Vera Molnár (născută Veronica Gács; ) a fost o artistă plastică franceză de origine maghiară.
O figură centrală a abstracționismului geometric, este considerată pioneră a artei digitale și algoritmice. Pe parcursul carierei sale, a abordat o varietare mare de materiale și suporturi artistice, opera sa incluzând desene, colaje, picturi, sculpturi, programare, fotografii, instalații și tehnici de gravură.
Biografie Veronica Gács s-a născut la data de 5 ianuarie 1924, la Budapesta. Încă de la vârsta de 12 ani a devenit interesată de pictură, pe când își privea unchiul care practica această activitate ca pictor amator. În perioada 1942 -1947, Vera Molnár a studiat la Școala de Arte Frumoase din Budapesta . Din 1946, opera sa evoluează spre arta abstractă, tendință marcată de o serie de desene intitulată Arbres et collines géométriques (Copaci și coline geometrice).
După obținerea diplomei de profesoară de istoria artei și estetică, aceasta pleacă la Roma, ca bursieră la Villa Medici, iar ulterior, în anul1947, se stabilește la Paris alături de François Molnár (1922–1993), coleg de studii cu care se va căsători în 1948. Deși simpatizase cu mișcarea comunistă, în anul 1949 rupe legăturile cu această ideologie , în urma executării ministrului maghiar László Rajk.
La Paris descoperă operele unor artiști precum Fernand Léger sau Le Corbusier, dar și creațiile pictorilor abstracți de la începutul secolului al XX-lea, care o apropie de minimalism și de geometrizare. Până în anul 1960 a lucrat împreună cu François Molnár, când acesta renunță la pictură pentru a prelua conducerea unui laborator de cercetare din cadrul CNRS. Artista îi întâlnește pe Victor Vasarely și Julio Le Parc, promotori ai artei optice și cinetice. În anul 1960, Vera Molnár a participat la fondarea Centrului de Cercetare a Artelor Vizuale, devenit ulterior GRAV - Groupe de recherche d'Art visuel (Grupul de Cercetare a Artelor Vizuale), colectiv din care făceau parte, printre alții, Julio Le Parc, François Morellet, Yvaral și Horacio García Rossi. Cu toate acestea, s-a distanțat de aceste noi mișcări artistice, orientându-se spre dezvoltarea unei picturi cu caracter „sistematic” și punând, astfel, bazele a ceea ce criticul și istoricul de artă definea drept „minimalismul în stil francez” (minimalisme à la française). Creație artistică Stilul său plastic poate fi asemănat cu mișcarea Abstracționism Geometrică, care s-a dezvoltat în Europa în cursul anilor. Practica sa picturală poate fi asemănată cu mișcarea Abstracție Geometrică, care s-a dezvoltat în Europa în anii 1950. Pictura sa este marcată de un vocabular elementar, constituit din dreaptă, cerc, pătrat sau meandru, și se bazează pe utilizarea seriilor, a permutărilor sau a rotațiilor de linii și forme geometrice simple. Artista a declarat că este interesată în mod deosebit de pătrat, dreptunghi și linie. Ea le abordează prin intermediul unor tehnici diverse, precum desenul, pictura, arta pe calculator, colajul sau firele întinse. De asemenea, Molnár utilizează scrierea manuscrisă ca bază de creație, valorificând propriul scris, pe cel al lui Albrecht Dürer, propria semnătură sau litera „M”. Începând din 1981, aceasta folosește corespondența cu mama sa, rămasă în Ungaria, pentru a crea forme abstracte bazate pe scrisul ei de mână transcris cu ajutorul calculatorului.
Stilul său își are originile în opera unor artiști precum Piet Mondrian și Kazimir Malevici, precum și în mișcarea de artă concretă din Zürich. Printre personalitățile care au influențat-o se numără Albrecht Dürer, Paul Cézanne, Claude Monet și Paul Klee.
Vera Molnár l-a întâlnit pe Jesús-Rafael Soto în anii 1950, iar ulterior, în 1957, pe François Morellet, artist de care va rămâne foarte apropiată. Atrași de o geometrie sistematică, cei doi integrează moștenirile artistice ale curentului artistic Bauhaus, ale mișcării artistice De Stijl precum și a constructivismului rus și polonez.
Pe parcursul acestei perioade, Vera Molnár a refuzat să se conformezesă regulior de recunoaștere artistică impuse de galerii și instituții. Lipsa de promovare a artistei îi întârzie considerabil recunoașterea în rândul publicului larg, în avantajul școlii americane.
