Bahtul (în thailandeză: บาท; simbol monetar: ฿ sau บ.; cod ISO 4217: THB) este moneda oficială a Thailandei. Acesta este împărțit în 100 de satang (สตางค์; simbol: st. sau สต.). Moneda a fost adoptată oficial în perioada Sukhothai (1238–1438) și este emisă fără întrerupere de atunci.
Inițial, bahtul era emis sub forma de monede podduang („monede glonț”), însă regele Rama al IV-lea a decis trecerea la monede plate în 1860. Bahtul a fost apoi zecimalizat în 1897. Înainte de această reformă, un baht era împărțit în 8 fueang (เฟื้อง), fiecare dintre acestea în 8 at (อัฐ), iar fiecare at în 100 bia (เบี้ย).
Responsabilitatea pentru emiterea monedei revine Băncii Thailandei. Potrivit SWIFT, bahtul thailandez era, în decembrie 2023, a zecea cea mai utilizată monedă pentru plăți la nivel mondial.
Bahtul era definit ca având 15,16 grame de argint sau aur, care erau schimbate într-un raport de 16:1. Acest sistem a fost menținut până la decretul din 29 iunie 1874, prin care bahtul thailandez a trecut la etalonul argint. În 1908, bahtul a fost convertit la etalonul aur, înainte de a fi complet depreciat în 1962, odată cu încetarea producției monedei de un baht din argint.
Bahtul a fost raportat la dolarul spaniol începând din 1856, la un curs de 5 baht pentru 3 dolari. În 1880, acesta a fost raportat la lira sterlină, la un curs de 8 baht pentru 1 liră, urmat ulterior de mai multe modificări ale cursului de schimb. Bahtul a fost apoi raportat la dolarul american, la un curs de 20 de baht pentru 1 dolar american, cursul fiind modificat ulterior de mai multe ori. În 1997, bahtul a fost lăsat să fluctueze liber, fapt care a contribuit la declanșarea crizei financiare asiatice. Categorie:Unități de masă Categorie:Simboluri monetare Categorie:Monede asiatice