Alegerile prezidențiale din Franța sunt programate pentru data de 18 aprilie 2027, cu un al doilea tur de scrutin pe 2 mai, în cazul în care niciun candidat nu obține majoritatea voturilor. Alegerile ar putea avea loc mai devreme, în circumstanțe excepționale, dacă funcția de președinte ar deveni vacantă înainte de acea dată.
Președintele în funcție, Emmanuel Macron, nu poate candida, întrucât Constituția franceză limitează mandatele prezidențiale la două consecutive.
Context Dizolvarea Adunării Naționale anunțată de Emmanuel Macron ca urmare a alegerilor europarlamentare din 2024 a declanșat o perioadă de instabilitate politică. Alegerile legislative anticipate care au urmat au dus la un parlament fără o majoritate clară. După săptămâni de negocieri, Michel Barnier a fost numit prim-ministru pe 5 septembrie 2024, conducând un guvern bazat pe cooperarea dintre alianța Ensemble și partidul Republicanii. Ulterior, acesta a fost demis în urma unei moțiuni de cenzură, în decembrie.
François Bayrou i-a succedat și a reușit să adopte bugetul pentru anul 2025, însă nu a reușit să stabilizeze o majoritate guvernamentală. La rândul său, a fost înlăturat pe 9 septembrie 2025 și înlocuit de Sébastien Lecornu. Această succesiune de guverne instabile a marcat contextul politic premergător alegerilor prezidențiale din 2027.
În martie 2025, Marine Le Pen, candidată declarată din partea partidului Adunarea Națională (Rassemblement National), a fost găsită vinovată de deturnarea fondurilor Parlamentului European. Ea a fost condamnată în primă instanță la o interdicție de a ocupa funcții publice („ineligibilitate”) pe o perioadă de cinci ani, cu efect imediat, ceea ce o împiedica să candideze la alegerile viitoare. Pe 7 iulie 2026, Curtea de Apel din Paris a menținut condamnarea, dar a redus durata interdicției la 45 de luni (dintre care 30 cu suspendare), redeschizând astfel posibilitatea de a candida la alegerile prezidențiale din 2027. De asemenea, instanța a condamnat-o la trei ani de închisoare – dintre care doi cu suspendare – și a dispus executarea unui an sub regim de supraveghere electronică, situație care a generat inițial incertitudini cu privire la posibilitatea desfășurării unei campanii electorale în aceste condiții. În urma verdictului, Le Pen a anunțat că va candida la președinție și că va contesta din nou decizia de condamnare.
Alianța de stânga „Noul Front Popular”, formată în 2024, a fost slăbită din cauza unor divergențe strategice, în special între Partidul Socialist și La France Insoumise. Mai multe personalități și-au exprimat susținerea pentru o candidatură comună în cadrul proiectului „Construim 2027”, inițiativă respinsă însă de Jean-Luc Mélenchon, Raphaël Glucksmann și Fabien Roussel. Alegerile primare ale Stângii Unite sunt programate pentru 11 octombrie 2026, deși perspectiva unei candidaturi unice rămâne incertă, întrucât este probabil ca atât LFI, cât și Partidul Socialist să își desemneze proprii candidați, separat.
În cadrul dreptei politice, divergențele vizează metoda de desemnare a candidatului. Bruno Retailleau a fost nominalizat drept candidat al partidului „Republicanii” pe 19 aprilie 2026, în urma unui vot al membrilor. Gérald Darmanin, Laurent Wauquiez și David Lisnard susțin organizarea unor alegeri primare – ultimii doi dorind includerea formațiunii Reconquête – în timp ce Xavier Bertrand și Édouard Philippe resping această idee. Michel Barnier a propus un proiect de coaliție, intitulat „Construim împreună”, menit să unească dreapta și centrul.
Numărul candidaților declarați sau probabili este fără precedent în cadrul celei de-a Cincea Republici. La jumătatea lunii februarie 2026, unsprezece personalități importante își anunțaseră deja candidatura, iar altele erau așteptate să facă același lucru; publicațiile Le HuffPost și Revue Politique et Parlementaire estimau un număr de aproximativ 30 de potențiali candidați în luna aprilie. Jurnalista Marie-Ève Malouines observă că majoritatea acestor pretendenți vor fi probabil eliminați înainte chiar de a-și putea anunța oficial candidatura, din cauza lipsei fondurilor, a susținerii sau a organizării adecvate. Publicațiile 20 Minutes și Le Figaro estimează un număr potențial de 17 candidați sau chiar mai mulți, în condițiile în care recordul anterior fusese stabilit în 2002, cu 16 candidați.
