Macroscelidea este ordinul de mamifere placentare mici cunoscute popular sub denumirea de șoareci elefant sau sengi. Aceste animale sunt exclusiv native din Africa și, în ciuda aspectului lor asemănător cu al rozătoarelor ele fac parte din supraordinul Afrotheria, fiind înrudite genetic cu elefanții, porcii furnicar și lamantinii.
Comportament Deși sunt în mare parte diurniConniff, Richard. Shrewd Configuration, Smithsonian, June 2005. pp. 26-28. și foarte activi, sunt dificil de prins în capcană și foarte rar văzuți; sengii sunt precauți, bine camuflați și pricepuți să fugă de amenințări. Mai multe specii creează o serie de cărări degajate prin tufișuri și își petrec ziua patrulând în căutarea insectelor. Dacă animalul este deranjat, calea oferă o rută de evadare fără obstacole.
Sengii sunt animale solitare, în ciuda faptului că multe specii trăiesc în perechi monogame. Își împart și își apără teritoriul de origine, care este marcat cu glandele lor odorifere. Marcajele odorifere sunt folosite și pentru atragerea partenerilor.
Sengii cu urechi scurte locuiesc în stepele aride și deșerturile stâncoase din sud-vestul Africii. Pot fi găsiți chiar și în Deșertul Namib, una dintre cele mai aride regiuni ale Pământului. Femelele alungă alte femele, în timp ce masculii încearcă să îndepărteze alți masculi. Deși trăiesc în perechi, partenerii nu se țin prea mult unul de celălalt, iar singurul lor scop de a se asocia chiar și cu sexul opus este reproducerea. Comportamentele sociale nu sunt foarte frecvente și au chiar și cuiburi separate. Cei unul sau doi pui sunt bine dezvoltați la naștere; sunt capabili să alerge în câteva ore.
Sengii mănâncă în principal insecte, păianjeni, centipede, miriapode și râme. În timp ce sunt treji, își pot petrece până la 80% din timp căutând hrană. Un sengi își folosește nasul pentru a găsi prada și își folosește limba pentru a arunca alimente mici în gură, la fel ca un mâncător de furnici. Mâncarea prăzii mari poate reprezenta o provocare; un sengi care se luptă cu o râmă trebuie mai întâi să-și fixeze prada la pământ cu un picior din față. Apoi, întorcându-și capul într-o parte, mestecă bucăți cu dinții de pe obraji, la fel ca un câine care mestecă un os. Acesta este un proces neglijent, iar multe bucăți mici de râme cad la pământ; acestea sunt pur și simplu lovite în sus cu limba. Unii sengi se hrănesc și cu cantități mici de materie vegetală, în special frunze noi, semințe și fructe mici.
Filogenie
Clasificare Cele 20 de specii de sengi sunt plasate în șase genuri, dintre care trei sunt monotipice: ORDIN MACROSCELIDEA Familia Macroscelididae Genul Elephantulus Elephantulus brachyrhynchus Elephantulus edwardii Elephantulus fuscipes Elephantulus fuscus Elephantulus intufi Elephantulus myurus Elephantulus pilicaudus Elephantulus rupestris Genul Galegeeska Galegeeska revoilii Galegeeska rufescens Genul Macroscelides Macroscelides flavicaudatus Macroscelides micus Macroscelides proboscideus Genul Petrodromus Petrodromus tetradactylus Genul Petrosaltator Petrosaltator rozeti Genul Rhynchocyon Rhynchocyon chrysopygus Rhynchocyon chrysopygus mandelai Rhynchocyon cirnei Rhynchocyon cirnei cirnei Rhynchocyon cirnei shirensis Rhynchocyon cirnei reichardi Rhynchocyon cirnei hendersoni Rhynchocyon cirnei macrurus Rhynchocyon petersi Rhynchocyon petersi petersi Rhynchocyon petersi adersi Rhynchocyon stuhlmanni Rhynchocyon udzungwensis
Galerie
Note
Legături externe
Categorie:Macroscelidea Categorie:Taxoni clasificați de Charles Lucien Bonaparte