miniatura|Afiș Crucii Roșii Americane din Primul Război Mondial, realizat de Harrison Fisher, 1918 miniatura|Carte poștală germană din 1915: „Salut, tovarășe!” miniatura|Manifestul lui Vasily Spasskiy: Tovarășe, păziți podurile! În contexte politice, „tovarăș” înseamnă un coleg de partid. Utilizarea politică a fost inspirată de Revoluția Franceză, după care a devenit o formă de interpelare între socialiști și muncitori. De la Revoluția Rusă încoace, cultura populară din Statele Unite a asociat-o adesea cu comunismul. Ca atare, poate fi folosit și ca o referință la stângiști, similar cu „commie”. Influența termenului în comunism în secolul al XX-lea a determinat unii anarhiști să prefere termenul „companion”, un termen folosit în Europa de Vest încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Utilizare rusă și sovietică La sfârșitul secolului al XIX-lea, marxiștii ruși și alți revoluționari de stânga au adoptat cuvântul „tovarăș” () ca traducere pentru termenul german . Inițial, „tovarăș” însemna „compărător de afaceri” sau „compărător de călătorie (sau altă aventură)”, derivând din vechiul turcic . După Revoluția Rusă, traducerile cuvântului „tovarisch” s-au răspândit la nivel global printre comuniști, deși termenul „tovarăș” a devenit strâns asociat cu Uniunea Sovietică, în special în ochii multora.
Odată cu Revoluția din februarie din 1917, formele tradiționale de adresare comune în Rusia țaristă aveau să devină profund nepopulare și au fost înlocuite de titlul mai republican și egalitar de cetățean. Totuși, acest lucru ar fi umbrit de apelația de tovarăș, datorită conotațiilor mai revoluționare. Termenul „cetățean” nu părea suficient de pro-revoluționar, deoarece mulți monarhiști s-au identificat drept „cetățeni ruși și supuși loiali ai împăratului suveran”. În schimb, a fi numit „tovarăș” implica un fel de zel revoluționar și excepționalism. Totuși, era folosit pe scară largă în societate: socialiștii din guvernul provizoriu erau cunoscuți drept „tovarăși miniștri”, polițiștii și cazacii erau numiți „tovarăși”.
În perioada revoluționară, odată ce bolșevicii au preluat puterea, aceștia au continuat să folosească termenul „tovarăș” pentru a se adresa sau a se referi la persoane presupuse a fi simpatizante ale revoluției și ale statului sovietic, cum ar fi muncitorii, membrii Partidului Comunist și (pentru o vreme) socialiștii-revoluționari de stânga. Socialiștii anti-bolșevici, precum socialiștii-revoluționari și menșevicii, se numeau și ei unii altora „tovarăși”, în timp ce albii, batjocoritor, îi numeau pe dușmanii lor „tovarășii”.
Până la mijlocul anilor 1920, adresa devenise atât de răspândit în Uniunea Sovietică încât era folosit ocazional ca titluri precum „Domnule” sau „Sir” în engleză. Această utilizare a persistat până la dizolvarea Uniunii Sovietice. Totuși, sensul original a reapărut parțial în anumite contexte: infractorii și suspecții erau considerați doar „cetățeni” și nu și refuzând în mod expres să se adreseze cuiva cu ar fi perceput în general ca un act ostil sau, în timpul erei staliniste, chiar ca o acuzație de a fi „antisovietic”.
Note
Categorie:Islamism Categorie:Socialism Categorie:Terminologie comunistă