Potrivit Le HuffPost, imposibilitatea constituțională a lui Emmanuel Macron de a candida pentru un nou mandat și fragmentarea clasei politice alimentează această efervescență. După cum notează Malouines, această proliferare a candidaților nu derivă atât din perspective electorale realiste, cât dintr-o dinamică specifică politicii franceze, în care refuzul de a te declara potențial candidat ar echivala cu pierderea oricărei relevanțe politice. Pentru politologul Bruno Jeanbart, fenomenul reflectă „fragmentarea peisajului politic și declinul sistemului de partide”, proces început în 2017. Politologii Antoine Bristielle și Élie Michel îl consideră un simptom al unei crize profunde de reprezentare, în contextul în care partidele întâmpină dificultăți în a-și îndeplini rolul de selecție a candidaților, iar ambițiile personale se desprind de cadrul partinic.
Sistem electoral Președintele Republicii Franceze este ales pentru un mandat de cinci ani, în cadrul unui sistem cu două tururi de scrutin, conform prevederilor Articolului 7 din Constituția Franței. Dacă niciun candidat nu obține o majoritate absolută (50% + 1) a voturilor în primul tur, se organizează un al doilea tur, două săptămâni mai târziu, între cei doi candidați care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Conform Constituției, primul tur al alegerilor prezidențiale trebuie să aibă loc cu o perioadă cuprinsă între 20 și 35 de zile înainte de încheierea mandatului de cinci ani al președintelui în exercițiu. Cel de-al doilea mandat al lui Emmanuel Macron, început pe 14 mai 2022, urmează să se încheie la 13 mai 2027, ceea ce înseamnă că primul tur al alegerilor prezidențiale este programat să aibă loc în intervalul 8–23 aprilie 2027.
Pentru a fi incluși pe buletinul de vot din primul tur, candidații trebuie să obțină 500 de semnături (adesea numite *parrainages*) din partea unor aleși naționali sau locali din cel puțin 30 de departamente sau colectivități de peste mări diferite, fără ca mai mult de o zecime dintre acești semnatari să provină din același departament. Conform articolului 6 din Constituția Franței, președintele nu poate „exercita mai mult de două mandate consecutive”.
Candidați declarați Adunarea Națională
Marine Le Pen, deputat (2017–prezent); Președintele Adunării Naționale (2011–2021); Candidatul Adunării Naționale la alegerile prezidențiale din 2012, 2017, și 2022; eurodeputat ales în circumscripția Île-de-France (2004–2009); eurodeputat ales în circumscipția Nord-Vest (2009–2017)
Orizonturi Édouard Philippe, prim-ministrul Franței (2017–2020); Primarul orașului Le Havre (2010–2017; 2020–prezent); Deputat (2012–2017)
Republicanii Pe 19 aprilie 2026, partidul „Republicanii” a organizat un vot intern în rândul membrilor pentru a decide dacă să organizeze alegeri primare sau să susțină direct candidatura președintelui partidului, Bruno Retailleau. Peste 73% dintre membri au votat în favoarea susținerii imediate a lui Retailleau. Înaintea votului, alte trei personalități (XavierXavier Bertrand, David Lisnard și Laurent Wauquiez) își anunțaseră intenția de a candida în cadrul unor alegeri primare. După ce Retailleau a obținut sprijinul partidului, Wauquiez și-a retras candidatura, iar Lisnard a părăsit partidul. Xavier Bertrand, președintele Consiliului Regional Hauts-de-France (2016–prezent); Deputat (2002–2016) Bruno Retailleau, ministru al Afacerilor Interne (2024–2025); Președintele partidului „Republicanii” (2025–prezent); Senator (2004–2024; 2025–prezent)
Renașterea Gabriel Attal, prim-ministrul Franței (2024); Deputat (2017–2018; 2022; 2024–prezent); Secretar general al partidului „Renașterea” (2024–prezent)