În anul 1959, Véra Molnár a fundamentat conceptul de „Mașină imaginară”, un concept care o va conduce la inventarea unor programe simple (idei de bază), pe care le va pune în aplicare în mod metodic pentru a-și realiza lucrările. Procesul s-a desfășurat etapă cu etapă, generând un algoritm sistematic, ca și cum ar fi fost executat de o mașină. În acest scop, artista scria programe simple și elabora serii de transformări ale formelor pe baza unor directive precise și prin stabilirea unor reguli restrictive.
În anul 1967, Vera Molnár participă la fondarea Grupului de Artă și Informatică (Groupe Art et Informatique) din cadrul Institutului de Estetică și Științe ale Artei (Institut d’esthétique et des sciences de l’art).
Începând din 1968, aceasta devine una dintre pionierele utilizării calculatorului în creația artistică,, un instrument care, potrivit propriilor declarații, îi permite să se „elibereze de o moștenire clasică sclerozată”, păstrând în același timp controlul deplin asupra compozițiilor sale. În anul 1976, concepe împreună cu François Molnár programul Molnart, „un program flexibil care permite o experimentare picturală sistematică. Acesta este scris în Fortran pentru calculatoare de mare capacitate, conectate la un ecran de vizualizare și la un plotter”. Instrumentul informatic permite gestionarea unui volum mare de informații și multiplică astfel posibilitățile artistice, însă acest lucru nu presupune pierderea intenționalității. Alegerea formelor, a culorilor, a suporturilor și texturilor, precum și selecția finală a imaginilor rămân la latitudinea voinței și sensibilității artistei., În cursul aceluiași an, 1976, Molnár își inaugurează prima expoziție personală la Londra, în cadrul Galeriei Școlii Politehnice (Polytechnic School Gallery), eveniment care pune capăt refuzului său de a se integra în lumea artistică.
În anul 1980, aceasta cofondează Centrul de Cercetare Experimentală și Informatică în Arte Vizuale (Centre de recherche expérimentale et informatique des arts visuels) din cadrul Universității Paris 1 Panthéon-Sorbonne, unde activează și ca lector.
La începutul anilor 1990, artista creează programul „Resauto”. Mai întâi, ea desenează imagini beneficiind de o libertate deplină în ceea ce privește compoziția, materialele și formele, după care utilizează calculatorul pentru a genera variații pornind de la imaginile inițiale. În final, Molnár alege o parte dintre acestea, pe care le transpune manual pe pânză ori pe hârtie, sau le transpune în serigrafie.
Véra Molnár utilizează diverse materiale și suporturi, desenează, realizează colaje, picturi, sculpturi, programează, fotografiază și creează instalații, stampe, cărți de artiști (numite livrimages) și un jurnal intim cu caracter plastic (1976–2020), structurat în 22 de volume și însumând aproape 5.000 de pagini. În anul 2022, artista a oferit cu titlu de donație bibliotecii Institutului Național de Istorie a Artei (Institut national d’histoire de l’art) un fond alcătuit din 272 de stampe, două portofolii și 12 machete pregătitoare.
După cum sublinia, câteva decenii mai târziu, expertul în artă Florent Paumelle: „Operele sale din anii 1950 sunt căutate și astăzi deoarece pun bazele intelectuale ale demersului său bazat pe sisteme de calcul de la sfârșitul anilor 1960”.
Vera Molnár a locuii și a lucrat la Paris. Moștenirea sa artistică este reprezentată, printre altele, de galeriile Oniris din Rennes, Berthet-Aittouarès din Paris, DAM din Berlin și Senior & Shopmaker din New York
Premii
2018 Premiul Onorific AWARE , acordat prin decizia unanimă a juriului, la egalitate cu Nil Yalter.
Expoziții
Expoziții de grup (selecție)
2013: Dynamo (Serge Lemoine și Matthieu Poirier), Marele Palat (Grand Palais), Paris 2013: Une brève histoire des lignes (O scurtă istorie a liniilor) (Hélène Guenin și Christian Briend), Centrul Pompidou-Metz 2012: Erre, variations labyrinthiques (Rătăcire, variații labirintice), Centrul Pompidou-Metz 2010: Chef-d’œuvre (Capodoperă), Centrul Pompidou-Metz, Online: Through the XXth Century (De-a lungul secolului al XX-lea), MOMA, Muzeul de Artă Modernă, New York 2004: expoziție retrospectivă / Muzeul Wilhelm-Hack, Ludwigshafen (Germania) + Fundația Salomon pentru Artă Contemporană / Alex (împreună cu Julije Knifer) 1995: expo (expoziție ), galeria Oniris, Rennes (cu Morellet + Knifer)
Expoziții individuale dreapta|miniatura|Expoziția „Vorbind în ochi” la Centrul Pompidou (februarie-august 2024).
