă. Charlie îl îngroapă în secret, refuzând ca animalul care împărtășise aceeași experiență cu el să fie tratat doar ca un obiect de laborator.

La scurt timp, Charlie începe să observe la el însuși semnele aceluiași declin. Cunoștințele dobândite dispar treptat, iar capacitățile sale intelectuale se reduc. Conștient de ceea ce i se întâmplă, el trăiește dureros pierderea abilităților pe care le dobândise și încearcă să se pregătească pentru revenirea la starea de dinaintea operației. În cele din urmă, Charlie se întoarce la brutărie și la existența pe care o avusese înainte de experiment. Relația sa cu Alice devine imposibil de continuat, deși sentimentele dintre cei doi rămân puternice. Înainte de a se despărți de ea, Charlie îi cere să nu îl compătimească.

Ultima sa dorință este legată de Algernon: Charlie o roagă pe Alice să pună flori pe mormântul șoarecelui, singura ființă care trecuse înaintea lui prin aceeași transformare și același declin.

Distribuție - Matthew Modine – Charlie Gordon

- Kelli Williams – Alice Kinian

- Ron Rifkin – dr. Jonah Strauss

- Bonnie Bedelia – Rose Gordon

- Cameron Bowen – Charlie în copilărie

- Gloria Slade – Faye

- Cliff Saunders – Mike

- Kathryn Kirkpatrick – Bernice

- David McFarlane – Lester

- Ronit Cohen – Francine

- Philip Kowalik – Charlie în copilărie

- Carson Durven – Oliver

- Hayley Lochner – Harriet

- Ron Kennell – muncitor la brutărie

Producție Filmul este bazat pe romanul Flowers for Algernon (1966) al scriitorului american Daniel Keyes, la rândul său dezvoltat din povestirea omonimă publicată în 1959. Scenariul adaptat pentru televiziune a fost scris de dramaturgul John Pielmeier, iar regia i-a aparținut lui Jeff Bleckner.

Flori pentru Algernon reprezintă o nouă ecranizare a operei lui Keyes după filmul cinematografic Charly din 1968, în care rolul lui Charlie Gordon fusese interpretat de Cliff Robertson. Pentru această interpretare, Robertson a primit Premiul Oscar pentru cel mai bun actor.

Producția filmului din 2000 a fost realizată de Citadel Entertainment, Storyline Entertainment și Alliance Atlantis, pentru postul american de televiziune CBS. Mark Winemaker a fost producător, în timp ce Craig Zadan, Neil Meron și David R. Ginsburg au fost producători executivi. Jeff Bleckner a îndeplinit și funcția de coproducător, pe lângă cea de regizor.

Filmările au avut loc în provincia Ontario, Canada, în perioada aprilie–mai 1999. În documentele oficiale privind producțiile realizate în Ontario în 1999 sunt menționați, printre membrii principali ai distribuției, Matthew Modine, Kelli Williams, Ron Rifkin și Bonnie Bedelia.

Rolul lui Charlie Gordon i-a revenit lui Matthew Modine. Personajul fusese interpretat anterior de Cliff Robertson în Charly. În versiunea din 2000, Kelli Williams o interpretează pe Alice Kinian, profesoara lui Charlie, Ron Rifkin pe cercetătorul Jonah Strauss, iar Bonnie Bedelia pe Rose Gordon, mama lui Charlie.

Filmul păstrează ideea centrală a romanului, transformarea intelectuală a lui Charlie în urma unei intervenții experimentale și consecințele emoționale ale acesteia, însă scenariul simplifică o parte dintre elementele științifice ale poveștii. Criticul Tom Shales de la The Washington Post observa la momentul premierei că noua adaptare oferă puține explicații despre natura intervenției medicale, în pofida interesului contemporan pentru genetică, ADN și clonare.

La rândul său, criticul Steven Linan de la Los Angeles Times considera că scenariul lui John Pielmeier pune accentul mai ales pe componenta sentimentală a poveștii și pe ideea că valoarea unei persoane nu poate fi redusă la nivelul inteligenței sale.

Filmul a fost difuzat pentru prima dată de CBS la 20 februarie 2000.

Note

Categorie:Filme din 2020 Categorie:Filme americane Categorie:Filme de televiziune Categorie:Filme dramatice