Partidul Socialist Jérôme Guedj, deputat (2022–prezent) Ségolène Royal, ministru al Ecologiei, Dezvoltării Sustenabile și Energiei (2014–2017); Președintele Consiliului Regional Poitou-Charentes (2004–2014); Candidatul Partidului Socialist la alegerile prezidențiale din 2007; Deputat (1988–1992; 1993–1997; 2002–2007) Karim Bouamrane, primarul orașului Saint-Ouen-sur-Seine (2020–prezent)
La France Insoumise Jean-Luc Mélenchon, Deputat (2017–2022); eurodeputat ales în circumscripția națională a Franței (2009–2017); candidat la alegerile prezidențiale din 2012, 2017, și 2022
Stânga Unită Alegerile primare ale Stângii Unite sunt un scrutin programat pentru 11 octombrie 2026, care vizează desemnarea unui candidat comun la alegerile prezidențiale din partea formațiunilor Ecologiștii, L'Après, Debout!, Génération.s și a altor partide de stânga. Lydie Massard (Uniunea Democrată Bretonă), eurodeputat (2023–2024) François Ruffin (Debout!), președintele Debout! (2025–present); Deputat (2017–prezent) Marine Tondelier, secretar național al partidului „Ecologiștii” (2022–present); Membru al Consiliului Regional din Hauts-de-France (2021–prezent); Membru în Consiliul Communauté d'agglomération d'Hénin-Carvin (2021–prezent); Membru al Consiliului Orașului Hénin-Beaumont
Alții Nathalie Arthaud (Lutte ouvrière), fost membru al Consiliului municipal din Vaulx-en-Velin (2008–2014), purtător de cuvânt al Lutte Ouvrière (2008–) François Asselineau (Uniunea Populară Republicană), Președinte al Uniunii Populare Republicane (2007–prezent); consilier al Parisului (2000–2008) Delphine Batho (Generația Ecologică), Președinte al Generației Ecologice (2018–prezent), deputat (2013–prezent) Nicolas Dupont-Aignan (Debout la France), Președinte al partidului Debout la France (2008–prezent); consilier municipal din Yerres (1995–prezent); deputat(1997–2024) Jean-Michel Fauvergue (Independent), deputat (2017–2022) David Lisnard (New Energy), Primar al orașului Cannes (2014–prezent); consilier departamental al departamentului Alpes-Maritimes (2008–prezent)
Candidați posibili Reconquête Éric Zemmour, președintele partidului Reconquête (2021–prezent); Candidatul Reconquête la alegerile prezidențiale din 2022; jurnalist
Republicanii Michel Barnier, prim-ministrul Franței (2024); Eurodeputat de Île-de-France (2009–2010) François Baroin, Primarul orașuluiTroyes (1995–) Valérie Pécresse, Președinte al Consiliului Regional Île-de-France (din 2015); candidatul partidului „Republicanii” la alegerile prezidențiale din 2022; deputat (2002–2007; 2012–2016)
Renașterea Aurore Bergé, Ministru pentru Egalitatea de Gen, Diversitate și Egalitatea de Șanse (2024; 2024–); Președinte al grupului Renaissance din Adunarea Națională (2022–2023); Deputat (2017–2023), membru al Consiliului Regional Île-de-France (2021–) Élisabeth Borne, prim-ministrul Franței (2022–2024); Ministru al Educației Naționale, Învățământului Superior și Cercetării, Ministru de Stat (2024–2025); Deputat (2022; 2024–2025; 2025–prezent) Jean Castex, prim-ministrul Franței (2020–2022); Primarul orașului Prades (2008–2020) Gérald Darmanin, Păstrător al Sigiliilor, Ministru de Stat, Ministru al Justiției (2024–present); Deputat (2012–2016; 2022; 2024–2025) Manuel Valls, prim-ministrul Franței (2014–2016)
Partidul Socialist Carole Delga, președintele Consiliului Regional Occitania (2016–prezent); Deputat (2012–2014; 2015–2017) Olivier Faure, prim-secretar al Partidului Socialist (2018–prezent); Deputat (2012–prezent) François Hollande, președintele Franței (2012–2017); Deputat (1988–1993; 1997–2012; 2024–present); Prim-secretar al Partidului Socialist (1997–2008)
Place Publique