Samu Barabás () a fost un istoric maghiar.
Viața și activitatea Și-a continuat studiile din clasa a treia elementară, din 1866 la Colegiul Reformat din Sfântu Gheorghe, apoi din 1870 la clasele liceale ale Colegiului Reformat din Odorheiu Secuiesc, pe care a absolvit în 1876. Apoi a devenit student la litere la Universitatea din Budapesta. Printre profesorii săi l-au remarcat Ferenc Salamon și Sándor Szilágyi. După obținerea diplomei (calificării) de profesor, a studiat diplomatică (Nu diplomație și studiul documentelor medievale) la Institutul pentru Studii de Geografie din Österreichische, condus de între 1881 și 1883. În această perioadă, a legat prietenii pe viață cu Antal Hodinka, László Szalay și Árpád Károlyi.
Întors la Budapesta de la Viena, a fost angajat cu plată, apoi funcționar auxiliar al bibliotecii universitare din 1883. În 1885, a fost numit funcționar al Arhivelor Naționale. În cele trei decenii de serviciu arhivistic, a parcurs pe toate treptele ierarhiei arhivistice. Din 1888, a fost conțopist, apoi arhivist adjunct, șef al departamentului transilvan al Arhivelor Naționale și, în final, din 1909, a fost numit arhivist național. La pensionarea sa în 1915, a primit titlul de consilier ministerial al departamentului, la recomandarea arhivistului național Dezső Csánki.
A fost membru al Societății Istorice Maghiare din 1881, ulterior a fost membru al consiliului de administrație, secretar adjunct, secretar și apoi secretar general între 1899 și 1914. În 1910 a fost ales membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe și-a susținut alocuțiunea de inaugurare academică în 1914 cu comunicarea intitulată „Două diplome Frangepán falsificate”.
Opera sa istorică s-a concentrat pe istoria Principatului Transilvaniei și a secuilor. A studiat critica izvoarelor la Institutul Istoric din Viena. Primele sale lucrări științifice au fost publicate în și în , începând cu 1880. Mentorul său a fost Sándor Szilágyi, care i-a încredințat continuarea lucrării (Gheorghe Rákóczi I și diplomația), publicată în 1883. Ca o continuare a temei, împreună cu canonicul de Alba Iulia Antal Beke, tot din Trei Scaune, a publicat lucrarea (Gheorghe Rákóczi I, principe al Transilvaniei, și Poarta), în 1888. De asemenea, a fost puternic influențat de Lajos Thallóczy. Din anii 1890, au editat împreună publicarea arhivei familiei Blagay (1897), apoi pe cea a arhivei familiei Frangepán (1910–1913).
După pensionare, din 1915, a vizitat importantele colecții ale Ținutului Secuiesc. Prietenia cu Vilmos Csutak, directorul Muzeului Național Secuiesc, a însemnat pentru el oportunitatea de a fi conectat la viața științifică. Din 1921, el însuși a devenit membru al consiliului de administrație al muzeului. Prin testament, a lăsat colecția sa de diplome și documente Muzeului Național Secuiesc. După naționalizarea muzeului, din 1962 acestea se păstrează la Filiala Județeană Covasna a Arhivelor Statului din România (înființată în acel an).
Lucrările sale
Biografia lui Gheorghe Martinuzzi. Pozsony-Budapesta, 1886 Gheorghe Rákóczi I și Poarta, Scrisori și documente. Editat de Antal Beke. Budapesta, 1888 REAL-EOD Arhiva familiei Blagay. Budapesta 1897. (cu Lajos Thallóczy ) REAL-EOD Miklós Zrínyi, scrisori și documente referitoare la viața eroului din Szigetvár. Budapesta I. REAL-EOD - II. REAL-EOD, 1898-1899 Arhiva familiei Teleki de Sic, conte de Sfântul Imperiu Roman. Budapesta I-II., 1910-13 ( cu Lajos Thallóczy ) Arhiva familiei Frangepán. Budapesta I-II., 1910-13. (cu Lajos Thallóczy) I. REAL-EOD Documente falsificate Diplomatarul Secuiesc, 1219-1776. Budapesta, 1934 Opera sa manuscrisă: Începutul și sfârșitul lucrării sunt trunchiate, paginile 2427–2730 cu istoricul anilor 1661–1716 se află în colecția de manuscrise a Bibliotecii Naționale Széchényi.
Resurse
Barabás Samu emlékezete Sepsiszentgyörgyön (Memoria lui Samu Barabás la Sf. Gheorghe)
Note
Categorie:Decese în 1940 Categorie:Nașteri în 1855 Categorie:Membri ai Academiei Maghiare de Științe Categorie:Istorici maghiari