Tucidide, fiul lui Melesias ( ; ) a fost un politician proeminent al Atenei antice și, timp de mai mulți ani, liderul puternicei facțiuni conservatoare. Este probabil să fi fost înrudit cu strategul și istoricul Tucidide, fiul lui Olorus, însă acest fapt nu este cert. Izvoarele istorice susțin ideea că Tucidide, fiul lui Melesias ar fi fost bunicul matern al marelui istoric.
Viața și cariera politică Tucidide s-a născut în dema ateniană Alopeke (Ἀλωπεκή). Anul nașterii nu este cunoscut cu exactitate, însă avea ascendență nobilă și era rudă cu generalul carismaticCimon, liderul partidului conservator. După moartea lui Cimon a devenit liderul conservatorilor și a decis să se opună vehement lui Pericle, care conducea Atena la acea vreme.
Tucidide a reprezentat la Atena partidul conservator; ideile acestui partid sunt exprimate cel mai bine de „Bătrânul Oligarh”, autorul Constituției Atenienilor, care s-a păstrat datorită operelor lui Xenofon.Donald Kagan, The Outbreak of the Peloponnesian War, 138 Istoricul american Donald Kagan sugerează că scopul final al lui Tucidide, pe care nu l-a putut exprima deschis pentru a nu înstrăina majoritatea pro-democratică, era acela de a abroga modificările constituționale ale lui Efialtes, reinstaurând guvernul mai aristocratic și conservator din timpul lui Cimon.Kagan, The Outbreak of the Peloponnesian War, 136
Puterea politică a lui Tucidide a atins apogeul în urma Primului Război Peloponesian și a reorganizării Imperiului Atenian la începutul anilor 440 î.Hr. Tucidide a dezvoltat o nouă tactică politică eficientă, prin care susținătorii săi se așezau împreună în adunare, întărind prin aceasta aparența puterii lor și dându-le o voce unitară.Plutarch, Pericles 11.2 Kagan susține că această tactică l-a ajutat pe Tucidide să organizeze o opoziție concertată împotriva lui Pericle, ceea ce a scos la iveală diferențele ideologice din rândul susținătorilor lui Pericle.
În anul 444 î.Hr., partidele conservator și democratic s-au confruntat într-o luptă acerbă. Deși unii cercetători moderni se îndoiesce.g., A. Andrewes, "The Opposition to Pericles", Journal of Hellenic Studies 98 (1978): "These chapters of Plutarch [Pericles 11-12, 14] seem to me false to the feeling of mid-century Athens about the empire...; they are no good guide to the character or policy of Thucydides" (p. 5). de exactitatea relatărilor lui Plutarh, potrivit acestuia, Tucidide, noul lider al conservatorilor, l-a acuzat pe Pericle, liderul democraților, de risipă, criticând modul în care Pericle cheltuia banii publici pentru planul său ambițios de construcții. Tucidide a reușit să stârnească Adunarea Atenienă în favoarea sa, dar când Pericle a luat cuvântul, atmosfera s-a schimbat imediat. Pericle a propus să plătească toate lucrările de construcție din propriul său buzunar, cu condiția ca toate aceste monumente să-i aparțină lui și nu Atenei. Publicul a aplaudat poziția sa, iar Tucidide a suferit o înfrângere neașteptată în fața carismaticului orator.Plutarch, Pericles, XIV Ca urmare a eșecului său în confruntarea cu Pericle, Tucidide a fost ostracizat în anul 442 î.Hr pentru o perioadă de zece ani, iar Pericle a rămas încă o dată de necontestat pe scena politică ateniană. Plutarh relatează că, atunci când Tucidide a fost întrebat de regele Spartei, Arhidamus al II-lea, dacă el sau Pericle, era un luptător mai bun, Tucidide a răspuns fără șovăire că Pericle era un luptător mai bun, întrucât, chiar și atunci când este învins, reușește să convingă publicul că a câștigat.Encyclopedia The Helios (în greacă)
Se spune că, după ce a fost ostracizat, Tucidide ar fi călătorit la Sibaris, un oraș din Magna Graecia de pe Golful Tarento din Italia, sau la Eghina, însă acesta nu este un fapt istoric dovedit.Encyclopedia 21st Century, Volume 18, "Thucydides" (în greacă)
Tucidide este menționat în comedia „Viespile” a lui Aristofan,Loeb Classical Library 488, pagina 344 ca exemplu de învinuit care este redus la tăcere de puterea copleșitoare a argumentelor acuzatorului său (Pericle).
În timp ce se afla la Atena, se spune că Tucidide l-ar fi acuzat și pe prietenul lui Pericle, Anaxagora, de ateism și de simpatie pentru perși.Diogenes Laërtius, Lives of Eminent Philosophers II, 12
Note
Referințe
Diogenes Laërtius, Viețile unor filosofi eminenți Enciclopedia secolului al XXI-lea, volumul 18, „Tucidide” (în greacă) Enciclopedia Helios (în greacă) Kagan, Donald. The Outbreak of the Peloponnesian War (Cornell, 1969). Plutarh, Vieți Paralele Loeb Classical Library 488, pagina 344
Categorie:Nașteri în 500 î.Hr. Categorie:Atenieni antici