2024: Parler à l'œil (Vorbind ochiului). Centrul Pompidou, Paris 2021: Pas froid aux yeux (Fără teamă). Muzeul de Arte Frumoase de Rennes 2016: 1% de désordre ou la vulnérabilité de l'angle droit (1% dezordine sau vulnerabilitatea unghiului drept), Galeria Berthet-Aittouarès, Paris 2015: Museul de artă Haus Konstruktiv, Zürich 2014: Mes 90 ans à La Ligne (Aniversarea a 90 de ani sub semnul Liniei, galeria La Ligne, Zürich 2014: Museum für Konkrete Kunst, Ingolstadt 2013: Vera Molnár, Tremblement, CNEAI, Centre National Edition Art Image, Chatou 2012: Vera Molnár, Kunsthaus Rehau, Institut für konstruktive kunst und konkrete poesie, Rehau (Germania), Vera Molnár, une rétrospective 1942-2012, Musée des beaux-arts de Rouen, One percent disorder, Kepes Központ, Eger, Ungaria 2012: Rétrospective 1942/2012, Musée des beaux-arts, Rouen 2012: Centre d'art contemporain de Saint-Pierre-de-Varengeville 2011: 86 (Part III), Galeria Torri, Paris 2010: Entre les lignes, cu MCB Adde, Galeria La Ligne, Zürich 2010: Vera Molnár/Cézanne, Museum of Fine Arts, Budapesta, Tourner en rond, Galeriea Cour Carrée, Paris, Variations Ste-Victoire, Musée des beaux-arts, Budapesta, Ungaria, 60 ans de carrés, galerie Oniris, Rennes 2009: Perspectives et variations, FRAC Lorraine, Metz 2008: Digital Art Museum, Berlin 2008: Museum Vasarely, avec François Morellet, Budapesta 2008: Hommage à Paul Klee, Galeria La Ligne, Zürich 2008: Pliages, tableaux, dessins, galerie März, Mannheim, The early beginnings-Vera Molnár, DAM Berlin, Hommage à Dürer (avec François Morellet), musée Vasarely, Budapest, Hommage à Paul Klee, Galeria La Ligne, Zürich, Hommage à Dürer, variations (cu François Morellet), Musée de Paks 2007: Car je n’aime pas la couleur verte, musée des beaux-arts de Rouen, Vers l’épure, galerie Cour Carrée, Paris, M…, galerie Oniris, Rennes, Lignes, galerie März, Ladenburg 2006: Parallèles (avec MCBA), galerie La Ligne, Zürich, Tableaux et séries, März Galerien, Ladenburg, Vera Molnár, Études et multiples, März Galerien, Mannheim, De monotonie, symétrie, surprise, Kunsthalle, Bremen 2005: Droites et courbes, galerie Cour Carrée, Paris, Vera Molnár, galerie Charpa, Valence, Signes et signatures, galerie Oniris, Rennes, Vera Molnár et Marta Pan, Thèmes et variations, Musée des beaux-arts din Brest 2004: Vera Molnár/Julije Knifer, Lignes et méandres, fondation Claudine et Jean-Marc Salomon, Alex, Grecques, Après tremblement de terre, artothèque d’Auxerre, M, comme Malevitch und andere Buchstabenbilder, März Galerien, Mannheim, Vera Molnár Als das Quadrat noch ein Quadrat war, rétrospective pour le 80e anniversaire, Musée Wilhelm-Hack, Ludwigshafen, Dessins, Sala do Risco, Lisbona 2003: Hasards canalizes, Gutmann Galéria, Budapesta, Vera Molnár, Musée Municipal, Györ, Dessins, März Galerien, Mannheim 2002: Vera Molnár, Espace Fanal, Bâle, Variations, Galerie Oniris, Rennes, Tableaux, März Galerien, Ladenburg, Hasards prémédités, Galeria Cour Carrée, Paris 2002: Premier One-Man-Show à la FIAC Paris, stand Oniris